despre dilemele unui panda

iulie 7th, 2010

Panda este un animal pe cat de dragalas pe atat de bizar in alegeri si atitudini si stil de viata si ce mai vreti voi. Sau cel putin asa cred eu.

Petele lui frumoase, cele mai frumoase pete din padure, vin asortate cu defecte caraghioase. Dar care pot sa influenteze psihic foarte tare un panda. Si sa-l faca sa cada pe ganduri in fiecare zi petrecuta prin tufisuri, cu ochii la ale vietii bunatati si o unda de melancolie acrisoara in privire.

Poate ca stramosul panda a mancat intr-o zi, din greseala, niste frunze de eucalipt. Cert e ca ai lui copii l-au vazut si au crezut ca asa e datina la ei. Si s-au pus pe inghitit frunzet si le-au spus nepotilor sa faca aidoma, si tot asa.

Te apuca si rasul. Cum dintr-o regretabila eroare ursii astia frumusei mananca doar frunzele astea si nimic altceva. Nu o alta vietate mai mica, nu o fraguta, nu pestisori.

Pentru ca iarba asta nu e hranitoare caci altfel am manca-o toti, panda trebuie sa rumege mereu. Mi-l si inchipui, aceasta vacuta in coroanele copacilor. Pentru ca trebuie sa inghita mereu la frunze, panda nu prea are timp de love-love.

Este cunoscut faptul ca baietii panda sunt refractari la sex. Trage mosul, trage baba, trage ursoaica panda, trage ingrijitorul de la rezervatie si abia apoi se intampla uneori micul mare eveniment. Panda da de cateva ori repede din fundul lui blanos. Si apoi se pune iar pe mancat, ca-l ia cu lesin la lingurica.

Ce sa mai vorbim de relatii stabile, viitor in doi si alte acareturi. Ursii panda se rezuma la cate un one night stand si isi pun pofta-n cui cand vine vorba de delicii casnice prelungite.

Relatie fara sex nu s-a mai vazut. Nu merge asa, ii face semn din ochi ursoaica. Vrei sa-ti mestec frunzele astea sa le inghiti mai usor si sa ne uitam la reality showul din padure, trebuie sa ma posezi fizic. Asa e un menaj normal.

Fie vorba intre noi, nici un om n-ar suporta usor asa ceva. Ma refer la faptul ca bietul panda se gandeste zilnic daca sa aleaga hrana sau dragostea. In fiecare dimineata tine intr-o mana frunze de eucalipt si cu cealalta strange tare o ursoaica.

Si probabil tot zilnic trebuie sa dea drumul ursoaicei, cu imense regrete. Si sa aleaga hrana pentru ca altfel moare subit. La toate astea si la cate altele se gandeste un panda tot mereu. Toate dileme legate de inutilitatea vietii pe pamant si miracolul neimplinit al sexualitatii.

o cireasa si 3 mic dejunuri

martie 8th, 2010

S-a intamplat ca livada mea sa fie plina ochi de oameni. In fiecare coltisor doarme cate cineva. Un prieten bun sau vechi sau imaginar.

Se scoala cireasa, isi pune ibricele si la treaba. Se pregateste sa manance ceva care nu e nici de dulce, nici nesanatos din fire. Mare preocupare petnru a manca cu istetime are dansa in ultima vreme. Si are si un ajutor pe masura in acest demers. A cherry.

Vine primul partener de mic dejun. El o insoteste pe cireasa in demersul ei de a manca radacini si alte mancaruri care nu misca. Se ia micul dejun, se savureaza, se discuta chestii, se pun la cale lucruri. Inghite si cireasa, caci ce-i mai place ei mancarea de dimineata, in cantitati industiale.

Insotitorul de mic dejun se pierde prin meandrele apartamentului de doua camere. Livada ciresei este mica dar plina sa stufarisuri si ascunzisuri in care cineva lesne dispare, daca vrea.

Cireasa curata locul faptei. Reuseste sa termine fix la termen pentru cel de-al doilea combatant. Mai mancau, mai bine pregatit, mai nepasator de sanatate cu pret scump. Scoate cireasa carnuri, icre, branze, pateuri facute de mana si alte giumbuslucuri culinare. Se inghit cantitati impresionante de mancare.

In timpul asta, cireasa bea ceai si are grija sa nu lipseasca nimic de pe masa imbielsugata. Se discuta, se emit idei, se trag concluzii. Participantul cu numarul doi pe tricou paraseste scena, cu treburi urgente prin livada.

Cireasa retrage in pripa carnea de pe masa, in toate formele creative in care se gaseste ea aici. Urmatorul vizitator de la micul dejun nu suporta vedenia ei. Curata bancul de lucru, adica masa din bucatarie. Scoate la iveala un brat de fructe.

Intra in scena cel de-al treilea musafir, cu pofta lui de mic dejun. Cireasa ocupa acelasi loc pe scaunelul ei scartaitor, plin de valori sentimentale. Musafirul curata si hapaie fructe. Cireasa mai se uita, mai ia o bucatica de mango. Care dispare in gura ei mica de obicei, acum facuta hau.

Se discuta lucruri printre imbucaturi de fructe. Cireasa mai soarbe si cate o gurita de cafea. Ce buna o face ea, stie toata lumea. Musafirul face o iesire spectaculos de rapida.

E dimineata si cireasa ramai locului, obosita placut de la atata actiune. A luat trei mic dejunuri si este plina de povesti si energie.

cum il incep, asa il am

decembrie 31st, 2009

inceput

Despre noul an este vorba. Da, chiar asta care se inscauneaza acum. Si de prima zi din el, care se intelege ca este cruciala.

De cativa ani buni mi s-a instalat convingerea asta ferma. Ca ce aleg eu sa fac sau nu pe 1 ianuarie o sa ma bantuie 364 de zile fara oprire.

Prin urmare, trebuie sa fiu extrem de atenta cu ce ma indeletnicesc in aceasta prima zi a unui nou inceput. Trebuie sa raman lucida si sa nu ma culc pe-o ureche.

Nu o sa ma ocup doar cu ingrijirea unei mahmureli. Sau indesarea de cantitati importante de mancare in stomacul deja largit peste masura. Nu.

Avem treaba anul asta. Nu-i timp pentru taiat frunze la caini. Primul lucru pe care il voi creste cu atentie si de care ma voi ocupa ca de copilul meu este activitatea sexuala din aceasta zi.

Inca nu pot sa uit anul ala in care am avut neglijenta ca in primele ore, pe 1 ianuarie, sa practic sex de necalitate. Si am fost sortita sa nu-mi revin din asta timp de 12 luni lungi.

Noptile mele din acel an de negratie au tot cazut la controlul CTC, una cate una. Oricat m-am straduit, tot ce am atins s-a transformat in dezolare senzuala. Dar am invatat din greseli. Si acest 1 ianuarie o sa fie cu ah si oh.

Apoi zbarrrrr la cosmetizarea parului nedorit de pe corp. Potrivit teoriei mele, daca ma prinde 1 ianuarie cu par neeradicat, o sa fiu paroasa tot anul. Nu-mi permit asa ceva, am o imagine de aparat.

Continui cu eforturi sustinute pentru o digestie reusita. Cine vrea sa fie balonat tot anul? Not me. O sa mananc usor si sanatos. Asta e ceva care intra si pe rezolutie. Pana la urma da, cam totul trece prin stomac. Suna primar dar de fapt este complet filosofic.

Dar sa mai las vorbele de saga. Am noroc ca inceputul asta ma prinde by default langa prieteni buni. Pentru ca eu asa vreau sa ma trec prin orice mi se pregateste. Alaturi de cat mai multi oameni misto. Si uite ca imi iese.

O sa dorm bine, o sa vorbesc cu toti cei dragi langa care nu pot fi. O sa si muncesc ceva, chemand muza in ajutor. Am multa treaba anul asta la serviciu si ambitii cat casa. Trebuie sa ma reinventez si sa ma expandez precum o floricica de porumb in ulei incins.

Chiar mi se pare ca am de-a face cu un nou inceput. Si desi 2009 a fost un an foarte bun, insist ca asta sa fie si mai bun. Parca sunt mai coerenta si mai pusa pe pozitii pentru tot ce vine.

Aveti grija sa faceti ceva bun azi, neaparat. Ceva care sa va placa, ca sa o duceti bine tot anul. Cireasa insista si este foarte serioasa despre asta. La multi ani.

chinezii spera si sper si eu

martie 26th, 2009

ChineseHope

Ca luni, cand mergem la ei din nou, o sa le putem duce ceva de mancare. Detalii pe copilul meu frumos si destept, dasiprimeste. E groasa treaba si vremea nu tine cu ei. Nu ca daca ar fi mai frumos afara, le-ar fi mai putin foame.

Pentru cei care nu stiu povestea noastra, va rog intrati aici.

Pentru postul meu zilnic, cititi va rog un etaj mai jos.

aici sunt banii dumneavoastra

martie 16th, 2009

banii_dumneavoastra

Pentru cei care nu stiu inceputul povestii chinezesti click aici. Pentru cei ce stiti, trebuie sa precizez de la inceput. Ca povestea chinezeasca de azi e nitel mai trista.

Iar am fost mai intai cu lamaie la Kaufland. Iar ne-am intrebat ce-or manca chinezii. Ce-or bea chinezii. Ce-or simti chinezii.

Am targuit cu cap. Asa atent cum poate nu facem niciodata pentru noi. Am avut oaresce probleme in a tine socoteala sa nu depasim suma. Pentru ca amandoua suntem tare umaniste din fire. Si prin urmare zero aritmetice. Ne dadea mereu cu radical.

fratie

Apoi vajjjj, ne-am infiintat pe un soare frumos. Printre salcii inmugurite si pasarici cantatoare fara discernamant. In locul stiut din parcul Herastrau. Unde isi duc zilele chinezii. Armata de teracota miscatoare cantonata la noi.

Mult mai putini chinezi. Mult mai jigariti. Mult mai infometati. Mult mai tristi. Gata cu valul mediatic pe care surfau optimisti acum 3 saptamani. Gata cu doamnele cu blana care aduceau ceai. Chiar si noua ne-a trebuit ceva timp sa revenim. Gata cu aplauzele.

oala

Mai putini chinezi la fata locului. Si deci mult mai putina speranta pe mutrele lor. Si cantitativ si calitativ. De-aia nici nu prea mi-a mai venit sa fac poze.

M-am simtit ca si cum eu voioasa. Proaspat vopsita la stilistul de fitze maxime. Cu bluza albastra cu volane si dupa ce tocmai luasem pranzul. Voiam sa pozez un om bolnav. Sa ma laud apoi mie si voua ca l-am vizitat.

pungi

Le-au trebuit chinezilor 0.002 secunde. Ca la timpul record in care se lauda google ca gaseste zeci de mii de linkuri. Ca sa dibuie croissantii, cel mai usor de mancat din pungile noastre. Pe care ii devorau in liniste.

eating

Le-am adus si tigari si ciocolata pentru energie. Si conserve de carne de porc. Si iaurt si paine si pateu de ficat. Si mere si banane. Si ce-am mai putut. Adica voi le-ati adus, stiti voi cine.

Desi eu nu va cunosc pe voi, donatori pentru chinezi. Aici sunt banii dumneavoastra. Dar ce am vazut acolo nu mi-a picat bine. Si de unde ma gandeam ca asta e ultimul drum la chinezi. Trebuie sa mergem din nou. Sa facem tot ce putem.

soare