cireasa si lupta cu apa

februarie 11th, 2010

Ma trezesc. Ma pregatesc sa pun ibricurile, cele doua, mereu doua, pe foc. Unul cu ceai de menta, altul cu niste cafea. Arunc lenes o privire pe balcon. Arunc apoi o privire ingrozita sub mine. Si asa incepe o zi involburata.

Balconul meu ar putea fi o perfecta piscina pentru niste hamsteri in vacanta. Daca am trai intr-o lume in care hamsterii ar lua vacanta, in mod sigur asa ar arata un bazin in aer liber pentru ei si familiile lor. Apa are cativa centimentri, trece un pic de glezna. Apa inghetata cu sloiuri care plutesc in deriva, ca la pol.

In bucatarie, parchetul musteste de apa sub calcatura mea de regula fina dar ingrozita rau acum. Trag cizmele de cauciuc peste pijamaua cu vaci. Trag si pe prietenul meu imaginar I., dupa mine prin casa. Si uite-ne pe amandoi pe balcon, la tranta cu apa ce vine groasa de pe acoperis.

El e inarmat cu un faras, eu cu un ibric. El n-are cizme de cauciuc si evolueza in slapi, pe piciorul gol, in apa mai potrivita pentru niste pastravi decat pentru un om. Eu am cizme dar dau rateuri cu ibricul. Aruncam umar la umar apa peste balustrada, fara sa ne vorbim.

De pe acoperis imi curge un rau in cap si pe spate, peste pijama. Mainile se umfla ca butucii si se inrosesc in mod curios. Pijamaua se imbiba pe minut ce trece. Vacile de pe ea tremura stranse unele in altele. E frig rau, fir-ar sa fie. Ma uit la picioarele imbibate in gheata ale lui I. Mi se strange sufletul dar nu ne putem opri.

Doar mai ieri ma invitase vecinul sa-i vad floarea de pe tavan. Facuta de mine lui in acelasi mod, dar folosindu-ma atunci de o baltoaca mult mai mica. Ma gandesc cum trebuie sa-i ranjeasca acum sfidator tavanul galben din sufragerie. Apa rece imi siroieste in cap. Apa rece il racoreste pe I. la glezne. Apa rece peste tot.

Razbim prin munca in echipa. Insiram ligheane sub tuturoiul de neoprit. Aruncam oale cu apa fiarta in scurgere, sa o trezim la viata. Tamponam parchetul din bucatarie. Fug jos la vecini, sa explic dezastrul. Arat ca femeia din baywatch, insa in varianta ei in mizerie.

Il gasesc pe vecin barbierindu-se (jumate de fata era gata) si pe vecina abia trezita din somn. Siroiesc din toate ungherele fiintei mele. O cireasa murata de frig si apa, indeamna la mila si cere indurare. Le explic ca o sa vina peste ei o floare noua, si mai mare si mai frumoasa.

Ii induiosez. Bingo. ma retrag sus. Scot de pe mine vestmantul imbibat. Pun de ceai din nou. Si de cafea. Si I. zice asa. Focul e mai nasol ca apa. Are dreptate. Tocmai am avut noroc.

In timpul asta, afara, hamsterii isi strang furiosi prosoapele de plaja, isi desumfla colacele si pleaca pufnind spre alte inundatii.

ce cred vecinii

februarie 9th, 2010

Ai zice ca asta nu e important, ce zic vecinii. Daca zici ca esti, precum cireasa, o persoana destul de moderna. Una cu vederi neingradite, prea tare, de normele socio-culturale urbane.

Dar astazi mi-am facut timp sa vorbesc cu doi vecini. Cu unul, pentru ca i-am facut o floare de ud pe tavan in baie. Si inca o floare, mai mare putin, de alt ud, in sufragerie. Deci doua flori de ud in total, dupa ce el a zugravit recent. Si uite-ma intromisionata in lacasul lor.

Eu ingaim ca imi pare rau. Si recunosc spasita ca nu prea ma pricep sa chem mesteri faurari pentru a rezolva diversele probleme marunte si mai insemnate pe care le am in livada. Dar, adaug, eu acum locuiesc cu cineva. Cu prietenul meu imaginar I. Si, doamna, domnule, cred ca o sa ma ajute la treaba cu reparatiile casei.

Am vrut eu astfel sa dau de inteles ca o sa fiu mai atenta la probleme comune. Si o sa incerc sa le cauzez lor cat mai putine, in cele ce urmeaza. E drept ca m-am straduit si sa justific zarva bataliilor cu inclestari de arme si sforait de cai duse deasupra lor la ore curioase, cand alti oameni tac.

La care vecinul se apropie, strange pumnul si imi da una smechereste in umar. Insotindu-si miscarea si de un facut cu ochiul, pe post de complicitate maxima. Ca adica e bucuros si este alaturi de mine in treaba asta. Vecina zice si ea sa dea Dumnezeu sa fie bine si sa tina, cireaso.

Eu multumesc cuviincios si ma gandesc ce bine e sa ai relatii. Ca uite, si vecinii incep a te place mai tare. Apoi, odata seara compromisa cu niste vecini, ma gandesc sa merg pana la capat. Imi fac curaj si intru in barlogul doamnei administrator de livada. O doamna roscata, cu par mult si fata de pisica siameza care tocmai a primit o tigaie in fata.

Trebuie sa-i declar, pentru analele ei lunare, ca suntem doi de acum inainte. Am un prieten imaginar, si chiar si el trebuie contabilizat cumva la utilitati. Este important pentru mine sa se stie ca exista. Si doamna administrator, mult mai pragmatica decat vecinii de sub cireasa, zice. Aham, bine. Atunci vii tu si-mi zici cand ramai doar tu.

Am dat din cap ca sunt de acord. In fond, e si ea trecuta prin viata. Care i-a aratat, ca stiu eu povestea, ca in viata totul se poate schimba cat ai clipi din degete. Si uite ce recolta boagata pentru o singura seara. Cireasa a urmarit doar sa rezolve niscaiva probleme administrative. Si a cules de fapt impresii despre viata ei personala. De la vecini.

Sa recapitulam. Vecinii de jos sunt alaturi de ea si o sustin. Si asta chiar daca ii deranjeaza uneori cu mutat de mobile la ore mici si incantatii neasteptate. Iar doamna administrator, o femeie mai mult cinica, a fortat cireasa sa se gandeasca la un potential sfarsit.

Cam asta zic vecinii despre ce mi se intampla mie. Maine mi-am propus sa merg si la dna C, doctorita de peste palier. Sa vedem, ea ce zice.

cireasa ajunsa la limita si sora ei cu par

octombrie 23rd, 2009

dead-of-night

Se ia cea mai buna mama de pe fata pamantului, mama de cireasa. Se ia si un caine mic si simpatic, cu imprimeu de vacuta alb cu negru. Se da mamei spre crestere.

Mama de cireasa indrageste cainele ceva de speriat. Si incepe sa se refere la ea ca fiind sora mea. Explica repede necunoscutilor de ce a iesit asa cu blanita si chiar si mai mica decat cireasa. Pentru ca e facuta mai la batranete.

Ma rog, mama pleaca intr-o calatorie uimitoare, care va face sigur subiectul unei povestiri urmatoare. Si insista ca sora mea vitrega sa ramana la mine in grija. Pentru fabuloasa suma de patru nopti.

Eu, cu inima deschisa. Doar a mai stat cu mine si alte dati. Mi se aduce bestia, impreuna cu instructiunile de folosire. Bestia, vesela tare. Ca doar ne iubim de multa vreme. Eu si prietenul meu imaginar I. incepem o seara in tihna.

Ne uitam la film, scarpinam catelul intre urechi si pe burta. Ii dam si ei de mancare de la gura noastra. Moare de placere. Ne jucam, ne bagam in seama, ne giugiulim. Eu admir ce bine se intelege sora mea cu I. Ce abil e I. Ce draguta sora.

Armonie maxima. Eu nu stiu ce si-ar putea dori mai mult o sora care e acoperita de par. Incepem sa picam de somn. Si pare ca la toti ni se intampla asta. Sora mea gaineaza cu ochii intredeschisi. Dar nu trece mult timp dupa ma retrag in camera mea, si incepe cosmarul.

Cainele latra sacadat, ca o picatura chinezeasca cu decibeli. Prietenul imaginar imi zambeste, nu-i nimic cireaso, lasa ca vorbesc eu cu ea. Se duce si se aud niste susoteli de bun augur. Ce bine, tace sora.

E ora 12 noaptea. Trec 20 de minute si sora mea incepe sa latre ascutit si cu toti plamanii. Ca orice caine mic care se respecta. Eu nu ma duc, ma fac ca ploua. Merge iar I. si se aude o intrega discutie.

Pesemne cainelui i se explica frumos ca e noapte tare. Avem vecini, suntem obositi si nu e frumos sa faci ham-ham fara discernamant. Ce, mai vede ea pe cineva care face asa ceva? Nu. Sora mea tace. Ia uite ce bine, s-a rezolvat.

Aici va rog sa va inchipuiti timp care trece cu repezitorul. Exista multe etape si multe discutii si exasperarea noastre creste ca un cozonac intr-o bucatarie incinsa de Craciun.

Sora mea latra temeinic, fara oprire. Cand merge unul din noi la ea, se opreste pentru 20 de minute. Apoi o ia de la capat cu incapatanare si ura de catar. Noi nu lipim geana de geana. Se aud vecinii de dedesubt cum fojgaie. Ma urasc. Ii inteleg.

Sigur, e de la sine inteles. La un moment dat nu ne-am mai dus sa o convingem cu duhul blandetii. Si nici sa ii facem ochi dulci. Ci o dojenim si ridicam la ea vocea indarjita si ziarul pe post de bata. Aplicandu-i cate una pe popou.

Moment in care surorii mele ii ies ochii din cap. Si se asmute la noi ca nebuna de legat.

Imi inchipui ce simt bietii vecini. Aud latraturi constante juma de ora. Ca noi asteptam tot sperand ca ii trece si se opreste. Si apoi niste nervi de caine. Ca si cum ne sfasie ea pe noi. Sau noi pe ea. Apoi iar liniste juma de ora. Si tot asa.

Si uite cum la ora 3 noaptea, vin in sugraferie, regatul surorii mele inscaunate aici. Si il gasesc pe I. in pielea goala, proaspat scos pentru a 426 oara din asternut in noaptea asta.

Tine o botnita in mana pe care incearca sa o fixeze surorii mele. Ca poate tace. Daca ar fi vazut cineva scena. Toiul noptii, un barbat gol, un caine si o botnita. Plus barbatul vorbeste cu destula blandete. Nu vreau sa ma gandesc la repercusiuni.

Bucuroasa de asa idee stralucita, ma alatur si eu lucrarilor. Tot cum m-a facut Eva. Odata fixata botnita, descoperim ca sora mea nu numai ca latra dublu. Dar si musca si e complet dezlantuita.

Pe la 4, iar ne trezim amandoi a duzina oara. Superjenati de vecini si urand cainele asta rau din toti rarunchii nostri. Suntem cu nervii in pioneze. Megaobositi si frustrati. Cainele, nu stiu de ce, ca doar el face tot balamucul asta, e la fel.

Au oare nu ti-am fost noi prieteni buni? Au nu te-am tratat ca pe o regina? De ce ne faci asta? De ce ne exasperezi? De ce te comporti asa de absurd? De ce ma pui in situatia asta fata de vecini? De ce a intrat dracul in tine? De ce?

Sora mea este scoasa si ea din minti. Maraie si ne arata coltii aia in mod normal caraghiosi. Dar acum, pentru ca este intr-o stare de dementa avansata, chiar imi face frica. O alergam prin casa ca in desene animate, in jurul mesei. Ea imblanita si noi fara de vestmant.

Se refugiaza intr-un colt de hol si pas de-o mai scoate de-acolo. In plus, este imposibil sa te apropii de ea. Este lovita de filoxera.

I. se apleaca deasupra aratarii, ca nu mai pot sa-i zic caine. Ci un diavol tazmanian de la sectia de furiosi. Si incepe sa maraie de o maniera care imi ingheata sangele in vine. I. la caine. Cainele are urechile date pe spate. Dar nu se lasa mai prejos.

Ingrozita de intorsatura pe care au luat-o lucrurile, rog pe I. sa o lase in plata Domnului. Vecinii aud acum si tropaielile noastre in fuga dupa caine. Si maraielile rau prevestitoare ale lui I.

Sora mea tace 20 de min. Apoi o ia de la capat cu latraturi continue, fara tihna. Ne mai sculam pe rand cand unul cand altul. Urlam la ea si trantim cu ziarul in apropiere. Maraie cumplit si latra ca posedata. Tace 20 de min, apoi incepe iar.

Vine dimineata si cainele crede ca suntem prieteni din nou. Nu, nu suntem. Eu am dormit 3 ore adunate din bucati. Si maine ma duc la serviciu. Nu e ok. Si aceasta este povestea despre cireasa obosita si cainele cel rau.

imi vor vecinii sfarsitul?

aprilie 21st, 2009

scream

Pentru ca altfel eu una nu pot sa pricep cum de nu vine nici macar unul dintre ei. Nici macar unul din cei care cresc animale. Si deci sunt mai milosi. Nici unul nu vine sa-mi bata la usa. In pantecul noptii. Cand fac sexualitate si sexism.

M-am gandit de multe ori. Ei n-au cum sa fie siguri. Daca eu traiesc clipe de extaz. Cazul fericit.

Sau intre timp m-am facut actrita. Si repet pentru o piesa sangeroasa sau pornografica. Cazul neplacut. Trebuie sa-mi fie tare greu acum cu reorientarea asta profesionala. Si chiar in plina criza, of.

Sau picur pic-pic-pic stropi de agonie. In timp ce niste hoti imi fura tot si ma si leaga fedeles. Si eu urlu cireasa ingrozita. Ca ei fug cu laptop-ul meu in care am toate materialele. Cazul trist.

Ce ma deranjeaza e ca in rarele momente. Cand ne intalnim pe scara. Sunt mierosi, ca si cum ma adora. Si isi dezvelesc dintii de atata placere sa ma vada. Ce faci cireasa. Uite am gatit varza. Na si tu, ca stiu ca ti se intaresc sfarcurile de pofta.

Si cum cade inserarea. Parca nici nu-i mai intereseaza ca exist. Nu stim cireaso de ce chirai ca din gura de femeie. Si nici nu prea ne pasa. Le avem si noi pe-ale noastre.

Cred ca dintre multele defecte pe care le au mereu vecinii. Atitudinea manfisista este unl dintre cele mai scarboase. Chiar daca jenant. Mult mai potrivit cu ce astept eu de la dumnealor. Ar fi sa bata la usa. Si sa intrebe direct.

Cireaso: iubesti? sau mori? Cat le-ar lua? O nimica toata. Dar ce sa mai. Cand omenie nu e, nimic nu e.

Si dupa aia mi-am dat seama ca lucrurile se leaga.

Doamna doctor de vizavi. M-a intrebat in cateva randuri pana acum. Daca nu cumva vreau sa-i vand ei apartamentul. Lucru care m-a facut sa ma enervez major. Sa mi se incalzeasca si sa mi se faca rosu instant capul. Si sa-i scuip nitel venin pe taiorul caraghios.

Si poate ca e un complot in tot blocul. Si de fapt ei spera intr-ascuns. Freacandu-si mainile. Ca eu mor in sfarsit de placere dupa fiecare noapte de dragoste. Sau ca dau hotii.

Dar cireasa nu se pierde. Ci cu fiecare noapte cireasa se transforma. Deci vecini, puneti-va pofta in cui.

cireasa cu zabaluta

februarie 24th, 2009

dinti

Intai dentista ma pune sa musc dintr-o chestie galbena, cu pronuntat gust de banane. Cireasa admira bananele si le inghite cu placere. Dar asta e chimic si nu ne place.

Smacul ala intai e moale. Apoi mi se inclesteaza dintii in el. Si nu mai pot sa zic nici pas. Nici crrrr, nici mrrr. Dar sa vedeti ce ochisori expresivi probabil ca am, si rugatori. Doamna doctor, va rog nu-mi faceti rau. Sunt labila.

In punctul asta culminant dentista ma roaga pe ton autoritar sa nu-mi inghit limba. Abia acum mi-a dat idei. Deci sunt in pericol sa-mi inghit limba. Uliuuuu. Miroase a banane sintetice. Ma loveste panica.

Limba mea cu care am gustat atatea lucruri. Limba mea cu care am cantat de bucurie. Limba mea cu care am spus chestii inteligente si funny. Limba mea pe care am scos-o la cine am avut chef. Limba mea. Limba mea. Ce-am facut doamne cu ea.

Dupa minute ce par ani, dentista ma trage de gura rau de tot. Limba sta adunata de frica in cerul gurii. Si uita cu ochisorii ei de limba speriata. Si isi pune in cap manutele ei de limba ingrijorata. Stai cu mine draga mea. Nu aluneca pe gat in jos, ca ne prapadim amandoua.

Dentista ma trimite acasa si cand ma intorc imi prezinta doua zabalute din plastic tare si aproape alb. Imi deschide gura si imi monteaza una sus. Si una jos. E ca si cum cineva ma strange tare de dinti. Cu intentia nemernica, probabil, sa zic si laptele pe care l-am supt de la muma-mea.

Asa vei dormi toate noptile de acum inainte, cireaso. Pentru ca esti nevricoasa, n-avem ce-ti face. Asta ca sa ai dinti si la batranete, haine grele. Ca sa mananca si gura ta ceva.

Ce se intamplase. Am dormit cu dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri. Care mi-a zis la micul dejun ca scrasnesc foarte tare din dinti. Si ca asta e semn de mare stres si un dezastru pentru dinti. Si m-a trimis sa-mi fac urgent zabalute.

Dar va intreb eu. Cand vine noaptea, care, se stie, e un sfetnic bun. Si cireasa trece prin momente romantice. Cum sa procedeze? Daca ea cumva crede ca e safe. Adica el doarme si ea poate sa puna zabaluta.

Dar apoi el se trezeste brusc si mai vrea sa mai zica ceva. De parca mai ceva de zis. Si o prinde pe cireasa in flagrant, cu 2 randuri de dinti. Aratand ca frankenstein si scotand mormaituri ininteligibile, ca de mamifer salbatic de dimensiuni mari.

Pai nu se scoala el cu parul maciuca. Si fuge in toiul noptii, urland si trezind toti vecinii? Si sincer, pe buna dreptate. Pentru ca arat destul de traumatizant cu zabalutele in gura. Si eu m-am speriat in prima dimineata din noua viata.

Sau poate vrea sa ma trezeasca dimineata in tandreturi. Si in plina deszmierdare, da cu ochii de gura mea. In care se intampla lucruri cel putin hilare. Asta daca esti genul care vede ceva amuzant si acolo unde nu e.

Si uite cum operatia a reusit. Romantismul e mort. Sau lasa asta. Sa trecem la lucruri mai practice. Daca dau hotii sau daca e un incediu. Pana apuca cireasa sa zica ngiii-ngiii si sa scoata naibilor alea din gura. Totul e pierdut.

Ce sa va zic. Sunt cam jenata. O sa am dinti cu mult mai sanatosi. Dar trebuie pasamite sa dorm singura intr-o scorbura in toiul noptii. Ca sa nu speriu vanatul. Vai mie. Vai voua. Ce ti-e si cu stresul asta din livada.