Sper ca au pregatit hamsiile pentru prajit la Dinamo. Cu mujdei le vreau si doar cu un mic munte de cartofi prajiti le voi accepta.
Da, domnule, ne-am mobilizat. Mergem la mare, cu mic cu mare si cu mediu. Sageata albastra scurma pamantul cu roata de nerbadare in fata blocului. Nu ma mai inteleg cu ea pana cand nu o incarc cu toti prietenii si nu pornesc degraba. Stie ea drumul si singura, ca magarul omului beat. Eu trebuie doar sa o strunesc cu iscusinta.
Avem cu noi bautura, aeroterma, centuri de castitate, haine groase. Dar si costum de baie curcubeu, muzica numai buna pentru drum si chef, chef, chef monstruos. Stiu deja cu ce o sa ma ocup acolo. Dau o raita pe la Soni pentru o ciorba zdravana. Sed pe malul marii gratios o zi intreaga. Si noaptea, noaptea e tanara si noi tot asa.
Sper ca vad macar un mac, acolo. Si macar niste pasari marunte ciripind si alergandu-se pe deasupra campurilor, sub un soare potrivit de mangaietor. Da, mi-e dor de vama aproape dureros. Abia astept sa amusinez apa si nisipul inca tulburator de curat. Sunt dornica sa-mi bag nasul prin niste cocktailuri cu vodca.
Cica o sa fie cald, foarte cald. Prea bine. Atunci o sa fac bujori in obrajori si o sa ma desfat cu vantul prin plete. O sa imi scot pieptul generos la soare, sa il impresionez. De nu, zbrrrr nu pe o dugheana, ci sa bem cafele la nisip si sa mancam suberek pana om cadea sub masa.
De cand astept momentul asta. Sa inceapa odata vama mea. Si asta o sa ne ocupe tot timpul.
