bonsai extrema urgenta

mai 3rd, 2010

Era vesel cand a incaput pe mana mea. Cu coroana infoiata ca un leu in perioada de rut. Increzator in viitorul lui de mic luptator cu cireasa nemernica, cea ucigasa de bonsai.

L-am luat cu maini tremurande, l-am adus acasa, l-am omenit. Am crezut intr-un nou inceput. Incredibil cat de tare seamana relatiile cireasa-bonsai cu cele femeie-barbat. Pur si simplu vin de pe planete diferite.

In primele doua zile, bonsaiul a stat demn. Ne-am dat roata reciproc. Eu in timpul zilei, in timp ce el se dadea indiferent. El in timp ce eu dormeam. Ii gaseam dimineata urmele de picioruse lipa-lipa. Nu-i ziceam ca l-am desconspirat si sa-si puna ciupici data viitoare. Nu voiam sa-l fac sa se simta prost.

In ziua 3, frunza cea mai din varf, varful de lance al noului meu bonsai, s-a lasat in jos, ca intr-o ruga muta. Poate mi-a curs o lacrima, poate nu. Cert e ca am inteles. Suferea. Prin urmare, am insfacat un recipient in sistem fas-fas, din ala pe care il folosesc gospodinele ca sa pulverizeze substante.

Il folosisem si in alti ani, ca sa fac baie in zilele prea calduroase, altor flori. Paruse sa le placa. M-am gandit ca bonsaiul o sa exulte. Zis si facut. Inarmata cu informatia ca lui ii cam place sa-i picuri apa si nu sa i-o torni direct, lucru pe care l-ar considera un viol, l-am fasait.

L-am fasait cu apa de naiba l-a luat, gandindu-ma si iubitor la el in timpul asta. Am inteles ca trebuie sa ma gandesc frumos la el, deci m-am straduit. Toata ziua am pulverizat apa pe coroana lui infoiata (inca) si pe micile lui pitici radacini. Na, esti in sfarsit multumit? Il intrebam printre dinti.

Dupa ce nu me-am vazut cateva ore, m-am apropiat si ce sa vezi. Bonsaiul era cu frunzele si nervii la pamant. Uitandu-se in jos si emanand bartai energia negativa. Ce-ai, micul meu neprieten? L-am intrebat. Noroc ca prietenul meu imaginar I. era prin preajma si a venit cu o posibila explicatie.

Recipientul cu care am stropit bonsaiul fusese folosit in repetate randuri pentru a pulveriza clor, in diverse scopuri. Prin urmare, sunt sanse, poate chiar destul de multe, sa fi ramas ceva urme serioase de clor. Ca nu e ca si cum am clatit recipientul bine de tot, eu crezand ca tinea doar apa.

Deci nu doar ca eu psihic nu ma inteleg bine cu bonsaii. Ci si fara sa vreau ii vatamez si ii stric si ii schilodesc. Am luat bonsaiul intr-o patura, acoperindu-i si fata, si l-am dus de urgenta la comisie de salvare a bonsailor molestati de cireasa. Mama de cireasa a ridicat o spranceana si a oftat, vazandu-l.

PS: Zorelele o duc tare bine, au impuns proprietatea mea si sunt demne si tin capul sus. Priviti poza, marturie.

ce cred vecinii

februarie 9th, 2010

Ai zice ca asta nu e important, ce zic vecinii. Daca zici ca esti, precum cireasa, o persoana destul de moderna. Una cu vederi neingradite, prea tare, de normele socio-culturale urbane.

Dar astazi mi-am facut timp sa vorbesc cu doi vecini. Cu unul, pentru ca i-am facut o floare de ud pe tavan in baie. Si inca o floare, mai mare putin, de alt ud, in sufragerie. Deci doua flori de ud in total, dupa ce el a zugravit recent. Si uite-ma intromisionata in lacasul lor.

Eu ingaim ca imi pare rau. Si recunosc spasita ca nu prea ma pricep sa chem mesteri faurari pentru a rezolva diversele probleme marunte si mai insemnate pe care le am in livada. Dar, adaug, eu acum locuiesc cu cineva. Cu prietenul meu imaginar I. Si, doamna, domnule, cred ca o sa ma ajute la treaba cu reparatiile casei.

Am vrut eu astfel sa dau de inteles ca o sa fiu mai atenta la probleme comune. Si o sa incerc sa le cauzez lor cat mai putine, in cele ce urmeaza. E drept ca m-am straduit si sa justific zarva bataliilor cu inclestari de arme si sforait de cai duse deasupra lor la ore curioase, cand alti oameni tac.

La care vecinul se apropie, strange pumnul si imi da una smechereste in umar. Insotindu-si miscarea si de un facut cu ochiul, pe post de complicitate maxima. Ca adica e bucuros si este alaturi de mine in treaba asta. Vecina zice si ea sa dea Dumnezeu sa fie bine si sa tina, cireaso.

Eu multumesc cuviincios si ma gandesc ce bine e sa ai relatii. Ca uite, si vecinii incep a te place mai tare. Apoi, odata seara compromisa cu niste vecini, ma gandesc sa merg pana la capat. Imi fac curaj si intru in barlogul doamnei administrator de livada. O doamna roscata, cu par mult si fata de pisica siameza care tocmai a primit o tigaie in fata.

Trebuie sa-i declar, pentru analele ei lunare, ca suntem doi de acum inainte. Am un prieten imaginar, si chiar si el trebuie contabilizat cumva la utilitati. Este important pentru mine sa se stie ca exista. Si doamna administrator, mult mai pragmatica decat vecinii de sub cireasa, zice. Aham, bine. Atunci vii tu si-mi zici cand ramai doar tu.

Am dat din cap ca sunt de acord. In fond, e si ea trecuta prin viata. Care i-a aratat, ca stiu eu povestea, ca in viata totul se poate schimba cat ai clipi din degete. Si uite ce recolta boagata pentru o singura seara. Cireasa a urmarit doar sa rezolve niscaiva probleme administrative. Si a cules de fapt impresii despre viata ei personala. De la vecini.

Sa recapitulam. Vecinii de jos sunt alaturi de ea si o sustin. Si asta chiar daca ii deranjeaza uneori cu mutat de mobile la ore mici si incantatii neasteptate. Iar doamna administrator, o femeie mai mult cinica, a fortat cireasa sa se gandeasca la un potential sfarsit.

Cam asta zic vecinii despre ce mi se intampla mie. Maine mi-am propus sa merg si la dna C, doctorita de peste palier. Sa vedem, ea ce zice.