orasul alb pufos

decembrie 17th, 2009

zapada

A venit cineva, om de bine. Si a dat cu puf alb peste orasul asta plin de probleme administrative si cu infrastructura beteaga.

Cad din cer oua de bibilica grasa si cireasa le primeste in freza fara sa se supere. E iarna iar, e bine iar. Si in sfarsit pare ca tara mea este normala, ca orice alta tara. Bubele sunt acoperite, locuitorii cu metabolismul incetinit cu forta.

Imi place asta, imi place mult ce vad afara. Si pentru ca aseara am fost la cenaclul recitiri si pentru ca inaintea mea trei barbati au citit poezie si doar eu proza, m-am intaratat. Si mai jos se vede ce am patit.

Vai orasul meu pufos
Doamne, cat esti de frumos
Cum esti poleit cu zahar
Dar si crispy de geros.

Stropi de alb, praf de genune
Tu ma-nghiti cu-a ta minune
Eu nu vreau azi la serviciu
Tu ma chemi sa-mi pui cunune.

Dau din brate si inot
Albul sufla peste tot
Vreau sa stau cu limba-afara
Si sa inghit din fulgi cati pot.

Adu, mai! degraba-un ceai
Ce se-aude? Un buhai
Dau petrecere prin casa
Pana ies din nebuloasa.

Rap-rap-rap si zang-zang-zang
Frigul ma alearga-n crang
Cine-o mai iesi afara
Sa se spanzure c-o sfara.

Tip, stranut si-mprosc cu muci
Sa te vad cat poti sa duci
Hai cu mine in iatac
Arde mamaliga-n tuci.

Asta am putut eu sa produc astazi, pentru urechea colectiva. Am marea, de fapt imensa rugaminte sa puneti in comentarii, daca simtiti vreun fior, cate o strofa. Care sa duca mai departe aceasta oda a orasului pufos.

E simplu. Faceti rima cana/blana, castravete/perete si iese brici, va garantez.

Si acum va las tezaur sapte litere de aur. C-i-r-e-a-s-a.

cireasa cu zabaluta

februarie 24th, 2009

dinti

Intai dentista ma pune sa musc dintr-o chestie galbena, cu pronuntat gust de banane. Cireasa admira bananele si le inghite cu placere. Dar asta e chimic si nu ne place.

Smacul ala intai e moale. Apoi mi se inclesteaza dintii in el. Si nu mai pot sa zic nici pas. Nici crrrr, nici mrrr. Dar sa vedeti ce ochisori expresivi probabil ca am, si rugatori. Doamna doctor, va rog nu-mi faceti rau. Sunt labila.

In punctul asta culminant dentista ma roaga pe ton autoritar sa nu-mi inghit limba. Abia acum mi-a dat idei. Deci sunt in pericol sa-mi inghit limba. Uliuuuu. Miroase a banane sintetice. Ma loveste panica.

Limba mea cu care am gustat atatea lucruri. Limba mea cu care am cantat de bucurie. Limba mea cu care am spus chestii inteligente si funny. Limba mea pe care am scos-o la cine am avut chef. Limba mea. Limba mea. Ce-am facut doamne cu ea.

Dupa minute ce par ani, dentista ma trage de gura rau de tot. Limba sta adunata de frica in cerul gurii. Si uita cu ochisorii ei de limba speriata. Si isi pune in cap manutele ei de limba ingrijorata. Stai cu mine draga mea. Nu aluneca pe gat in jos, ca ne prapadim amandoua.

Dentista ma trimite acasa si cand ma intorc imi prezinta doua zabalute din plastic tare si aproape alb. Imi deschide gura si imi monteaza una sus. Si una jos. E ca si cum cineva ma strange tare de dinti. Cu intentia nemernica, probabil, sa zic si laptele pe care l-am supt de la muma-mea.

Asa vei dormi toate noptile de acum inainte, cireaso. Pentru ca esti nevricoasa, n-avem ce-ti face. Asta ca sa ai dinti si la batranete, haine grele. Ca sa mananca si gura ta ceva.

Ce se intamplase. Am dormit cu dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri. Care mi-a zis la micul dejun ca scrasnesc foarte tare din dinti. Si ca asta e semn de mare stres si un dezastru pentru dinti. Si m-a trimis sa-mi fac urgent zabalute.

Dar va intreb eu. Cand vine noaptea, care, se stie, e un sfetnic bun. Si cireasa trece prin momente romantice. Cum sa procedeze? Daca ea cumva crede ca e safe. Adica el doarme si ea poate sa puna zabaluta.

Dar apoi el se trezeste brusc si mai vrea sa mai zica ceva. De parca mai ceva de zis. Si o prinde pe cireasa in flagrant, cu 2 randuri de dinti. Aratand ca frankenstein si scotand mormaituri ininteligibile, ca de mamifer salbatic de dimensiuni mari.

Pai nu se scoala el cu parul maciuca. Si fuge in toiul noptii, urland si trezind toti vecinii? Si sincer, pe buna dreptate. Pentru ca arat destul de traumatizant cu zabalutele in gura. Si eu m-am speriat in prima dimineata din noua viata.

Sau poate vrea sa ma trezeasca dimineata in tandreturi. Si in plina deszmierdare, da cu ochii de gura mea. In care se intampla lucruri cel putin hilare. Asta daca esti genul care vede ceva amuzant si acolo unde nu e.

Si uite cum operatia a reusit. Romantismul e mort. Sau lasa asta. Sa trecem la lucruri mai practice. Daca dau hotii sau daca e un incediu. Pana apuca cireasa sa zica ngiii-ngiii si sa scoata naibilor alea din gura. Totul e pierdut.

Ce sa va zic. Sunt cam jenata. O sa am dinti cu mult mai sanatosi. Dar trebuie pasamite sa dorm singura intr-o scorbura in toiul noptii. Ca sa nu speriu vanatul. Vai mie. Vai voua. Ce ti-e si cu stresul asta din livada.

donez bilet spre napoli

noiembrie 16th, 2008

ziceam eu acum ceva timp. ca am un singur bilet catre o destinatie romantica.

ma lamentam eu acolo cand ruginea frunza prin vii. cu inima facuta recent varza cu carne. cum ca am luat cadou 2 bilete fostului meu prieten, de ziua lui.

si vedeti cum devine cazul. pentru ca el e un fost, poveste despre care am cheltuit aici destula cerneala. si nu va mai bat capul. chiar daca ma mananca ingrozitor. rezulta ca eu. o cireasa cat se poate de prezenta. am ramas, carevasazica, cu un singur bilet. absurd de tentant si nefolositor.

e si acum, pentru ca a venit vremea. si cum eu nu o sa iau avionul ala. pentru ca e muuuult mai important sa merg la concertele nouvelle vague si koop si nigel keneddy quintet. ya, right. stiu ca ma credeti.

doresc sa informez ca donez bilet bucuresti-napoli-bucuresti. plecare 21 noiembrie cu intoarcere 24 noiembrie. e drept ca, pentru a putea beneficia de el. trebuie sa schimbati numele din cireasa in numele vostru. si asta costa cica 50-100 euro.

deci de fapt nu va fac niciun serviciu. si doar cautam un prilej sa ma mai plang inca o data. sa mai caut putina mila. pentru situatia psihica terifianta in care sunt pusa. in plina criza mondiala.

adica aceea de a fi proprietara unui bilet spre o destinatie romantica. luat intr-un moment de efuziune estivala. cand totul parea posibil. nu ca acum.

vrea cineva? vreun biet nebun. sa mearga la napoli? cica fac napoletanii niste spaghetti minunate. si cica beau vin bun si canta. si cica nici nu e asa frig acum acolo. si n-are de ce sa fie rau.

astept doritori. sunt convinsa ca o sa va calcati pe picioare.

am un bilet spre o destinatie romantica

septembrie 16th, 2008

bite_of_apple

ce se face cu un singur bilet spre o destinatie romantica?

pentru cei dintre voi care cititi des aici, ma dadeam de ceasul mortii ce cadou sa-i iau prietenului meu de ziua lui. pentru cei care citesc mai rar, problema era asta. ma dadeam de ceasul mortii ce cadou sa-i iau prietenului meu de ziua lui.

stiti cum se zice cu voce admirativa: daca nu risti, nu castigi. ce ne mai place la toti vorba asta. dar cum e cand risti, si pierzi?

adica acum.

desi relatia era la inceput de tot, am riscat sa cumpar 2 bilete de avion spre o destinatie romantica. napoli. pentru o perioada destul de indepartata. 4 luni din momentul cumpararii. vai, cum ai putut, o sa ziceti. ce gasca esti, o sa ziceti.

nu cred nici macar acum ca sunt gasca. ci o cireasa optimista. care crede in dragoste si altele asemenea. si o sa mai cumpere bilete. pana o sa-i iasa pe nas.

acum mi-au iesit putin, ce-i drept. intre noi fie vorba. uite, uite, cum imi iese acum un bilet romantic din nas.

asa. ma rog, in cazul asta particular, mi-am luat teapa. relatia s-a facut tandari sub ochii mei mici si uimiti si in final rai. eu am ramas cu un bilet. repet. spre napoli, o destinatie romantica.

sa-l arunc, mi-e mila. mi-e mila de intentia mea buna. mai mult decat de banii alocati acestui proiect.

sa il tin, mi-e sila. sila de nerealizarea intentiei mele bune. si de un nou esec cu mutra asa de seducatoare. oricum, cum ar fi sa ma duc sa vizitez singura oamenii pietrificati de la Pompei. cred ca m-ar apuca o depresie sora cu nebunia.

sa-l donez unei societati caritabile? ceva care lupta pentru drepturile cuiva, oricui? sa mearga un angajat care a fost mai harnic decat alti angajati? noooot.

singura optiune pare sa conving pe cineva sa vina cu mine. in acest proiect simpatic, dar absurd. doar ca am prea putin timp sa fac asta. sa gasesc tinta umana care imi convine. si sa o si conving ca o calatorie la napoli e exact ce-i trebuie.

ce absurd e sa fii norocosul castigator al unui asemenea bilet. dar ce nu ma omoara, ma intareste.