cireasa de dulce

decembrie 12th, 2010

Tine cireasa post ce tine, cu sfintenie si cumintenie, pe cat posibil.

Strange din dinti si din fund si din ce mai poate si dansa si il tine. Fara sa puna pe limba carne gatita sau branza vrajita sau ou magic-vrajitor. Stie ca pentru un post cum-se-cuvine trebuie sa indeplineasca mai multe conditii. Se poate ea gandi in mod palpabil la 4 dintre ele. Sa nu gandesti urat, sa nu mananci de dulce, sa nu bei si sa nu preasexesti.

Pentru ca un 100% ar fi ceva prea extrem, cireasa s-a hotarat sa aplice un procent de 75% cuviosie. Si-a propus sa implementeze 3 chestii radicale din 4 pentru un post moderat. Oh, viata fara shaorma e pustiu. Diminetile fara omleta si branza fac norii sa se adune invalatuci deasupra orasului. Somonule, mi-e dor de tine ca de o amanta.

Dar reuseste ea sa se tina tare. Si este mandra de realizari, pana mai ieri. Cand cara pe carca-i herculeana un brad stufos pentru fratia din care face parte. Fuge cu el pe bulevard ca un barbat-bine. Dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri si a cherry o vegheaza indeaproape, intesate de pachete.

Ajunsa in casa, la caldura, cireasa este rasplatita pentru efort cu o strachina dolofana cu trei feluri de mancare. Insista in special sa se infrupte dintr-o salata taiata cu grija si cu inima curata. Ea contine diverse legume dar si ciuperci crude. Mananca ea ce mananca hulpav, cuprinsa de o foame aproape fara precedent. Si cand isi mai astampara furia, alege sa se joace cu o bucata de ciuperca.

O culege in furculita, o baga in gura jucaus, o molfaie cu placere. O toaca usor cu dintii, o intoarce pe toate partile, practicand acelasi sistem pe care il vedem la orci. Ele se joaca indelung cu focile inainte sa le striveasca intre dintii lor mari, ca niste coase. Cireasa se distreaza tare cu ciuperca. Ii da mana, acum nu mai e flamanda.

Si totusi, ciuperca asta e prea rezistenta, se gandeste cireasa in treaca. E cauciucata si cumva iluzorie. E o ciuperca speciala, isi zice ea si continua hartuiala faramei rezistente. Mai incearca putin sa o dea gata, cu dinti si limba si intregul aparat perfect echipat pentru nimicirea hranei. Apoi scoate contrariata mica ciuperca, sa o confrunte ochi in ochi.

Cand, ce sa vezi. Ciuperca era un mic melc care, in urma atator agresiuni, arata destul de rau. Era ciufulit si probabil mort la datorie dar inca intact. Ii fuge ciresei pamantul de sub picioare. Arata colegelor de masa ce a patit si brusc toata lumea se plange de lipsa de pofta de mancare. Niste fandosite, as zice, fara suparare. Eu mestecat cu incredere melcul, nu ele.

Si isi da cireasa seama ca, macar pentru o zi, a tinut post schipatand de la drumul ei. A reusit fara branza, a scapat de farmecele lui ou, dar nu s-a putut abtine de la carne vie. Si-a facut mendrele cu un melc, deci a mancat de dulce. Ce greu e sa te tii demn si pe pozitii in viata.

postul si cireasa miloasa

decembrie 1st, 2010

Doamnelor si domnilor, tocmai am sarbatorit doua saptamani de post. Iuhu. Iha. Ura. Olariti. Ohlala.

De-o vreme incoace, gura de cireasa nu capata nici farama de carne, oua, unt si branza sau produse care le contin acestea. Si nu, gatlejul de cireasa nu lipaie nici gura de alcool. Ma rog, as dori sa precizez ca tin cont de faptul ca exista carne si carne. Una face mai mult rau spiritului si trupului, alta mai putin. Cel putin exista un asemenea zvon. Si cine sunt eu sa il dau de pereti si a-l face tandari.

Cine cunoaste cireasa, stie ca ea abia a asteptat sa inceapa a posti. Are ea motivele ei serioase pentru a chema din cand in cand in livada umilinta culinara. Pentru o reconciliere cu mediul inconjurator, cireasa isi supune mintea si corpul la un pic de embargo gastronomic. Se uita cireasa cu jind la patrate de branza telemea si omlete pufoase si diverse oratanii.

In mod natural, le-ar apuca pe toate acestea de-o aripa si le-ar indesa in vintre. Dupa care ar da pe gat un ciocanel de visinata, sa circule totul bine in sistem. Insa ma intorc ca si referinta culturala la perversa de pe targu ocna si la adevarurile ce se rostesc in filmulet. Ori suntem golani, ori nu mai suntem, zice eroul. Asa si eu. Ori suntem seriosi despre post ori nu mai suntem.

Parte din public ma banuie insa ca totul este ca eu sa reusesc sa mai slabesc nitel. O banuiala fara de fundament, de vreme ce trebuie sa recunosc ceva induiosator. Nicicand nu mi-e mai mila de mine ca in aceste momente de restriste asumat religioasa. Si pentru ca ideea renuntarii la diverse bunatati ma fragezeste, devin miloasa.

Si nu miloasa cu publicul meu, cum ar fi de preferat, ci plina de intelegere pentru mine insami. Nu am voie branza, ce pierdere. Ia sa mai iau o lingura-doua-trei de miere. Nu pot pune gura pe oua ochi, ei lasa. Sa mananc atunci o punguta de alune si 3 linguri de dulceata de visine. Nu se poate pui tavalit prin-un sos cu smantana, nu-i nimic. Exista paine si ulei de masline si avocado si curmale. Na.

Si cireasa devenita astfel miloasa mananca in continuu, ca un mic animal neintelegator. Motiv pentru care se asteapta cresteri in greutate in ajun de Craciun, aoleu. Incerc sa tin situatia sub control si sa mananc cat e cazul. Dar mila, mila fata de cireasa fara de branza si somon afumat si ousor, asta ma razbeste. Aleluia.