vreau sa fiu zana intr-o luna

mai 29th, 2010

Stati si nu jubilati, ca nu este vorba despre mine. Eu sunt déjà o zana in viata, doar stiti asta. Desi mi-a luat ceva mai mult de o luna sa ajung asa, intrucat nu am avut parte de atata sustinere de cata o sa beneficieze zana asta despre care planuiesc sa va vorbesc.

Cireasa a fost aleasa intr-un juriu. Nu, nu este cum cred ca sperati voi, adica nu am fost convocata de catre vreo celula de sorginte geniala a guvernului, menita sa vina cu solutiile cele mai potrivite pentru iesirea Romaniei din criza. Inca mai astept telefonul asta. Fiindca ei nici nu stiu ce pierd. Cireasa are viziune, cireasa are misiune.

Ci am fost chemata, alaturi de niste femei aprige, adica Copila Blonda, Maldita, Alina Constantinescu si Roxana Radu, sa decid care este femeia mai grasuta, asa, pe care o ajutam sa devina Zana intr-o luna. Si cand zic asta, nu glumim deloc.

Campania este lansata de Dietetik, adica prietena mea draga Lamaie, impreuna cu prietena mea draga Pietricel si cu cea mai noua prietena a mea, Anca Nelersa. Dar sa va ciripesc cum sta treaba, pentru ca poate va intereseaza.

Eu, mama, prietenele mele cele mai bune si vreo doua matusi pe care a trebuit sa le declar, ca totul sa fie cinstit, atunci cand am fost abordata, la sectiunea averi personale, nu avem voie sa participam. Voi insa da.
Pana pe 17 iunie trebuie sa intrati aici, sa va faceti cont, sa fiti logate, si sa ziceti de ce credeti voi ca sunteti cea mai potrivita femeie actuala plinuta, viitoare zanuta. Trebuie sa ne impresionezi, sa explici ce-ai incercat si cum nu ti-a iesit, sau sa povestesti de ce este enorm de important pentru tine sa te remodelezi sub bagheta unor specialist.

E cam ca la admiterea la o facultate straina, pentru master: 50 % conteaza popularitatea potentialei zane (adica voturile inregistrate) si 50% conteaza bagheta noastra, a persoanelor din juriu. Cum suntem femei cu inima buna, sa n-aveti emotii.

Ce primiti in schimb? Numai chestii misto de tot. Un program de o luna, cu o serie de tratamente si consultatii specializate, care sa va faca sa slabiti. Facem asta impreuna cu Keiko Slim Spa si Medicover, care si-au unit fortele si va tin sub lupa, pana va fac mai frumoase. Dar pun umarul la proiect si Casa Natural si Aloe Vera, si Eventim, care ne-a dat bilete la concertul Elton John, unde o sa mergem cu mare pofta de dans si tambalau.

Castigatoarea va fi anuntata pe 18 iunie. Cu cat pui povestea mai repede, cu atat ai sanse sa strangi mai multe voturi. Suna nu un prieten, suna o gramada de prieteni, pe toti pe care-i cunosti si stii ca au net, si pune-i sa te voteze. Cele mai votate 10 povesti intra in finala si aici imi incep eu munca, alturi de celelalte déjà zane.

Tot aici gasesti si regulamentul exact al concursului, si toate procedurile pe care ti le vom aplica, dupa ce te-am desemnat in mod oficial zana. Ca sa fiu sincera, abia astept sa vad o femeie cu prea multa carnita cum se transforma intr-o diva. Si sigur ca as vrea sa se intampla asta cu o cititoare din livada mea. Asa ca, daca va tenteaza, puneti repede acolo povestioara care va aduce slabirea.

Va pup si aveti grija de silueta voastra. Vad ca e al doilea post despre grasime intr-o saptamana. Ce-o fi cu mine? Doh.

m-a strans iar de gat

mai 24th, 2009

zambet

Cu un fular bogat de matase rosie m-a strans de gat de data asta, sfanta duminica.

Unde trebuie sa platesc o taxa babana? La cine sa ma caciulesc? Pe cine sa impresionez tinand in echilibru perfect o mingiuta pe nas si facand cu ea dulci giumbuslucuri? Unde sa fac eu o cerere ca sa fiu sigura ca duminica la ora 4 nu sunt pe Stefan cel Mare, in Bucuresti.

Cu fiecare duminica astfel patita, se mai duce putin din cireasa. Care o sa ajunga confiata daca mai are de trecut multe zile cu acest nume, in intervalul orar 3-7 dupa-masa. M-am topit si ieri, inca o data, ca un limax pe care pui sare.

Cu cine trebuie sa vorbesc, sa ia haturile vietii mele furtunoase intre orele astea. Si sa se asigure ca duminicile mele viitoare or sa ma prinda pe drum, veninda dintr-o calatorie?

Cam pe unde m-a apucat plansul data trecuta. Probabil ca e un loc critic, in mod sigur un procent important din sinuciderile metropolitane au loc in sectorul ala de drum de pe Mihai Bravu. Rog autoritatile locale sa se autosesizeze. Aici m-a apucat amocul.

Mi-era foame dar nu ma tenta nimic de mancare. Mi-era dor dar nu stiam de cine. Voiam sa stau pe-afara dar abia asteptam sa ajung acasa. Am state vechi eu cu starea asta de spirit. Dar niciodata nu stiu sa gestionez cumsecade o asemenea psihoza duminicala.

Nu prea stiu matematica. Dar ce pot sa zic sigur este ca astfel de duminici care sa scoata raul suprem din cireasa au fost mai multe decat toate degetele de la o mana. Mai multe decat cealalta mana, de la un picior si apoi celalalt picior al ciresei.

Am fost si neatenta, nu zic. Cum sa ma las eu nonsalanta in voia unei duminici care sa ma amusineze, apoi sa ma apuce cu gura precum o orca apuca o foca? Stiti cum o arunca si o prinde iar, inainte sa o manance de tot.

Orca sinistra, desi cu un penaj asa de frumos care vrea sa-i mai dea focii senzatia falsa ca nu e totul pierdut. Ca ar mai fi ceva de facut si ca poate scapa.

Asa si duminica mea, presara deznadejdea cu impresia ca dupa-masa nu e complet ratata. Si ca, vezi Doamne, s-ar mai putea face ceva. Un program care sa salveze cireasa de la un inec sigur din apele involburate ale depresiei la termen.

Am ajuns acasa, am iesit pe balconul meu mereu incantator, care acum semana in mod izbitor cu valea plangerii. M-am uitat cu neprietenie la adultii care se zbenguiau in piscina de la poalele ciresei.

Mi-am reprosat inca o data, cireasa sleampata ca nu am prin casa, alaturi de ibric, perie de WC si aparat de strans firmiturile de pe masa. Si un aruncator de flacari productie germana, care sa ma ajute sa aduc putina liniste in viata mea si-a lor.

M-am pus pe pat, cu mainile desfacute. Am pus Amalia Rodrigez, ca sa sufar pe un fundal potrivit. Am pus de un ceai turcesc. Si am asteptat cuminte duminica, ora 8. Izbavirea.

Nu pot sa suport duminici acasa. As vrea sa le dau shut down. Nu le fac fata. Cu cine trebuie sa vorbesc sa fiu sigura ca nu se mai repeta.

duminica la 4

octombrie 5th, 2008

Sunday-Friends

fie ca dormi. fie ca mananci pana cazi lat. si nu mai poti sa si gandesti din cauza asta. fie ca faci dragoste de calitate 2 ore. sau pescuiesti la copca. sau framanti la niste cozonaci.

un lucru este cert. duminica la 4 trebuie sa ai un plan bun.

lunile ma lamentez ca e luni. marti miercuri joi muncesc. vineri infloresc. sambata lenevesc si ma bucur.

si fac o gramada de lucruri care se bulucesc in viata mea. multumesc o gramada de oameni pe care nu am reusit sa-i multumesc luni-vineri.

dar duminica. duminica la ora 4 trebuie sa ma prinda musai cu un plan bun. cand se face lumina aia alburie-griulie afara.

si nu mai e nici dimineata. sa zici ca uite, e un nou inceput. si nu e inca nici seara, sa poti sa bei ceva. sau sa mergi la un concert.

sunt pur si simplu prinsa ca intr-un cleste. intr-un segment de timp mutilant. si totusi sunt libera.

societatea mi-a dat cadou aceste ore de toamna gri. trebuie sa fac ceva cu ele. ceva multumitor, nu asa.

ca presiunea sa ma distrez musai duminica e mare. pana si colegii de job ma intreaba ce-am facut in weekend. trebuie sa le pot raspunde ceva. nu pot sa admit ca sunt o cireasa papagal fara preocupari. nu duminica la 4.

societatea poate accepta ca n-am program marti la 7. dar nu duminica la 4.

duminica la 4. ce perioada ingrata. un dracusor imi sopteste la ureche. toti ceilalti oameni, toti. au un plan bun. tu ce faci? dau cu mana ca dupa musca, sa-l alung. pleaca.

dar ramane inregistrat pe ciocanel ce mi-a zis. si ma cuprinde nelinistea usor. ca un zabranic.

intai usor-usor. dar apoi din ce in ce mai navalnic. lista de mess e goala. au ramas in ea doar niste ciurucuri. cu care oricum nu am chef sa vorbesc. nu duminica la 4.

daca imi place sa traiesc viata pe muchie, nu-mi fac plan solid pentru duminica la 4. dar sunt cam nebuna.

cel mai bine antamez 2-3 programe ferme. in companii linistitoare. si apoi renunt la 2 dintre ele in ultimul moment. pretextand ca vomez in convulsii.

cu duminica la 4 nu glumesti. mai bine sunt proactiva. si dau eu prima.