oamenii si chilotii

februarie 8th, 2012

Pur si simplu stiu ca, daca toti am umbla in chiloti in momentele esentiale, am trai mai armonios.

Cireasa este mereu dornica sa stie cum arata oamenii dezbracati. Ea se joaca de-a indeletnicirea asta cand iese in oras. Se gandeste adica cum ar arata cutare si cutare fara pantaloni si jiletca. Cireasa dezbraca lumea pentru ca nu se poate stapani. Dar este de parere ca oamenii ar face bine sa se dezbrace la propriu si de buna voie mai des.

Cred ca lumea ar fi cu 62% mai buna daca oamenii ar umbla mai des in chiloti. Probabil ca nu ar mai fi nici atatea razboaie. Oricum, eu una as fi atat de multumita incat in niciun caz nu as genera vreunul. Peace, man.

Zilele trecute am participat la o intalnire cu niste oameni care s-au vazut pentru prima data. Intalnirea s-a petrecut direct in chiloti. Fara preludiu, fara menajamente, fara manusi de cauciuc. In jurul nostru era multa apa, din pereti ieseau aburi. Susur de ploaie si pasarele fals dar minunat de cantatoare se auzeau daca dadeai de un buton. Sa zicem ca eram la un spa.

Si acum m-am convins ca nici ca exista mod mai bun pentru niste oameni sa inceapa o relatie de orice fel. Daca te prezinti in chiloti, premizele comunicarii sunt brusc favorabile. Ai un soi de duiosie pentru cineva pe care il vezi pentru prima data si e in chiloti. Daca mai e si putin ud, s-a ispravit. In sensul bun, bineinteles.

Tot gandindu-ma, mi-am dat seama ca interviurile de job ar trebui sa se desfasoare asa. Cu angajatorul si presupusul viitor angajat in chiloti. S-ar lega intre ei un jenesaisquoi greu de frant in cele ce urmeaza. Avand in minte pielea de pe coapse a sefului si parul viguros care il acopera, subalternul ar munci mult mai cu spor.

Bineinteles, locul unde oameni nu ca ar fi bine ci ar trebui cumva obligati de catre municipalitate sa se prezinte in chiloti este prima intalnire romantica. Asta m-ar face mai timida si mi-ar pune bujori in obrajori, ceva ce nu strica la prima intalnire. Dar mi-ar adapa si curiozitatea care oricum ma macina pana cand reusesc sa vad omul nud.

Daca ne-am intalni direct in chiloti am fi mai prietenosi, mai deschisi si mai dornici sa ne apropiam. Senzualitatea ar urma natural si nimeni nu s-ar mai crampona atat de o mica bucata de stofa care acopera, sa speram, o mare bucata de carne. Mmmmm.

circulatia chilotilor in natura

iulie 9th, 2010

As vrea sa vorbesc despre chilotii, despre cool si not cool, despre China si Bridgette Jones si alegeri de facut in viata. As vrea sa vorbesc despre toate la un loc.

Dar sa incerc pe rand. De cand sunt mica dar totusi eligibila ca femeie, am ales sa port chiloti string. Sau, mai pe romaneste, cu ata-n fund. Mi s-a parut o decizie pentru o viata. Ceva asupra caruia nu mai revii usor. Poate doar cand se intampla in viata niste mutatii pe care nu pot sa mi le imaginez exact.

Dar anul trecut am fost in China cea mare si rosie la culoare. Si am descoperit ca toate chinezoaicele poarta chiloti ca atunci cand eram noi, fetele, mici. Atat de mici incat faceam inca tocanita din flori cu garnitura de iarba. Si la desert ne serveam una alteia si putinilor baieti care acceptau sa se prin in joc prajituri din nisip cu apa.

Cum am vazut asta? Nu pentru ca sunt o perversa care a tras cu ochiul la lenjeria trecatoarelor. Ci pentru ca nu o data a trebuit sa merg la toaleta in vazul a alte o duzina de femei, toate chinezoaice. In timp ce ele mergeau la toaleta in vazul meu. Asa se mai intampla uneori, in China cea comunista si totusi capitalista.

Se pare ca m-a afectat profund ce am vazut atunci. Si ca pe undeva, desi m-am minunat, mi s-a parut teribil de sexy. Altfel nu-mi inchipui de ce, la un an distanta, cu o perioada de gestatie teribil de lunga, mi-a incoltit in cap ideea ca trebuie sa fac la fel.

Si-uite asa am inceput sa ma uit pe furis la chiloti din ce in ce mai plini si mai din bumbac. Adica exact ceea ce numim not cool.

E drept ca nu visez inca la chilotii care l-au infiorat pe Hugh Grant cand a dezbracat-o pe Renee Zellweger in Jurnalul lui Bridget jones. Dar nici chilotii minusculi, pe care poti sa ii impaturesti cu o penseta si sa-i ascunzi intr-un degetar al unei bunici uituce, nu ma mai tenteaza.

Am achizitionat intr-un prim pas o mana de chiloti nici prea prea nici foarte foarte. Oricum, o revolutie in lenjeria mea personala. I-am pus intai cand am fost sigura ca nu ma vede nimeni. Acum imi plac asa de tare incat imi vine sa tin o conferinta internationala despre ei.

Si ma amuza atat de teribil de tare incat ma gandesc sa merg mai departe cu planul meu diabolic. Sa am si eu chiloti de chinezoaica respectiv un fel de lolita nestiutoare, care n-a descoperit dantela minuscula. Si nu stie ca oamenii, cand cresc, uita ca bumbacul e rege.

Eu sunt incantata, asta e clar. Si mi se pare ca mi se intampla o revolutie, nu involutie. Dar ma ispiteste ideea ca actiunea asta a mea de a aprecia brusc chilotii de tocilara promite sa se transforme intr-o directiva personala de mare anvergura. Care s-ar putea sa fie cel mai antisexy lucru de pe lume pentru barbati.

Oare ce cred barbatii, acesti beneficiar directi ai chilotilor de femeie.

despre prietenie dar si scrisoare deschisa pentru cineva anume

iulie 9th, 2010

Cireasa s-a straduit mult timp sa schimbe lumea si oamenii din ea.

Dar dupa ce s-a prins ca nu asa se fac lucrurile eficient pentru o dezvoltare persoanala armonioasa, s-a oprit fara regrete. Si a inceput sa caute situatiile in care sa se lase ea schimbata de lume, cu buna stiinta. In sensul bun si acolo unde se poate.

Cand te harjai de situatii cautate cu lumanarea, picura lapte si miere. Va asigur.

A inteles ca degeaba este ea serena daca are in jur oameni care au in jurul capului nori negri din care ies in mod curent si fulgere si fuioare de apa. Si ca nu prea conteaza ca ea trece lebada alba cu cioc portocaliu prin apa, daca oamenii din jur se incurca in angoase.

Si a ales cireasa brusc sa se framante de si intersecteze doar cu oameni ca ea.

Prin urmare, selectia naturala a ciresei a facut-o sa pastreze langa ea doar oameni deschisi, pozitivi, easy going, relaxati, toleranti, puternici. Asta nu inseamna oameni fara probleme, nu. Toti avem probleme, toti. Dar oameni care nu tuna si fulgera varsandu-si aleanul pe cei din jur.

Apreciaza cireasa oamenii care nu insista sa lepede apa si foc pe cei nevinovati din preajma, doar pentru ca pot si s-au sculat cu fata la cearsaf.

Ar mai fi ceva. Mi se pare ca prietenii trebuie sa aduca in gradina asta a prieteniei mai ales chestii bune. Dejectiile emotionale pe care le avem trebuie gestionate cu grija, ca niste deseuri toxice radioactive. Trebuie asezate cum trebuie in containere si trimise undeva unde pot fi gestionate cum se cade. Poate in Germania, nemtii stiu tot.

Da, prietenii sunt facuti sa preia si sa ajute la necazuri. Dar ei sunt complet nepregatiti sa suporte ploi acide iesite din gura unui prieten. Cand se intampla asta ei sunt prinsi cu chilotii jos. Si prin urmare iau atacul in plin. Prietenii nu sunt facuti sa le spui lucruri urate doar pentru ca tu ai o zi sau o luna sau o viata proasta.

Rezolvam zilnic multe probleme. Cred ca prietenii sunt taman partea frumoasa din context. Partea pentru care merita sa rezolvam probleme. Prin urmare ei nu trebuie sa genereze cu buna stiinta altele noi. Acum am crescut si suntem oameni mari. Si e imposibil sa nu stim ca ceea ce semanam aia culegem de la ceilalti.

Cireasa o sa-si vada in continuare de viata ei, sperand ca cei care sunt prieteni pe bune inteleg asta si culeg de la ea ce e bun. Ba mai mult, ii ofera in contrapartida la fel.

draga mos niculae

noiembrie 29th, 2009

cizmulite

Sa nici nu-ti treaca prin cap sa-mi aduci un bat.

Am fost megacuminte anul asta. Am facut tot ce trebuie. Pe alocuri am facut chiar mai mult. Dar daca esti matale deschis la minte, atunci nu o sa ma pedepsesti pentru asta.

Sigur, nu fac nimic doar de dragul de a fi o buna cireasa. A venit ziua sa ma rasplatesti pentru cum m-am purtat pana acum. Si uite cum facem.

Chestiile majore o sa i le cer lui Mos Craciun. Am eu intelegerea mea cu el. Dar pentru nimicuri de-astea de care am pofta si nu par sa fie prea impovaratoare pentru un mos binecrescut, o sa ma adresez matale.

Mos Niculae, eu vreau asa.

1. Cand ma trezesc duminica dimineata, insist sa am patul plin de perne. Vreau sa bat din palme si tadaa. Sa stau pe ele ca o regina. Am dormit la Praga intr-un pat imaculat si plin ochi cu perne de toate dimensiunile, stranse in asternuturi fine.

Si vreau si eu, ca mult mi-a mai placut. Ca sa nu crezi ca e cine stie ce, sa-ti trasez sarcina exact. Daca imi aduci 2 perne mici dar umflate si 2 perne mari si pufoase, suntem ok.

2. Sa faci ca dulapul din bucatarie, ala unde tin painea, sa fabrice in timpul noptii turta dulce. Ca sa am diminetile mereu cateva bucati proaspete, sa le pot muia in ceasca de ceai.

Imi place teribil turta dulce. Nu trebuie sa fie cu ciocolata sau cine mai stie ce bazdaci. E ok si simpla, cu putina glazura de zahar.

3. Vreau niste CD-uri cu muzica buna pentru masina. E drept ca prietenul meu bun care asculta cea mai tare muzica mi-a facut cateva cd-uri. Dar le-am ascultat prea mult. Unu la mana ca m-am plictisit. Doi la mana ca au inceput sa scartaie, nemetaforic vorbind.

Vreau sa am cel putin 20 de cd-uri noi. Unele care sa ma faca sa incep voioasa inca o zi de munca. Altele care sa ma calmeze si sa ma bage in timpul liber mode dupa ce tocmai am terminat una. Ne-am inteles, da? Hai ca asta e chiar mai simpla ca aia cu pernele.

4. As dori cateva perechi de chiloti noi, cati te lasa pe mata inima. Am nevoie sa-mi refac stocul. Dar vezi mata, nu am chef deloc sa calc pe la mall si sa petrec ore in sir gasind numai tampenii.

Vezi si mata. Ii vreau de diferite culori, miniaturali. Si sa fie sexy. Stiu ca matale nu esti cu dinastea dar daca vrei, poti. Port 38, marimea de la H&M. M-as bucura sa-mi iei de acolo.

5. Am nevoie de niste bilete la Bruxelles. Nu, nu vreau sa mi le platesti mata. Ci doar sa stai pe net si sa gasesti niste date si un cost convenabil. Detest sa fac asta, ma apuca pandaliile.

Si in plus nici nu am card din cel cu emboss. Cu care se fac plati online. Vezi sa fie in martie si vezi sa fie si frumos afara. Ah, da, scuza-ma. Asta nu cred ca e de competenta matale, o sa vorbesc eu cu Mos Craciun.

Cam asta ar fi, la o prima ocheada. Sigur, poti sa imi pui in ghetute si fructe si ciocolata si martipan si somon afumat si un borcanel burduhanos cu icre de manciuria. Ca e dezlegare la peste weekendul ala. Si covrigi, dar sa fie aia din Amzei.

Iti dau o saptamana sa rezolvi treburile astea. Si ne auzim pe 6, dimineata. Sa pui fular, sa-ti iei medicamentele si sa dormi cat trebuie noaptea.

Te pup si ai grija de mata.

Cireasa pofticioasa dar decenta.

cum arata bagajul asiatic

iulie 6th, 2009

thailand

Mai sunt 4 zile si cireasa isi ia codita la spinare si totodata zborul spre destinatii necunoscute, dar cu nume shanticler: Thailanda, Malaezia si China.

Discutand cu niste oameni care se pricep, cireasa are o banuiala ca acolo s-ar putea, in perioada asta din an, sa ploua cu mango. Se pare si ca strazile sunt pavate cu paste de orez prajit, printre care colcaie creveti trasi prin wok.

A mai aflat cu uimire ca in mai toti copacii, asiaticii au viermi de matase angajati de municipalitate. Ei croseteaza cuminti toata ziulica haine la comanda pentru localnici si turisti. O sa-si ia probabil si ea o vestuta.

Lucrurile astea sunt diferite de ce se intampla la ea in livada. Deci cireasa a avut mare dificultate in a ticlui un bagaj eficient pentru asa intamplare asiatica. Ea va calatori pentru prima data in viata cu un rucsacel cam cum ti-ai lua pentru ora de sport.

A mai avut ea o data provocarea de a-si inghesui existenta intr-o boccea de dimensiunea unui pepene slabut. Dar atunci o obligase prietenul ei destul de isteric si foarte motociclist. Si oricum, vorbim de un weekend. Si oricum, nu prea a mers.

Acum cireasa purcede cu rucsacelul trei saptamani, deci e o depasire a limitelor personale. O vacanta extrema, in care cireasa este obligata sa se bage in sedinta si sa afle ce ii este esential pentru o a duce o existenta minimala si minimalista.

Asta pentru ca va fi mereu pe drum, de la o destinatie la alta. Si cum isi va cara singurica (mi-e frica, mi-e frica sa car singurica) cele trebuincioase, a optat pentru varianta xxxs.

Dimensiunile bagajului asiatic sunt dupa cum urmeaza: un paralelipiped de cam 72X53 cm. El are o usoara panta la una din laturi pe care mi-a fost greu sa o calculez, cu toata bunavointa.

In el vor sta cuibarite asa: 3 rochii inflorate cu bretele, pentru zile asiatice fara cusur. O pereche de slapi mov de cauciuc, cu floricica, ca sa ma poata ploua in voie, chiar daca e vorba de mango.

O pelerina de ploaie procurata de prietenul imaginar I., care are proprietatea magica de a se face portofel. Pelerina adica. Nu vi se pare amuzanta magia asta? Doua carti groase, pentru ca zbor cu sapte avioane, insumand zeci bune de ore de zbor.

Strampi speciali tesuti pentru fructe care au probleme cu circulatia. Pe astia mi-i i-a furnizat mama de cireasa. Tnx, mom. In restul timpului o sa-i port trasi pe fata, ca sa-i sperii de moarte pe asiatici si in felul asta sa ne mai destindem si noi.

Adidasi cu imprimeu pepit alb-negru plus o seama de sosete de bumbac. Se pare ca, in ciuda credintelor ciresei, asta e cea mai potrivita incaltaminte asiatica. Cu degetele ferecate.

Sampon pentru spalari frecevente si usoare, pentru igienizarea celor cativa pufi care ii mai raman ciresei in crestet, dupa ce trece pe la stilist. Prosop roz cu peri tari si dimensiunea cat o nuca. Ca si asa cireasa are corpul mic.

Medicamente pentru indepartarea rapida a cistitei, reconstructia stomacului deranjat si tot felul de dureri ciresesti care pot aparea. Un carnetel pentru ganduri zamislite pe taram asiatic plus 3 crampeie de creioane ascutite.

Toti chilotii pe care ii am prin casa: atat sport cat si cei cu dantele si briz-briz-uri. Cine stie cati or fi, voi face recensamant. Costumul de baie cu dungi in culori de papagal, pentru cazurile cand cireasa se imbaiaza in vazul lumii de la est de urali.

Pantaloni lungi care sa acopere complet voluptoasele-mi picioare. Si o bluza care sa puna opulentul piept de cireasa la adapost de privirile puritane ale paznicilor postati la intrarea in moscheile kualumpureze.

Lotiune de protectie pentru pielita subtire de cireasa, cu factor 50. Asta ca sa nu ma intorc mov cu rosu si cu roz la fata, sa-mi sperii vecinii.

Aparat foto imprumutat de la cineva, nu stiu inca cine. Si card de memorie suplimentar, pentru cele 1.283.524 de poze pe care am de gand sa le fac. Stick gol, convertor priza, telefon si incarcator.

Apoi bani, bilete de avion, asigurari pentru rucsacel si unghii incarnate, adrese hosteluri unde va pune cireasa capul jos. Servetele umede pentru cirese murdare si uscate pentru cirese care au chef sa planga incetisor in batista.

O sapca cu rolul de a impiedica soarele asiatic sa o bata pe cireasa fix in ganduri, amestecandu-i-le. Periuta pentru inviorarea dintilor diminieata si calmarea lor inainte de a se apuca sa teasa vise.

Si gata. Cam asta poarta cireasa cu ea. Daca se poate trai asa, veti afla. Dar veti afla abia peste 3 saptamani. Pentru ca cireasa va afisa intre timp o placuta cu inventar pe blog pe perioada aventurii asiatice.