Am fost si m-am eliberat.
Am amanat asta cat s-a putut fara sa fiu banuita de maladii comportamentale. Folosindu-ma de diverse tertipuri, am reusit sa prelungesc durata tratamentului de la 6 luni la un 1 an. Dar mi-a fost ciudat sa le explic medicilor ca eu mai vreau sa tin in gura aparatul, din motive romantice.
Asa ca tocmai am fost intr-un loc specializat pentru descarcerarea gurii mele. La o privire superficiala, ati zice hurraaay. Bravo cireaso. Caci dupa un an de fiare mestesugit instalate spre a-mi tine gura intr-un cleste, a venit liberarea. Gura mea e libera sa umble sloboda din nou.
Poate ca ar fi fost cazul sa dau o petrecere de inaugurare a gurii in noua formula. In loc de asta insa, trebuie sa recunosc ca a fost jale pe vale in livada. Odata cu fiarele care au parasit gura, a plecat si un somoiog de lacrimi nostalgice. Ei, barbatii sunt de vina. Eu sunt ok.
Sunt superba, e drept. Dar oh, acel jenesecua pe care-l avea intreaga mea faptura datorita fiarelor care imi brazdau gura s-a dus. Ma tem. S-ar putea ca acele cohorte de barbati care au cazut sagetati de farmecul meu sa-si vada de acum inainte de viata lor.
Aparatul mi-a garantat timp de 1 an de zile cu 32%-43% sex appeal, de la caz la caz. N-am mai avut atat de mult succes de pe vremea mainii rupte. Pe atunci barbatii imi faceau ochi dulci pe motiv ca sunt beteaga. Acum naiba stie exact de ce. Cert e ca rar e ceva mai sexy ca un aparat in gura unei femei minione, tunsa scurt si divortata.
Dar ce-a fost a fost. Acum trebuie sa indur viata fara aparat dentar. Sper sa ma descurc, inca pasesc nesigur si la rastimpuri fug plangand in vizuina. E greu sa nu pari vulnerabila.







