am investit in sexualitate

aprilie 12th, 2011

Cireasa trage mereu cu ochii la frugalitatea occidentalilor. Incearca sa dibuiasca un echilibru intre ea si opulenta salbatica ce se practica pe plan local.

Atitudinea asta si cu facturile apasatoare la gaz m-au determinat sa inchid caldura pe 1 aprilie. Occidentalii pot sa faca frigul tot anul. Ba ei isi rationalizeaza si apa si rareori ii vezi cumparand mancare perisabila pentru mai mult de doua cine. Prin urmare si eu pot cateva amarate de zile acolo. Asa mi-am zis.

De cativa ani ma indeletnicesc cu acest fel putin brutal de a intampina primavara. Cum insa anul asta primavara si-a prins maneca in clanta si a fost retinuta prosteste prin alte locuri, hotararea mea de a ma crede occidentala tremura in fata tavalugului temperaturilor mici.

Si totusi am reusit sa ma tin tare si sa nu butonez centrala. I-am dat tarcoale, am mangaiat-o cu duiosie nespusa. M-am intors, m-am sucit. Mi-am mai facut un ceai. M-am mai uitat la un film sexy. Am  reusit sa trec de momentele critice. Am indepartat ideea de a face un foc deschis in sufragerie, pentru a-mi incalzi oasele rebegite.

Colac peste pupaza insa, apare la orizont o intalnire amoroaso-senzuala. M-a bucurat ideea unui sex facut cu mare placere dar si simt de raspundere. Insa pe data mi s-a chircit inima si s-a si innegrit la culoare. Mi-am inchipuit cum va trebui sa-mi dau jos cele 18 randuri de haine de casa. Asta daca vreau sa am parte de sentimente sincere de sexualitate. Si da, vreau.

Franta intre aceste doua dorinte antagonice, cireasa a cazut pe ganduri. Daca alege sa ramana occidentala, patul va fi primitor si crocant ca un tort de inghetata cu biscuiti in miezul iernei. Daca totusi uita de principii si apasa pe buton, lupta ei impotriva desfraului termic se va face cioburi.

Deasupra capului ciresei s-au itit doua bule precum cele din benzi desenate. Intr-una se vede un sex grandios, apoi semnul plus, apoi o factura cat o zi de post. In bula alaturata se vede un sex zgribulit, apoi semnul plus, apoi un saculet mic cu galbeni.

Am ales sa investesc in sexualitate.

Tags: , , , , , ,
Posted in Uncategorized | 9 Comments »

ciori si sfarcuri de beton armat

octombrie 11th, 2010

S-a dat drumul la ciori in oras. Zeci de ciori, sute de ciori, mii de ciori si sute de mii de ciori intuneca cerul si asa bosumflat din motive de toamna.

Gurile sunt ascunse in gulere inalte. Pasii sunt grabiti prin forta lucrurilor. Cand e frig tare, te grabesti automat. Chiar daca n-ai unde merge, tot te precipiti sa scapi de urgie. Mainile si pielea lor fina se retrag pe maneci in sus. Parul flutura intr-un vant gri deschis. Bucuresti, 9 grade. Coafura nu rezista. N-are cum. Sa fim realisti.

Curge apa din cer pe om. Urca apa dinspre pamant inapoi, spre carnea de om. Vin stropi murdari din lateral, lovitura sub centura. Drumul musteste, canalizarea nu mai poate sa inghita tot ce ar trebui. Oamenii sunt uzi, cainii sunt uzi, ciorile sunt ude fleasca. E toamna. Si asta inca nu ar fi nimic. Ceea ce prevesteste ea e nemernic de suportat. Crengi inghetate si negre tremurand usor in gerul de sud de tara. Asta urmeaza, plus mormane murdare.

Sunt ciori peste tot si asta imi ocupa tot timpul. Merg asa razletita prin apa si frig ud. Unde e soarele meu auriu. Unde musteste mustul de prin vii adus incoace. Unde naiba sunt cocorii. Au plecat deja. A mai ramas cineva oare. Da, zeci de ciori, sute de ciori, mii de ciori, zeci de mii de ciori. Si toate rudele lor adunate care de pe unde.

Toamna ne aduce noua lapte unt si pui si oua. Ne aduce mere prin panere dar si ciori, cat mai multe ciori. Toamna aduce bucurestenilor toate ciorile pe care le gaseste prin unghere neprietenoase. Ca un bonus friguros, toamna face cireasa sa umble creanga prin urbe cu sfarcurile de beton armat. Pot eu sa le soptesc toate cantecele de leagan stiute si nestiute. Sfarcurile au insomnie si eu trag ponoasele.

Sase luni asa o sa stea cireasa, ca si cum asteapta fara preget ceva bun. Cand de fapt sfarcurile de beton armat sunt marca frigului asta care ne-a cuprins pe toti asa de brusc. Toamna are si struguri, nu zic. Are si un jenesecua al ei care implica un farmec anume. Dar, mai presus de toate, toamna ne aduce noua ciori.

Zeci de ciori, sute de ciori, mii de ciori si sute de mii de ciori. Si sfarcuri de beton armat ce-si gasesc linistea abia in aprilie.

Tags: , , , , , , ,
Posted in Respir in Romaneea | 2 Comments »

cireasa si racoarea masculina

iunie 16th, 2009

Martian

Cireasa stie ca barbatii sunt o specie finisata diferit, cu extraoptiuni bizare si mult departate de varianta standard. Unde ca standard sunt luate fructele, cele facute dintr-o coasta.

Dar asta nu o impiedica sa tot vrea, saracuta, sa se imprieteneasca bine cu martienii si sa traiasca in buna pace si prietenie cu acestia. Toate bune si frumoase pana cand cireasa cu sange cald intalneste barbat cu sange rece.

Caci numai asta poate fi explicatia pentru care orice barbat, stapan al unei masini, tine mortis sa criogeneze fortat toate creaturile aflate in mijlocul sau de transport. Trasaturile i se schimba cand atinge butonul AC. Este de nerecunoscut.

Este momentul cand chiar si un contabil care in mod normal n-ar putea sa rupa nici macar un picior unei muste, se transforma in tortionar si isi chinuie victimele aflate in acelasi perimetru cu el.

Si uite cum gandurile pasnice, de imprietenire cu sexul tare, pleaca de langa cireasa si in locul lor se instaleaza ostirea pregatita de razboi.

Militarii bine instruiti din capul ciresei se cocotata pe metereze, invartind de zor in cazane cu smoala incinsa, si sunt gata sa pravale pietroaie. Cireasa incearca timid sa foloseasca argumente, sa implore cu glas mic, sa explice de ce nu poate trai asa.

Barbatul insa nu are urechi sa auda. Cand afara e vara si e zi si e tare cald, cireasa apreciaza aerul conditionat. Dar barbatii, odata comutati pe summer mode, nu mai vor sa judece fiece situatie in parte, punctual.

Calaii insista sa puna sufliciul pe ei si pe bietii calatori chiar si cand afara e seara si, de multe ori, chiar racoare. Oare sangele lor rece se strica in mod iremediabil pe timp de vara, daca este lasat afara din frigider? Hm.

Cireasa a observat ca orice relatie, oricat de stransa intre barbatul sofer, stapanitor al butonului AC si oricare dintre calatori este absolut nula si neavenita, cand e vorba de oferit indurare.

Poate sa fie soferul indragostit lulea de o calatoare. Sau poate sa care cu el a lui batrana mama, cu dintii de lana. Sau o sefa care o sa-l dea afara imediat ce iese din masina si poate sa-si desclesteze degetele inghetate si sa semneze actul.

Nu are importanta cine il roaga si in ce fel: aerul conditionat va ramane pe veci pornit la cote de alarma.

Calatoriile in regim de teroare incep de prin mai si se termina odata cu prima bruma.
Abia atunci barbatul cu turturi la nas de atata racoare, admite ca a venit iarna si nu mai e cazul sa ne stam cu sfarcurile intarite si pielea de gaina.

Atinge el butonul cu duiosie pentru o ultima data si e de acord sa renunte la tronul de calau pentru niste paslari moi, de casa. Iarna, si barbatului ii place caldura, in mod curios.

De parca nu erau si asa destul probleme, sexele astea potrivnice mai simt si nevoia de temperaturi opuse. Doamne, de ce ne-ai lasat asa pe pamant. Sau, daca ai gresit, noi avem rabdare sa repari, si nu o sa iti pierzi din prestanta.

Fa-ne macar sa vrem temparturi egale. Si fa-o repede, avem o vara de razboaie inainte.

Tags: , , , , , , , ,
Posted in Fără categorie | 3 Comments »

la ce a fost buna iarna asta

martie 2nd, 2009

200018052-001

Si la ce e buna iarna in general?

La asta m-am gandit eu in momentele de respiro din weekend. Intre bererile din Que Pasa si martisoarele plus turta dulce plus mierea de salcam de la MTR.

Intre crapul proaspat prajit de la mama de cireasa de pe masa, imbaiat in lamaie. Si respiratia rapida, ca puii animalelor. Auzita noaptea pe la 4. Afara latrau cainii din zona de nord, caini nobili.

Intre piesa Regele Lear. Incredibil de lunga, cea mai lunga la care am fost vreodata. Si covorul dus la matusa mea. Nu, nu aia grasa, alta. Urmeaza un post special despre ea si unchiul Sicu.

Si uite ce parere am. Ca iarna asta a fost buna:

1. La refacerea ficatului meu greu incercat timp de un an jumate. Dupa ce am jucat tzontzoroiul direct pe el timp de 6-7 anotipuri, l-au lasat nervii. Si s-a cerut la vatra. Acum am un nou ficat, intr-o noua prezentare.

2. Pentru niste sarbatori placute. Exact ca in cliseele primite sms de la cunostinte: petrecute alaturi de cei dragi mie.

Am mancat minunatii pregatite cu grija de cucoane prietenoase si inrudite cu mine. Daca nu prin sange, macar prin simtire si cuget. La ce cugeta femeile care fac sarmale si cozonac in casa? Vreau si eu sa cuget la fel, macar o zi pe saptamana.

3. La trairea ultimelor momente placute in domeniul maguricea. Care a fost ras oficial astazi, acum, de pe fata pamantului. Eu personal am stins lumina.

Urmeaza, zice municipalitatea, a se face acolo un iaz cu pesti exotici portocalii. Pe marginea caruia sunt planificate sa pasca zebre si iaci si inorogi. Ca totul sa iasa ok si la standarde europene, probabil o sa mai inglobeze cateva strazi adiacente.

4. O iarna necesara pentru citirea unor carti grele. Ca numai iarna te poti inhama la asa ceva. Este vorba de exemplu despre Cartea neagra, de Orhan Pamuk. Una din cele mai grele carti ever. Parerea mea. Si Mi se spune Capucin, de Daniil Harms. Brrrr.

5. Buna iarna si pentru extrem de multa munca inspre a-mi atinge telul. Dezvoltarea rapida si eficienta a ciresei. Adica m-am straduit tare cu scrisul si alte activitati si nu a fost in zadar. Stiri in curand, odata ce primavara va fi bine instalata.

6. Iarna e pentru vacanta de ski mirobolanta din Kaprun. Unde am skiat ca disperata, ca si cum nu mai urma sa urmeze inca vreo iarna cu zapada asa buna. Vacanta m-a multumit pana in ultimele cute de pielite subtire de cireasa.

Si gata. Nu am cum sa mai inventez nimic. A fost, am folosit-o, sa plece. Si inca degraba. Nici nu mai am rabdare s-o astept sa-si stranga lucrurile. Sa plece asa, goala pe strada. Sa-i fie si ei frig, sa fie vanata de frig.

Nu mai gasesc niciun motiv pentru care trebuie sa mai indur. Am inceput sa ma imbrac penibil de subtire. Tremur mereu, cu parerea ca in modul asta se milostiveste cineva. Si aduce naibii odata frunzele inapoi.

Pasarile au inceput sa cante. Le aud dimineata. Dar cu ciocul anchilozat, asa. Canta pentru ca le-au lasat nervii, pe vrabiutele astea nevrotice. Frigul e un personaj in carne si oase, de culoare gri. Daca-l vedeti, dati si voi cu pietre-n el. Ca eu am obosit.

La ce-a fost buna iarna voastra? Si la ce e buna iarna in general. Tare v-as ruga sa impartasiti cu mine. O cireasa de vara pana-n seara care nu mai poate indura mult.

Tags: , , , , , , , ,
Posted in Fără categorie | 10 Comments »

ce stim despre canadieni?

ianuarie 25th, 2009

canada

La olandezi e clar. Au saboti si au lalele. Si mai ales au mori de vant. Si un centru important unde se strang diamantele lumii.

Au si o problema cu apa care le invadeaza mereu caminul si viata. Motiv pentru care ingineresc ca niste furnici sa gaseasca o metoda eficienta.

Francezii au mmmmm ce branza si mmmmmm ce vin. Un oras incantator generator de romantism pe paine si niste rauri de lavanda in partea de sud. Se ocupa cu moda si fac toata ziua clatite.

Englezii au sange albastru, beau multa bere si au femei grase. Londra este the place to be, iar mancarea nationala, desi nu le face cinste, stim ca e fish and chips. In plus sunt mari, mari amatori de footbal, pentru care sunt dispusi sa omoare.

Australienii, care sunt tot departe rau, au canguri cum avem noi caini pe strada. Diavolul tasmanian este un animalut simpatic. Nu prea exista somaj si nivelul de trai este foarte ridicat. Dragostele lor dureaza mai mult.

Dar canadienii? Ce stim despre canadieni?

Pai ca au o tara mare. Da, au o tara foarte mare. Si ca au o cantareata, Celin Dion. Care nu prea le face mare cinste, dupa parerea unei cirese. Si mai stim ca, desi suntem aproape pe aceeasi paralela, la ei e mereu cam frig.

Ce mananca canadienii? Pai de unde sa stim. Ca se pare ca sunt foarte secretosi in legatura cu obiceiurile lor alimentare.

Bine, atunci care este simbolul national canadian? Aaaa, e frunza de artar, e frunza de artar! Am aflat asta pentru ca probabil au facut o campanie de PR la inceputul anilor ‘80.

Ce animale traiesc in Canada? Ce festivaluri de orice au canadienii? Ce au inventat ei? Ce la place sa faca in timpul liber? Si cum, va rog nu ma menajati, cum traiesc canadienii?

Sunt canadienii focosi sau molcomi sau buni ingineri sau duplicitari? Nu stim. Probabil ca de iubit stiu sa iubeasca. Pentru ca in caz contrar imi inchipui ca nu ar aparea mereu si mereu alti canadieni.

Sunt producatori de mobila, de masini, de ceasuri, de haine? Nu stim. Macar de ar fi canadienii mari producatori de iluzii frumoase, exportate in tot restul lumii.

Or fi canadienii buni la sport? Poate sunt. Sunt mari mancaciosi? Or fi. Sunt vanatori, pescari, apicultori? Se trag din daci, cei mai viteji dintre traci?

E curios cat de putine lucruri sunt dispusi canadienii sa imparta cu restul lumii. Si desi canadienii au rapit pe vecie. Pe una dintre cele mai iubite fiinte din viata mea, o verisoara. Eu nu stiu nimic despre tara asta. Si pe cine intreb, schimba vorba.

Ce stiti voi despre canadieni? Stiti ceva, altceva, despre ei? Va rog sa ma contactati.

Tags: , , , , ,
Posted in Fără categorie | 31 Comments »

sunt si la