cireasa si sutienele

martie 8th, 2011

Cine are sani zdraveni, stie exact despre ce e vorba. Un sutien bun se gaseste dupa ce transpiri binisor si scoti din buzunar sume absurde.

Odata luat acasa, cireasa ii face un altar la care se inchina in fiecare zi, multumindu-i ca exista. Ofrandele oferite sunt, bineinteles, insusi sanii. Cuibariti in formele potrivite, ei sunt fericiti. Ce frumoasa este viata cand ai pe tine un sutien cumsecade. Si ce pacat ca el traieste mai putin decat femeia. Il vezi cum se usuca pe picioare. Plangi cand moare. Plangi ca dupa un prieten sfios dar necesar, chiar daca neinsufletit.

Daca ar sti trecatorul de rand cate probleme apar in gasirea unui sutien de isprava. Daca ar sti cititorul fara sani mari cate sutiene din zeci de rafturi se prefac a fi niste osteni de nadejde ai ciresei si, cand sunt luate acasa, se transforma in dusmani feroce. Cautarea unui sutien bun a inceput pentru cireasa acum probabil 20 de ani. Este o cursa infernala, ce nu se va sfarsi niciodata.

Pe lumea asta trebuie sa traiasca toti. Chiar si un sutien nemernic. Asa ca el se preface, cand cireasa il incearca la magazin, ca e in regula. Mimeaza la repezeala faptul ca stie sa tina sanii de cireasa in consola, ca pe doua cuiburi de pret. Cireasa, o credula, il ia acasa si il incalzeste la san. Insa sarpele astfel rezultat isi da repede arama pe san.

Din sfetnic de nadejde, noul sutien decade in impostor. Este pus pe fundul unui sertar uitat. Inca o suma bunicica aruncata la gunoi. Cireasa a trecut prin prea multe relatii de ura cu sutiene ca sa mai poata fi pacalita usor. Si cu toate astea, se intampla oh, asa de des. Chiar acum exista in palmares cateva sutiene care isi fac de cap cu sanii de cireasa in mod absurd. Ii preseaza la jumate, ii indeasa de nu se mai vad, ii redirectioneaza in parti.

Cine ar trage cu ochiul in cabina de proba a ciresei cand ea isi cumpara un sutien ar vedea un spectacol pentru care merita sa iei bilet. Cireasa pune sutienul propus si apoi sare ca muscata de sarpe. Se zbantuie de-a dreapta si de-a stanga. Se da de-a dura si de 63 de ori peste cap. Dezlantuie furtuni, sufla din nari incendii, aduce ploaie in suvoaie si simulari de cutremure peste sutien. Toate astea ca sa se asigure ca a ales ce trebuie.

Adus acasa, noul sutien este asezat alaturi de veterani. Un sutien bun nu se arunca pana nu moare de moarte buna. Un sutien bun ramane activ in garderoba chiar daca este mai ponosit. In fisa postului de sutien conteaza enorm experienta. El stie sa nu turteasca sanii, sa ii avante potrivit, sa ii traga doar nitel in sus, sa le lase totusi forma naturala, sa nu cenzureze total sfarcurile, sa nu piste.

Un sutien bun nu se poate da deoparte. El trebuie incurajat, sprijinit, gadilat la orgoliu pana isi da obstescul sfarsit. Cine are sani stie. Cine nu, nu.

Tags: , , , , ,
Posted in Indiscretii la discretie | 23 Comments »

masaj cu ciocolata mov

noiembrie 19th, 2010

Se ia cireasa. Se suie la mansarda. Se introduce intr-o camera de culoare lila (adica mov deschis pentru cititorii barbati).

Se aduce apoi o femeie afroamericana, o femeie-ciocolata. Si se impinge ciocolata cu un bat inspre a framanta cireasa pentru placere.

Am platit un abonament pentru un anumit serviciu la care pofteam si uite pozna. Am primit bonus jumatate de ora de masaj, 2 etaje mai sus. Ajung timida si fara prea mari asteptari in lacasul de placeri. Acolo dau nas in nas cu o ciocolata lipsita total de chef. Ea ma masoara pasiva si fumeaza in continuare, fara vreo emotie.

Imi trece prin cap ca acest exemplar exotic s-ar putea sa fie maseuza mea. Pfii, ce mai intamplare. Banuiala mi se confirma. Ciocolata intra in incinta mov si-mi spune sa ma dezbrac. Eu ma execut pe data, nevrand sa-i ies ciocolatei din cuvant.

Pastrez chilotii dar ma trece-un gand si intreb timida. Fiti amabila, slipul…slipul ramane sau sa-l dau jos. Ciocolata e siderata. Ramane, bineinteles. Aici probabil ca ea se gandeste la cliseele culturale potrivit carora atunci cand dai de ebony (numele folosit pentru ciocolate in industria pornografica) iti vine sa-ti dai chilotii jos. Mama, ce rusine mi-e.

Camera e asa de mov. Dar mov deschis si placut. Cu floricele pe alocuri si cu un paravan ingenios, mesterit dintr-o zidarie curioasa. Iar ea, ea e asa de ciocolatie. Splash, o fleasca de ulei pe corpul de cireasa cu pielita subtire. Si apoi ciocolata incepe sa frece cireasa cu iscusinta. Cu manutele-alea doua si capul plin de 2 kilograme de codite.

Ce bine e. Ce mov e. Ce ciocolata e. Stau pe burta si cu mintea in deriva. Pe alocuri pielea mi se face gaina, in functie de stransoarea matasoasa a ciocolatei. Cat as vrea sa raman demna. Altfel o sa-si dea seama ca imi place. Si cand ti se face parul maciuca pe corp, e un semn ca-ti place cumva si impur.  Mama, ce rusine mi-e.

Ciocolata imi ordona sa ma intorc pe spate. Ma intreaba daca doresc un prosop pentru goliciunea din partea de sus. Dupa istoria cu chilotii doar n-o s-o fac pe pudica. Ma stradui sa raman cool si dau din cap a negare. Doar ca apoi imi dau seama de greseala.

Pielea gaina ca pielea gaina. Dar cand ciocolata imi tine in mainile-i harnice abdomenul si talia, e imposibil sa mai tin legatura cu sfarcurile. Roger, sfarcuri, receptie, incearca cireasa. Dar la celalalt capat nu mai e nimeni disponibil. Sfarcurile sunt ocupate sa atinga cerul. Si asa tuguiate cum sunt, sunt si surde la orice alte incercari ale mele.

Ciocolata nu e prea impresionata, sper. Are aceeasi figura flegmatica. Si incaperea e la fel de mov. Pana la urma imi zic ca asta e si-mi vad de ale mele. Dupa o vreme, ciocolata ma slabeste din stransoare. Si eu plec din incinta, cu mirosi de ciocolata in nari. Si o privire mov de toata frumusetea.

Tags: , , , , ,
Posted in Indiscretii la discretie | 10 Comments »

ciori si sfarcuri de beton armat

octombrie 11th, 2010

S-a dat drumul la ciori in oras. Zeci de ciori, sute de ciori, mii de ciori si sute de mii de ciori intuneca cerul si asa bosumflat din motive de toamna.

Gurile sunt ascunse in gulere inalte. Pasii sunt grabiti prin forta lucrurilor. Cand e frig tare, te grabesti automat. Chiar daca n-ai unde merge, tot te precipiti sa scapi de urgie. Mainile si pielea lor fina se retrag pe maneci in sus. Parul flutura intr-un vant gri deschis. Bucuresti, 9 grade. Coafura nu rezista. N-are cum. Sa fim realisti.

Curge apa din cer pe om. Urca apa dinspre pamant inapoi, spre carnea de om. Vin stropi murdari din lateral, lovitura sub centura. Drumul musteste, canalizarea nu mai poate sa inghita tot ce ar trebui. Oamenii sunt uzi, cainii sunt uzi, ciorile sunt ude fleasca. E toamna. Si asta inca nu ar fi nimic. Ceea ce prevesteste ea e nemernic de suportat. Crengi inghetate si negre tremurand usor in gerul de sud de tara. Asta urmeaza, plus mormane murdare.

Sunt ciori peste tot si asta imi ocupa tot timpul. Merg asa razletita prin apa si frig ud. Unde e soarele meu auriu. Unde musteste mustul de prin vii adus incoace. Unde naiba sunt cocorii. Au plecat deja. A mai ramas cineva oare. Da, zeci de ciori, sute de ciori, mii de ciori, zeci de mii de ciori. Si toate rudele lor adunate care de pe unde.

Toamna ne aduce noua lapte unt si pui si oua. Ne aduce mere prin panere dar si ciori, cat mai multe ciori. Toamna aduce bucurestenilor toate ciorile pe care le gaseste prin unghere neprietenoase. Ca un bonus friguros, toamna face cireasa sa umble creanga prin urbe cu sfarcurile de beton armat. Pot eu sa le soptesc toate cantecele de leagan stiute si nestiute. Sfarcurile au insomnie si eu trag ponoasele.

Sase luni asa o sa stea cireasa, ca si cum asteapta fara preget ceva bun. Cand de fapt sfarcurile de beton armat sunt marca frigului asta care ne-a cuprins pe toti asa de brusc. Toamna are si struguri, nu zic. Are si un jenesecua al ei care implica un farmec anume. Dar, mai presus de toate, toamna ne aduce noua ciori.

Zeci de ciori, sute de ciori, mii de ciori si sute de mii de ciori. Si sfarcuri de beton armat ce-si gasesc linistea abia in aprilie.

Tags: , , , , , , ,
Posted in Respir in Romaneea | 2 Comments »

despre sanii turistelor

septembrie 14th, 2010

Spre marea ciresei dezamagire, la baia turceasca s-au instituit noi reguli. Femeile trebuie sa poarte chiloti negri uriasi, daruiti cu generozitate de catre administratia hammanului.

Cireasa are tendinta sa blameze Uniunea Europeana pentru aceasta privatiune de privit liber femei goale. Doar turcii faceau baie goi de sute de ani. Deci numai coada uniunii si a poftei turcimii pentru uniune poate fi de vina.

Isi aminteste cireasa cu ce curiozitate generos rasplatita s-a uitat data trecuta la toate turistele prezente in incapere. Cand intr-o sala cu aburi sunt prezente zeci de femei goale pusca si de rase diferite, iti vine sa-ti iei liber si sa tot constati. Uite cum stau lucrurile in Grecia. Dar ati vazut Danemarca? Omg.

Obligata sa se multumeasca acum doar cu doua duzini de perechi de sani, cireasa sta asezata pe burta. Sta pe piarta calda si ocheste. Fiecare caz in parte este de studiat cu multa implicare. Observa ea ca pe lumea asta exista atatea feluri de sani incat poti chiar si sa ametesti. Despre sanii turistelor aproape in direct de la Istanbul, dupa cum urmeaza si numai de bine.

A vazut cireasa sani ca doua tarte mici, cu cirese indesate cu grija deasupra si chiar si cu acea codita aferenta. S-a gandit cireasa ce viata grea trebuie sa aiba femeile purtatoare de asa ceva, intrucat probabil ca mereu vrea cineva sa desprinda cireasa.

Sani ca doua burdufuri cu branza de vaci lasata la scurs in tifon, de catre o bunica, in tinda. Grei, mari, moi si coplesitori. Sani pentru care iti trebuie simt de responsabilitate, daca te apropii tare.

Uite si sani ca doua fructe de mango necoapte. Alungiti si fermi si pare ca tari la pipait. Lipiti oblic pe piept, ca niste manere ce trebuie actionate pentru a ajunge cine stie unde.

Sani mari cat grapefruiturile si rotunzi pana la nebunie. Prin ce mecanisme ciudate or reusi ei sa stea atat de drepti, cand doar vazandu-i simti ca te pravalesti, cireasa nu intelege.

Apoi sani ca doua ghinde asezate in echilibru pe piept. Ghindele sed perpendicular orice s-ar intampla. Sub ele nu mai exista nimic, niciun preludiu, nicio pregatire. Doar corpuri skinny .

Uite ce sani ca doua inghetate la cornet dar uite sani si ca doua inghetate pe bat. Cred ca exista doritori pentru fiecare. Modelele de sani nu sunt inventate degeaba pe acest pamant.

Uimita se uita cireasa la sanii ca niste boabe de cafea uriase asezate pe un fursec. Oare sani ai aroma, se intreaba ea, vazand asa asemanare.

Si apoi s-a relaxat cireasa si si-a vazut de ale ei. S-a mai mirat putin observand ca diferitele sortimente de sani seamana atat de bine cu diverse lucruri comestibile. Si s-a uitat apoi la proprii sani, nestiind ce sa mai creada.

Tags: , , , , , ,
Posted in Indiscretii la discretie | 7 Comments »

sfarcurile nu stiu ce-i supararea

septembrie 1st, 2009

sfarcuri

Ce ma fac eu. Am aflat de la scoala ca sexul barbatesc nu stie carte. Si m-am mirat atunci de asa atitudine. Hai, domnule, chiar asa? Ce, suntem barbari? Am batut sexului obrazul. Sa-ti fie rusine, nemernicule. Voi, toate sexurile, sunteti la fel.

Dar acum am eu o situatie. Si am inceput brusc sa am intelegere pentru sexul unora si altora, cand el se dovedeste a fi analfabet. Uite cum sta treaba. Am investit in sfarcurile mele educatie. Si totusi ele nu stiu sa fie solidare cu mine, in rarele situatii cand le-o cer.

Intr-o zi a inceput sa ploua mocaneste in viata mea particulara. M-am bosumflat si colturile gurii mi s-au lasat in jos. Le-am tarait eu pe colturile gurii astea pe unde am mers. Prin masina, pe nisip, pe caldaram. Si pe afisajul din ochi am postat anuntul “suparata nevoie mare”.

Am inceput sa oftez des si neconsolata in batista. Vrand, vezi Doamne, sa inteleaga persoana care a adus ploaia ca e chiar groasa. Ca sunt suparata pana la loc comanda. Si ca nici nu stiu ce ar trebui sa faca ca sa mai pot zambi din nou. Atata de mare e drama.

Asteptam acum din partea andrisantului penitenta maxima. Ma uitam folosindu-ma de coada ochiului stang. Si-i urmaream ca un animalut fiecare miscare. Ia sa vedem, da semne cum ca ar vrea sa-mi dea luna de pe cer, doar sa zambesc instant?

Cat despre penitenta, daca nu ma asteptam chiar la nuiele care sa-i lase vergi pe spatele cel drag, in timp ce eu ma uit incruntata. Macar un noian de cuvinte potrivite. Care sa ma convinga cumva ca a inteles si ca in vecii vecilor nu va mai apuca asa poteca de rau augur.

Numai ca am ignorat o treaba. Sexul nu o sti el carte. Dar in mod sigur sufera de intuitie feminina sau o optiune similara, de tip masculin. Asa ca purtatorul lui s-a gandit ce s-a gandit. Si apoi a apasat 2 butoane, acolo, cica la intamplare.

Eu am ramas incruntata si suspinand neconsolata in batista-mi iluzorie. Dar sfarcurile, sfarcurile, of. In loc sa-mi tina isonul si sa stea nepasatoare la orice, s-au inveselit de asa intruziune.

Si au inceput practic sa stea de vorba cu insusi aducatorul ploii pe pamant. Ca ce mai faci. Ca uite, noi suntem sfarcurile. Poate nu ne-ai observat pana acum. Dar hai sa ne dam in vileag. Ne-am saturat sa stam in umbra. Ce ne bucuram sa te vedem, bine ai venit.

Eu m-am rastit pe furis la ele. Tradatoarelor, relaxati-va acum. Daca voi va comportati asa de usuratic, nu ajungem nicaieri. Trebuie sa lucrati cu mine, nu impotriva mea. Culcat!

Ele nu si nu, tot chicoteau. Ca uite ce bine ne intelegem cu domnul asta. Tu esti nebuna cireaso si noi trebuie sa te aducem pe calea cea buna. De ce vrei tu sa ne strici ziua. Nu ajunge cata rautate e pe pamant? Chiar si tu cireaso ne pui bete-n roate?

M-am concentrat cat am putut. M-am gandit la africanii fara acces la apa potabila. Sfarcurile nimic. La planeta care acum, cand vorbim, sufera stricaciuni ireparabile. Sfarcurile tot tantose, cu tupeu.

Mi-am adus aminte ca e criza. Si ca s-ar putea sa nu am bani sa merg degraba in Australia. Unde am treaba sa vad niste prieteni si niste canguri. Sfarcurile parca mai ghiduse ca niciodata.

Si mi-am dat seama ca pur si simplu nu am cu cine lucra. Ca degeaba ma cred stapana pe corpul meu de cireasa cu pielita subtire. Luat ca un tot sau pe bucati independente. Sfarcurile mele au viata proprie si sunt vesele din fire. Ele nu stiu ce-i supararea.

Tags: , , , , ,
Posted in Fără categorie | 9 Comments »

« Older Entries

sunt si la