veliko tarnovo by cireasa

aprilie 18th, 2011


lampile lui aladin

bolta de verdeata de pe drum

cafea cu sugiuc

cetatea

inca o data cetatea

cinema in veliko

domn cu fata

domn cu spatele

pur si simplu domn, in soare

felie de orasel

felinar in noapte bulgareasca

flori fara discernamant

oraselul

pajistea unde am pranzit

paralute fara numar

din balconul pensiunii

picioare de prieteni

roz bonbon

pisica portocalie ca un tigru

pisici ochioase

seara de rock. cum l-o fi chemand.

serenada de pisici in calduri in toiul zilei

orasul

orasul iar

orasul iar si iar

ciori si sfarcuri de beton armat

octombrie 11th, 2010

S-a dat drumul la ciori in oras. Zeci de ciori, sute de ciori, mii de ciori si sute de mii de ciori intuneca cerul si asa bosumflat din motive de toamna.

Gurile sunt ascunse in gulere inalte. Pasii sunt grabiti prin forta lucrurilor. Cand e frig tare, te grabesti automat. Chiar daca n-ai unde merge, tot te precipiti sa scapi de urgie. Mainile si pielea lor fina se retrag pe maneci in sus. Parul flutura intr-un vant gri deschis. Bucuresti, 9 grade. Coafura nu rezista. N-are cum. Sa fim realisti.

Curge apa din cer pe om. Urca apa dinspre pamant inapoi, spre carnea de om. Vin stropi murdari din lateral, lovitura sub centura. Drumul musteste, canalizarea nu mai poate sa inghita tot ce ar trebui. Oamenii sunt uzi, cainii sunt uzi, ciorile sunt ude fleasca. E toamna. Si asta inca nu ar fi nimic. Ceea ce prevesteste ea e nemernic de suportat. Crengi inghetate si negre tremurand usor in gerul de sud de tara. Asta urmeaza, plus mormane murdare.

Sunt ciori peste tot si asta imi ocupa tot timpul. Merg asa razletita prin apa si frig ud. Unde e soarele meu auriu. Unde musteste mustul de prin vii adus incoace. Unde naiba sunt cocorii. Au plecat deja. A mai ramas cineva oare. Da, zeci de ciori, sute de ciori, mii de ciori, zeci de mii de ciori. Si toate rudele lor adunate care de pe unde.

Toamna ne aduce noua lapte unt si pui si oua. Ne aduce mere prin panere dar si ciori, cat mai multe ciori. Toamna aduce bucurestenilor toate ciorile pe care le gaseste prin unghere neprietenoase. Ca un bonus friguros, toamna face cireasa sa umble creanga prin urbe cu sfarcurile de beton armat. Pot eu sa le soptesc toate cantecele de leagan stiute si nestiute. Sfarcurile au insomnie si eu trag ponoasele.

Sase luni asa o sa stea cireasa, ca si cum asteapta fara preget ceva bun. Cand de fapt sfarcurile de beton armat sunt marca frigului asta care ne-a cuprins pe toti asa de brusc. Toamna are si struguri, nu zic. Are si un jenesecua al ei care implica un farmec anume. Dar, mai presus de toate, toamna ne aduce noua ciori.

Zeci de ciori, sute de ciori, mii de ciori si sute de mii de ciori. Si sfarcuri de beton armat ce-si gasesc linistea abia in aprilie.

orasul alb pufos

decembrie 17th, 2009

zapada

A venit cineva, om de bine. Si a dat cu puf alb peste orasul asta plin de probleme administrative si cu infrastructura beteaga.

Cad din cer oua de bibilica grasa si cireasa le primeste in freza fara sa se supere. E iarna iar, e bine iar. Si in sfarsit pare ca tara mea este normala, ca orice alta tara. Bubele sunt acoperite, locuitorii cu metabolismul incetinit cu forta.

Imi place asta, imi place mult ce vad afara. Si pentru ca aseara am fost la cenaclul recitiri si pentru ca inaintea mea trei barbati au citit poezie si doar eu proza, m-am intaratat. Si mai jos se vede ce am patit.

Vai orasul meu pufos
Doamne, cat esti de frumos
Cum esti poleit cu zahar
Dar si crispy de geros.

Stropi de alb, praf de genune
Tu ma-nghiti cu-a ta minune
Eu nu vreau azi la serviciu
Tu ma chemi sa-mi pui cunune.

Dau din brate si inot
Albul sufla peste tot
Vreau sa stau cu limba-afara
Si sa inghit din fulgi cati pot.

Adu, mai! degraba-un ceai
Ce se-aude? Un buhai
Dau petrecere prin casa
Pana ies din nebuloasa.

Rap-rap-rap si zang-zang-zang
Frigul ma alearga-n crang
Cine-o mai iesi afara
Sa se spanzure c-o sfara.

Tip, stranut si-mprosc cu muci
Sa te vad cat poti sa duci
Hai cu mine in iatac
Arde mamaliga-n tuci.

Asta am putut eu sa produc astazi, pentru urechea colectiva. Am marea, de fapt imensa rugaminte sa puneti in comentarii, daca simtiti vreun fior, cate o strofa. Care sa duca mai departe aceasta oda a orasului pufos.

E simplu. Faceti rima cana/blana, castravete/perete si iese brici, va garantez.

Si acum va las tezaur sapte litere de aur. C-i-r-e-a-s-a.