scurta paranoia de criza

februarie 2nd, 2010

Veste buna. Unele tari au iesit din criza. Veste rea. Mintea mea insa de-abia a intrat in ea.

De unde stiu asta? Pentru ca ea refuza sa proceseze informatiile pozitive. Cum ca lasa, suntem pe drumul cel bun. Incep sa se miste lucrurile. Sunt semnale bune in piata. Firmele mai si angajeaza.  Si oricum, acum, in sfarsit de ianuarie, e normal sa avem complet alte griji.

Unele nasoale, cum ar fi gripa porcina si iarna prea lunga. Altele vesele, si anume ca primavara suna la usa, intotdeauna de doua ori.

Mintea mea nu stie de vorba buna. Eu am un job superok. Seful meu nu a dat niciun semn cum ca ar inchide lumina peste mine si m-ar concedia. Se poate mai bine de-atat, in contextul in care vietuim? Eu zic ca nu. Am noroc cu toptanul. Multumesc, patroane, multumesc. Nici nu stii cat imi pasa. Sau poate stii.

Si totusi, mintea mea. Oh. Ea alege singura informatiile ingrijoratoare si rele din piata si isi face treaba cu ele fara sa se mai intrebe pe mine de sanatate. Daca sunt de acord, daca face bine ce face. Tine minte cele doua concedieri recente. Niste prieteni care pareau cel mai feriti de asa patanie nasoala. Nu m-as fi asteptat niciodata sa li se intample asa ceva.

Apoi mintea culege faptul ca firma de dedesubt a parasit in graba locatia, cu arme si bagaje, catei, purcei si imprimanta. Pune in final la socoteala si faptul ca eu am dat recent o proba pentru o colaborare. Pe care am reusit sa o trec si m-am bucurat teribil. Totusi am fost anuntata ca nu exista buget si deci totul se suspenda. Suntem in criza, cireaso.

Mintea mea strange toate astea, face o ciorba deasa si imi da mie noaptea sa mananc din ea cel putin 3 linguri pline. Cata cruzime. Mi-e asa de frica de criza, incat tocmai mi s-a intamplat ceva hilar.

Eu am mai multe colaborari, dintre care una, una singura neplatita. E, si mi-a trecut acum prin cap ca un tren express chinezesc, cel mai rapid din lume, care merge cu peste 200 km/h, o idée. Ca daca din cauza crizei asteia, ma da pe mine afara de acolo?

Ati inteles bine. Mi-era frica sa nu ma dea afara dintr-un loc unde nu sunt angajata si nu primesc niciun ban. Nu e asta tare? Cum adica sa-mi fie frica sa-mi pierd un loc de munca pentru care doar produc lucruri si nu scot mai nimic ca si beneficii? Incredibil. Merita o lobotomie pe loc, mintea mea. Are noroc ca am lasat-o sloboda, sa abereze in continuare.

E drept ca un adevar exista. Vad eu bine ca multe publicatii si alte canale media, in general, renunta la colaboratori ca la niste masele stricate. Si incearca sa se descurce cu ce au, chiar daca de multe ori angajatii aia sunt obositi de tot felul de alte sarcini si devin necreativi.

Oricum, bine ca m-am prins ca luat-o razna. O sa iau masuri. Cireaso, mintea la control te rog. A, de data asta ramane in carantina.

multumesc celor multi

decembrie 22nd, 2009

multumesc

Suntem in 23 decembrie. In urma postului de 6 saptamani, tinut cu sfintenie, nu doar ca sunt mai buna. Ci si mult mai inteleapta. Dovada vie urmeaza.

Ma simt pe scena la Oscar, pe care tocmai l-am castigat. Adica am avut un an bun. Un an cu oameni misto, un job care imi face mare placere, mai toate weekendurile la mare si scrutarea Asiei. Cam ce sa mai pretind.

Cand ai reflectoarele pe tine, la sfarsit de an, e greu sa te aduni si sa spui lucrurile cum trebuie. Dar o sa incerc. Vreau sa multumesc public celor care m-au rasfatat, inteles, citit, ascultat, avut rabdare cu mine, alinat si iubit.

Dintr-o categorie speciala, multumesc mamei de cireasa.

O femeie care este langa mine oriunde am nevoie de ea, intr-un fel in care chiar nu credeam ca se poate. Si care are incredere in mine chiar cand o scrantesc rau sau ma hazardez. Si care gateste pentru cireasa si o si sponsorizeaza, cand o vede la pamant, dupa cheltuieli nesabuite.

Si lui a cherry

Multe speculatii s-au mai facut. Ca exista, ca e doar o holograma. Dar eu va zic. A cherry ocupa un rol tare megacalifragilistic in viata celeilalte cirese. Are mereu o vorba dulce, mult aduce. Si daca nu vorbesc cu ea zilnic, cu greu continui viata normala din livada. Me love a cherry.

Si lamaiei

Este in top 3 cea mai tare achizitie a anului 2008. Si sincera sa fiu, nu stiu exact care sunt celelalte doua. In timpul orelor lucratoare, suntem pat si patason, yin si yang, alfa si omega, alb si negru, sare si piper. In fond, doar lamaie si cireasa.

Si prietenul meu imaginar, I.

Ma minunez ceva de speriat ca am un prieten de destula vreme. Fie el si imaginar. Prietenul meu imaginar tine noaptea de cald. Si imi sufla in ceafa in moduri oportune. Daca lamaie ocupa anul 2008, I. troneaza detasat in 2009. Pe langa toate cele ce s-ar putea spune, m-a invatat si sa ma spal pe maini.

Dentista

Da, este cea cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri. Cu ea ma hlizesc deseori in bucatarie. Ea m-a invatat sa mananc avocado. Si intelege tot, lucruri complicate, fara sa mai apuc sa rostesc cuvinte explicative.

Si cititorilor mei

Mai vorbareti sau mai tacuti. Mai in extaz sau mai dojenitori. Mai fideli sau mai flusturatici. Fara voi n-ar exista cireasa. Sa nu va puna pacatele (inca am limbaj de post) sa plecati de aici spre a nu va mai intoarce niciodata. Am nevoie de voi. Chiar si de cei adusi cu forta din google.

Si patronului meu

Ce om se lauda cu patronul lui? Eu n-am cunoscut multi. Dar nu pot sa nu multumesc lui Orlando, seful meu. Care a facut toate cele de mai sus posibile. Adica m-a lasat sa ma desfasor nonsalanta intr-un an cand multi au tremurat pentru pastrarea jobului. Multumesc si ariciului, ca imi place sa vin la job zilnic.

Gata cu astea. Consider ca am luat Oscarul. Sunt foarte multumita ca va am in jur. Si daca ar fi fost sa insir toate numele… Dar de maine mananc carne. Si niciun mamifer care naste pui vii si gustosi nu mai e in siguranta alaturi de mine.

Multumesc celor multi care au venit deja in livada mea. Si inca mai intra, chiar acum. Multumesc celor multi care nu ma citesc si nici n-o s-o faca vreodata. Dar care ma iubesc de le sar capacele, in viata reala.

la ce a fost buna iarna asta

martie 2nd, 2009

200018052-001

Si la ce e buna iarna in general?

La asta m-am gandit eu in momentele de respiro din weekend. Intre bererile din Que Pasa si martisoarele plus turta dulce plus mierea de salcam de la MTR.

Intre crapul proaspat prajit de la mama de cireasa de pe masa, imbaiat in lamaie. Si respiratia rapida, ca puii animalelor. Auzita noaptea pe la 4. Afara latrau cainii din zona de nord, caini nobili.

Intre piesa Regele Lear. Incredibil de lunga, cea mai lunga la care am fost vreodata. Si covorul dus la matusa mea. Nu, nu aia grasa, alta. Urmeaza un post special despre ea si unchiul Sicu.

Si uite ce parere am. Ca iarna asta a fost buna:

1. La refacerea ficatului meu greu incercat timp de un an jumate. Dupa ce am jucat tzontzoroiul direct pe el timp de 6-7 anotipuri, l-au lasat nervii. Si s-a cerut la vatra. Acum am un nou ficat, intr-o noua prezentare.

2. Pentru niste sarbatori placute. Exact ca in cliseele primite sms de la cunostinte: petrecute alaturi de cei dragi mie.

Am mancat minunatii pregatite cu grija de cucoane prietenoase si inrudite cu mine. Daca nu prin sange, macar prin simtire si cuget. La ce cugeta femeile care fac sarmale si cozonac in casa? Vreau si eu sa cuget la fel, macar o zi pe saptamana.

3. La trairea ultimelor momente placute in domeniul maguricea. Care a fost ras oficial astazi, acum, de pe fata pamantului. Eu personal am stins lumina.

Urmeaza, zice municipalitatea, a se face acolo un iaz cu pesti exotici portocalii. Pe marginea caruia sunt planificate sa pasca zebre si iaci si inorogi. Ca totul sa iasa ok si la standarde europene, probabil o sa mai inglobeze cateva strazi adiacente.

4. O iarna necesara pentru citirea unor carti grele. Ca numai iarna te poti inhama la asa ceva. Este vorba de exemplu despre Cartea neagra, de Orhan Pamuk. Una din cele mai grele carti ever. Parerea mea. Si Mi se spune Capucin, de Daniil Harms. Brrrr.

5. Buna iarna si pentru extrem de multa munca inspre a-mi atinge telul. Dezvoltarea rapida si eficienta a ciresei. Adica m-am straduit tare cu scrisul si alte activitati si nu a fost in zadar. Stiri in curand, odata ce primavara va fi bine instalata.

6. Iarna e pentru vacanta de ski mirobolanta din Kaprun. Unde am skiat ca disperata, ca si cum nu mai urma sa urmeze inca vreo iarna cu zapada asa buna. Vacanta m-a multumit pana in ultimele cute de pielite subtire de cireasa.

Si gata. Nu am cum sa mai inventez nimic. A fost, am folosit-o, sa plece. Si inca degraba. Nici nu mai am rabdare s-o astept sa-si stranga lucrurile. Sa plece asa, goala pe strada. Sa-i fie si ei frig, sa fie vanata de frig.

Nu mai gasesc niciun motiv pentru care trebuie sa mai indur. Am inceput sa ma imbrac penibil de subtire. Tremur mereu, cu parerea ca in modul asta se milostiveste cineva. Si aduce naibii odata frunzele inapoi.

Pasarile au inceput sa cante. Le aud dimineata. Dar cu ciocul anchilozat, asa. Canta pentru ca le-au lasat nervii, pe vrabiutele astea nevrotice. Frigul e un personaj in carne si oase, de culoare gri. Daca-l vedeti, dati si voi cu pietre-n el. Ca eu am obosit.

La ce-a fost buna iarna voastra? Si la ce e buna iarna in general. Tare v-as ruga sa impartasiti cu mine. O cireasa de vara pana-n seara care nu mai poate indura mult.

scriu cu mandrie la