doi nepoti sunt mai buni decat unul singur

martie 17th, 2009

nepoti

Am doi nepoti nou-nouti, de culoare roz. Sunt identici, poarta ochi albastri si nasuri minuscule ca niste butoane pe care iti vine sa tot apesi. Au in gat foame de titani.

Mai am pe langa astia doi de care zic acum inca 6 nepoti. Dar bag seama ca fapturile astea proaspete. Care ridica numarul nepotilor mei la 8. Ma impresioneaza mai tare decat m-am asteptat.

Varul meu, pe care l-am gasit astazi tinand la sanul lui cupa B pe unul dintre baieti. Zice ca abia acum intelege ce vrea sa zica zicala aia. Ce puii mei. Il inteleg perfect.

Cand ai gemeni, una dintre probleme este ca pe bune ca nu stii. Care-i unul si care-i altul. Parintii sustin fata de mine si alte rubedenii. Ca sigur ca au inceput sa-i cunoasca. Si ca nu e nicio problema.

Dar am vazut groaza din ochii varului meu. La ideea cu care a venit careva din familie. Ca am putea face o gluma proasta. Si le-am schimba costumasele intre ei.

Unul are o zgarietura pe fata. Celalalt nu. Se pare ca parintii stiu exact numele celui cu zgarietura, fara sa ezite. Si asa se prind ca e el.

Pentru ca imi place sa ma implic si pentru ca imi pasa. Le-am propus ca imediat ce pare ca ii trece celui insemnat zgarietura. Sa il zgarie putin din nou, in acelasi loc. Ca sa poate sa il bungheasca repede. Nu stiu daca de complezenta. Sau pentru ca au vrut sa inchida discutia. Au zis ca e superidee.

Nepotii mei in varsta de 3 saptamani. Au fiecare unghiile lungi doar la cate o mana. Si scurte la alta. Asta pentru ca parintii cu cearcane. Atat au apucat sa faca atunci cand au ajuns la capitolul cosmetizare gemeni. Apoi s-au luat cu altele.

P si M sunt ca doi pui de pasari mici. Sunt cuminti si cand rad la mine. Desi e destul de aleatoriu. Nu stii niciodata daca chiar au vrut asta. Mi se pare ca port soarele pe post de palarie.

Am doi nepoti cu puf in cap si puta. Care adorm ascultand radio. Si care prind cu degetele lor cu unghii roz bonbon cat o gamalie. Mana ce ii hraneste. Si se tin vitejeste de ea.

Am doi nepoti cum nu s-a mai pomenit. Si ce puii mei. Imi vine sa zic un adevar absolut. Doi nepoti sunt mult mai buni decat unul singur.

la ce a fost buna iarna asta

martie 2nd, 2009

200018052-001

Si la ce e buna iarna in general?

La asta m-am gandit eu in momentele de respiro din weekend. Intre bererile din Que Pasa si martisoarele plus turta dulce plus mierea de salcam de la MTR.

Intre crapul proaspat prajit de la mama de cireasa de pe masa, imbaiat in lamaie. Si respiratia rapida, ca puii animalelor. Auzita noaptea pe la 4. Afara latrau cainii din zona de nord, caini nobili.

Intre piesa Regele Lear. Incredibil de lunga, cea mai lunga la care am fost vreodata. Si covorul dus la matusa mea. Nu, nu aia grasa, alta. Urmeaza un post special despre ea si unchiul Sicu.

Si uite ce parere am. Ca iarna asta a fost buna:

1. La refacerea ficatului meu greu incercat timp de un an jumate. Dupa ce am jucat tzontzoroiul direct pe el timp de 6-7 anotipuri, l-au lasat nervii. Si s-a cerut la vatra. Acum am un nou ficat, intr-o noua prezentare.

2. Pentru niste sarbatori placute. Exact ca in cliseele primite sms de la cunostinte: petrecute alaturi de cei dragi mie.

Am mancat minunatii pregatite cu grija de cucoane prietenoase si inrudite cu mine. Daca nu prin sange, macar prin simtire si cuget. La ce cugeta femeile care fac sarmale si cozonac in casa? Vreau si eu sa cuget la fel, macar o zi pe saptamana.

3. La trairea ultimelor momente placute in domeniul maguricea. Care a fost ras oficial astazi, acum, de pe fata pamantului. Eu personal am stins lumina.

Urmeaza, zice municipalitatea, a se face acolo un iaz cu pesti exotici portocalii. Pe marginea caruia sunt planificate sa pasca zebre si iaci si inorogi. Ca totul sa iasa ok si la standarde europene, probabil o sa mai inglobeze cateva strazi adiacente.

4. O iarna necesara pentru citirea unor carti grele. Ca numai iarna te poti inhama la asa ceva. Este vorba de exemplu despre Cartea neagra, de Orhan Pamuk. Una din cele mai grele carti ever. Parerea mea. Si Mi se spune Capucin, de Daniil Harms. Brrrr.

5. Buna iarna si pentru extrem de multa munca inspre a-mi atinge telul. Dezvoltarea rapida si eficienta a ciresei. Adica m-am straduit tare cu scrisul si alte activitati si nu a fost in zadar. Stiri in curand, odata ce primavara va fi bine instalata.

6. Iarna e pentru vacanta de ski mirobolanta din Kaprun. Unde am skiat ca disperata, ca si cum nu mai urma sa urmeze inca vreo iarna cu zapada asa buna. Vacanta m-a multumit pana in ultimele cute de pielite subtire de cireasa.

Si gata. Nu am cum sa mai inventez nimic. A fost, am folosit-o, sa plece. Si inca degraba. Nici nu mai am rabdare s-o astept sa-si stranga lucrurile. Sa plece asa, goala pe strada. Sa-i fie si ei frig, sa fie vanata de frig.

Nu mai gasesc niciun motiv pentru care trebuie sa mai indur. Am inceput sa ma imbrac penibil de subtire. Tremur mereu, cu parerea ca in modul asta se milostiveste cineva. Si aduce naibii odata frunzele inapoi.

Pasarile au inceput sa cante. Le aud dimineata. Dar cu ciocul anchilozat, asa. Canta pentru ca le-au lasat nervii, pe vrabiutele astea nevrotice. Frigul e un personaj in carne si oase, de culoare gri. Daca-l vedeti, dati si voi cu pietre-n el. Ca eu am obosit.

La ce-a fost buna iarna voastra? Si la ce e buna iarna in general. Tare v-as ruga sa impartasiti cu mine. O cireasa de vara pana-n seara care nu mai poate indura mult.