cireasa si ficatul

martie 22nd, 2011

In general, cireasa ar prefera sa consume ficat de barbat.

Ii place sa il deguste infipt intr-un bat si perpelit la foc mic. Sau marinat timp de 100 de zile intr-o zeama grozava, servit cu  o garnitura pe potriva. In timpul asta, apartinatorul ficatului se uita bucuros la ospatul ciresei. Toata lumea este multumita.

Acum insa e timpul pentru o schimbare. Ficatul ramane in schema insa tot restul pica.

De doua zile incoace, gura nu-i mai tace si iarba ii place moderat ciresei. Ea are chef nici mai mult nici mai putin decat de ficatul din Edirne. El nu apartine vreunui turc focos, brunet si mustacios nevoie mare. Desi turcii par a fi strasnici barbati. Ma intreb ce o mai fi facand turcul cu ochi de taciune de pe covorul zburator. Si ce fel de ficat va fi avand el.

Ficatul din Edirne este o gaselnita-delicatesa locala. Se ia ficatul si se trateaza regeste. Se taie fasii-fasii, se da printr-un pesmet ceva sau o faina iscusita. Se prajeste in tigaie pana este crocant dar si moale cumva. Ficatul asta se aduce  aburind la masa, insotit de legume felurite.

Urmeaza sa iti bagi mainile in el si sa il savurezi bucata cu bucata. Limba nu poate fi oprita din plescait. Ochii vad, gura cere cu voce tare. Ficatul ciresei cere ficat de Edirne si altceva nimic.

Dar ce se face cireasa acum. Ficat de barbat este peste tot in jur. Numai bun de scos din pantece si pus la frigare. Ficat din Edirne insa, nu prea am cum sa fac rost. Mai dureaza pana calc iarasi taramul turc. Cine stie daca la toamna sau abia cand se termina anul iepurelui.

M-am trezit cu ficatul asta in gand. Si tot cu el in minte o sa mi se incurce genele a somn. Asta daca apare pe data alta ficat, si mai si. Cireasa si ficatul, o poveste de succes.

cireasa si ardeiul iute

octombrie 11th, 2009

Chilly

Am o oarece propensiune catre raul asumat de la inceput. Mi se aplica in doua cazuri. La barbati si ardei iute.

Despre barbati nu o sa zic acum. Nu e genul meu sa vorbesc despre ei. Ma feresc de cate ori pot. Dar despre ardei iute insa da.

Stiu abia acum, cand m-am facut mare, ca n-are niciun rost. Degeaba incerc sa dibui ardeiul iute dupa infatisare.

E ca si cum as incerca, folosindu-ma de reperele bunicii din padure, sa vad prin chilotii unui barbat. Si sa ma plesnesc peste frunte a certitudine. Ca si cum de o privire am avut nevoie. Si in sfarsit am inteles. Vad exact dimensiunea sexului lui.

Exista teoria nasului mare, precum si teoria slabului scund. Ambii se pare ca rup pamantul. Dar eu cred ca abia cand un barbat isi da chilotii jos si se inalta in sus, cat de sus poate el, atunci stii.

Exista zvonuri, nu pot spune eu din experienta, dar vorbeste lumea. Ca sunt destui nasosi care nu-si mentin proportia cand trebuie sa evolueze la inghinale. Si destui inalti care subestimati fiind, sperie cate o caprioara cu ochii mai umezi din nascare.

E, la ardeiul iute e la fel. Poti sa ii studiez textura mata sau lucioasa, culoarea imbujorata sau verde de necoapta, repezita. Apoi inclinatia coditei si imbarligatura corpusculului.

Poti sa imi petrec timpul cu asta cat poftesc. Nu o sa stiu niciodata cat de aprig e un ardei iute. O sa bajbai in intuneric pana nu il inghit cu totul, lasand doar cotorul afara.

In principiu eu mereu caut un ardei iute cumsecade. Desi se cheama iute, eu traiesc cu impresia ca trebuie sa existe si vreunul care nu si-a luat job description-ul in serios.

Si, daca ma intreaba cineva, exact asa un barbat as vrea. Barbatul ardei iute bun si necomplicat. Unul care sa nu ma solicite. Sa nu imi creeze probleme.

Si culmea e ca mai apare cate unul. Rar, dar mai apare. Pe care il mananc si nu inteleg nimic. Am vrut un ardei iute. Si mananc iarba proaspata. Pai ce facem aici. Atunci imi sare de pe buze intrebarea de ce am nevoie de asa un ardei iute molau.

Apoi mai e unul care ma pisca, cat sa ma tina in alerta. Dar stiu ca nu o sa ma omoare.

Musc putin din varf. Si intai nu simt nimic. Mai musc putin si iar e bine. Abia pe la jumate incep sa-mi curga mucii si ochii si iar mucii si iar ochii si iar si iar. La final ma doare cate ceva, dar sunt multumita.

Si mai e ardeiul iute care crede ca s-a nascut sa faca pe lume dreptate. Si in principiu si tot ce mai vrea el. Ca e arogant nevoie mare. Culmea e ca exista si barbat asa. Barbatul ardei iute letal.

Pun limba pe el si o trag repede. Cum faci cand vrei sa vezi cu mana daca s-a incins fierul de calcat. Dar nu rezist. Musc putin si stiu imediat. Acest ardei se va lupta cu mine. Si unul dintre noi o sa cedeze.

Mai musc putin si simt o sageata in inima. Caci acolo direct ajunge ardeiul iute din aceasta categorie. Dar si barbatul asociat lui. Amandoi tintesc inima. Le e mai simplu. De ce sa piarda timp schilodindu-ma? Mai bine ma termina dintr-o karata.

Mai musc putin si simt junghiuri in toata fata. Simt ca cineva mi-a produs plaga prin impuscare in regiunea nas-gura. Ma ajut de mana sa ii scot semintele. Ardeiului, ca la barbat caut ficatul.

Dau cu mancare. Dau cu apa. Dar musc temeinic si din ardei. Nu ma pot opri. Am dureri imense dar trebuie sa musc. Din ardei si din barbat. Cand termin, nu-ti dai seama exact cine a castigat.

Nici ardeiul nu mai e. Dar nici eu nu sunt in aceeasi forma de la inceputul luptei. Mult dupa ce am terminat masa, respectiv relatia. Cand ma mai ating cu mana otravita in partile moi, cele cu mucoasa mai la vedere sau pielita mai subtire. Ma doare rau. Ma arde.

Zac cazuta jos, cu puls slab de plictiseala. Sau aproape fara suflare de durere. Dar asta nu inseamna ca o sa zic nu vreodata. O sa mananc ardei de toate felurile. Si ardei molau si ardei normal si ardei letal.

Si nu o sa ma plang chiar de voi fi infranta. Si-mi va lua mult timp sa ma refac. Fizic si psihic. Dupa fiecare dintre sortimente. Ardei iuti sunt facuti sa ii mananci. Asa si barbatii.

la ce a fost buna iarna asta

martie 2nd, 2009

200018052-001

Si la ce e buna iarna in general?

La asta m-am gandit eu in momentele de respiro din weekend. Intre bererile din Que Pasa si martisoarele plus turta dulce plus mierea de salcam de la MTR.

Intre crapul proaspat prajit de la mama de cireasa de pe masa, imbaiat in lamaie. Si respiratia rapida, ca puii animalelor. Auzita noaptea pe la 4. Afara latrau cainii din zona de nord, caini nobili.

Intre piesa Regele Lear. Incredibil de lunga, cea mai lunga la care am fost vreodata. Si covorul dus la matusa mea. Nu, nu aia grasa, alta. Urmeaza un post special despre ea si unchiul Sicu.

Si uite ce parere am. Ca iarna asta a fost buna:

1. La refacerea ficatului meu greu incercat timp de un an jumate. Dupa ce am jucat tzontzoroiul direct pe el timp de 6-7 anotipuri, l-au lasat nervii. Si s-a cerut la vatra. Acum am un nou ficat, intr-o noua prezentare.

2. Pentru niste sarbatori placute. Exact ca in cliseele primite sms de la cunostinte: petrecute alaturi de cei dragi mie.

Am mancat minunatii pregatite cu grija de cucoane prietenoase si inrudite cu mine. Daca nu prin sange, macar prin simtire si cuget. La ce cugeta femeile care fac sarmale si cozonac in casa? Vreau si eu sa cuget la fel, macar o zi pe saptamana.

3. La trairea ultimelor momente placute in domeniul maguricea. Care a fost ras oficial astazi, acum, de pe fata pamantului. Eu personal am stins lumina.

Urmeaza, zice municipalitatea, a se face acolo un iaz cu pesti exotici portocalii. Pe marginea caruia sunt planificate sa pasca zebre si iaci si inorogi. Ca totul sa iasa ok si la standarde europene, probabil o sa mai inglobeze cateva strazi adiacente.

4. O iarna necesara pentru citirea unor carti grele. Ca numai iarna te poti inhama la asa ceva. Este vorba de exemplu despre Cartea neagra, de Orhan Pamuk. Una din cele mai grele carti ever. Parerea mea. Si Mi se spune Capucin, de Daniil Harms. Brrrr.

5. Buna iarna si pentru extrem de multa munca inspre a-mi atinge telul. Dezvoltarea rapida si eficienta a ciresei. Adica m-am straduit tare cu scrisul si alte activitati si nu a fost in zadar. Stiri in curand, odata ce primavara va fi bine instalata.

6. Iarna e pentru vacanta de ski mirobolanta din Kaprun. Unde am skiat ca disperata, ca si cum nu mai urma sa urmeze inca vreo iarna cu zapada asa buna. Vacanta m-a multumit pana in ultimele cute de pielite subtire de cireasa.

Si gata. Nu am cum sa mai inventez nimic. A fost, am folosit-o, sa plece. Si inca degraba. Nici nu mai am rabdare s-o astept sa-si stranga lucrurile. Sa plece asa, goala pe strada. Sa-i fie si ei frig, sa fie vanata de frig.

Nu mai gasesc niciun motiv pentru care trebuie sa mai indur. Am inceput sa ma imbrac penibil de subtire. Tremur mereu, cu parerea ca in modul asta se milostiveste cineva. Si aduce naibii odata frunzele inapoi.

Pasarile au inceput sa cante. Le aud dimineata. Dar cu ciocul anchilozat, asa. Canta pentru ca le-au lasat nervii, pe vrabiutele astea nevrotice. Frigul e un personaj in carne si oase, de culoare gri. Daca-l vedeti, dati si voi cu pietre-n el. Ca eu am obosit.

La ce-a fost buna iarna voastra? Si la ce e buna iarna in general. Tare v-as ruga sa impartasiti cu mine. O cireasa de vara pana-n seara care nu mai poate indura mult.

ficatul meu e tras la fatza

octombrie 12th, 2008

liver_splash4

in weekend-ul asta mi-am subjugat ficatul. acum e in genunchi.

i-am dat sa asculte rock dat la maxim. rock live. inchis intr-un subsol. in care l-am pus sa inhaleze si fum de tigara. ca bonus, l-am pus sa inghita campari orange. cativa litri.

si cand se vaita mai tare ca nu mai poate, ca nush ce, nu l-am lasat sa doarma. l-am tinut treaz. si apoi i-am indesat pe gat si multa mancare. pana i-au iesit ochii din cap.

si uite ca acum. luni. ficatul meu e tras la fata. are pungi sub ochi. are umerii, si ai obrajilor, dar si umerii umeri, lasati in jos. gafaie ca prostul. desi ii dau ghionti in coaste. sa lase fitzele.

nu stiu ce culoare trebuie sa aiba ficatul de cireasa. dar acum ficatul meu e negru taciune. de frustrare. si de tot ce a indurat. sta cu mainile incrucisate pe piept. si orice manual de comunicare iti spune ca asta e semn rau. ca ficatul meu e ostil.

ce nu stie el. e ca asta e doar inceputul. avem atata treaba. e toamna si nu putem sa stam cu mainile in san. bai ficatule. cine te crezi. te strang chilotii? io-te-te.

eu incerc sa-l conving cu vorba buna. ca e normal sa treaca si prin vremuri mai vitregi. si ca gata cu huzureala de peste vara.

si el ce credeti. isi infige manutzele lui de ficat in urechi. si canta tare in acelasi timp. tanananannatatatatananana. un cantec tampit. probabil invatat la gradinita de ficatzei. adica ca nu ma asculta. si ca vorbesc singura. e smecher, vezi doamne.

enervata, i-am tras un bobarnac peste nas. si o palma dupa ceafa. cand oi fi independent, de capul tau. n-ai decat sa traiesti cum vrei. pana una alta esti inchis intr-o cireasa. si te rog sa o deservesti cum poti mai bine.

ajunsi aici cu ostilitatile, s-a intors cu spatele la mine. si a plecat trantind usa. ca sa i-o platesc, am comandat snitel cu cartofi prajiti. si papanasi cu smantana. prajeala multa. ia sa vad, duci?

ficatul meu e tras la fata. dar ce nu-l omoara il intareste. ficatule, avem treaba. si sa taci din gura cand vorbesc cu tine.