Am o oarece propensiune catre raul asumat de la inceput. Mi se aplica in doua cazuri. La barbati si ardei iute.
Despre barbati nu o sa zic acum. Nu e genul meu sa vorbesc despre ei. Ma feresc de cate ori pot. Dar despre ardei iute insa da.
Stiu abia acum, cand m-am facut mare, ca n-are niciun rost. Degeaba incerc sa dibui ardeiul iute dupa infatisare.
E ca si cum as incerca, folosindu-ma de reperele bunicii din padure, sa vad prin chilotii unui barbat. Si sa ma plesnesc peste frunte a certitudine. Ca si cum de o privire am avut nevoie. Si in sfarsit am inteles. Vad exact dimensiunea sexului lui.
Exista teoria nasului mare, precum si teoria slabului scund. Ambii se pare ca rup pamantul. Dar eu cred ca abia cand un barbat isi da chilotii jos si se inalta in sus, cat de sus poate el, atunci stii.
Exista zvonuri, nu pot spune eu din experienta, dar vorbeste lumea. Ca sunt destui nasosi care nu-si mentin proportia cand trebuie sa evolueze la inghinale. Si destui inalti care subestimati fiind, sperie cate o caprioara cu ochii mai umezi din nascare.
E, la ardeiul iute e la fel. Poti sa ii studiez textura mata sau lucioasa, culoarea imbujorata sau verde de necoapta, repezita. Apoi inclinatia coditei si imbarligatura corpusculului.
Poti sa imi petrec timpul cu asta cat poftesc. Nu o sa stiu niciodata cat de aprig e un ardei iute. O sa bajbai in intuneric pana nu il inghit cu totul, lasand doar cotorul afara.
In principiu eu mereu caut un ardei iute cumsecade. Desi se cheama iute, eu traiesc cu impresia ca trebuie sa existe si vreunul care nu si-a luat job description-ul in serios.
Si, daca ma intreaba cineva, exact asa un barbat as vrea. Barbatul ardei iute bun si necomplicat. Unul care sa nu ma solicite. Sa nu imi creeze probleme.
Si culmea e ca mai apare cate unul. Rar, dar mai apare. Pe care il mananc si nu inteleg nimic. Am vrut un ardei iute. Si mananc iarba proaspata. Pai ce facem aici. Atunci imi sare de pe buze intrebarea de ce am nevoie de asa un ardei iute molau.
Apoi mai e unul care ma pisca, cat sa ma tina in alerta. Dar stiu ca nu o sa ma omoare.
Musc putin din varf. Si intai nu simt nimic. Mai musc putin si iar e bine. Abia pe la jumate incep sa-mi curga mucii si ochii si iar mucii si iar ochii si iar si iar. La final ma doare cate ceva, dar sunt multumita.
Si mai e ardeiul iute care crede ca s-a nascut sa faca pe lume dreptate. Si in principiu si tot ce mai vrea el. Ca e arogant nevoie mare. Culmea e ca exista si barbat asa. Barbatul ardei iute letal.
Pun limba pe el si o trag repede. Cum faci cand vrei sa vezi cu mana daca s-a incins fierul de calcat. Dar nu rezist. Musc putin si stiu imediat. Acest ardei se va lupta cu mine. Si unul dintre noi o sa cedeze.
Mai musc putin si simt o sageata in inima. Caci acolo direct ajunge ardeiul iute din aceasta categorie. Dar si barbatul asociat lui. Amandoi tintesc inima. Le e mai simplu. De ce sa piarda timp schilodindu-ma? Mai bine ma termina dintr-o karata.
Mai musc putin si simt junghiuri in toata fata. Simt ca cineva mi-a produs plaga prin impuscare in regiunea nas-gura. Ma ajut de mana sa ii scot semintele. Ardeiului, ca la barbat caut ficatul.
Dau cu mancare. Dau cu apa. Dar musc temeinic si din ardei. Nu ma pot opri. Am dureri imense dar trebuie sa musc. Din ardei si din barbat. Cand termin, nu-ti dai seama exact cine a castigat.
Nici ardeiul nu mai e. Dar nici eu nu sunt in aceeasi forma de la inceputul luptei. Mult dupa ce am terminat masa, respectiv relatia. Cand ma mai ating cu mana otravita in partile moi, cele cu mucoasa mai la vedere sau pielita mai subtire. Ma doare rau. Ma arde.
Zac cazuta jos, cu puls slab de plictiseala. Sau aproape fara suflare de durere. Dar asta nu inseamna ca o sa zic nu vreodata. O sa mananc ardei de toate felurile. Si ardei molau si ardei normal si ardei letal.
Si nu o sa ma plang chiar de voi fi infranta. Si-mi va lua mult timp sa ma refac. Fizic si psihic. Dupa fiecare dintre sortimente. Ardei iuti sunt facuti sa ii mananci. Asa si barbatii.