A descoperit cireasa ca uneori se lasa dusa de val. Si ca nu mai apuca sa digere lucrurile pe care le inghite de-a valma. Ca nu se mai gandeste in linisite la ale ei si ale vietii chestiuni.
Ajunsa in punctul asta critic, cireasa ia decizii din mers si inertie. In astfel de momente simte ea ca e vremea sa se opreasca. Sa traga haturile cailor salbatici care o duc prea repede si sa respire adanc. Apoi sa se gandeasca la ce nazuieste dumneaei sa faca. Fara stimuli din exterior. Doar descosandu-si interiorul.
Ei bine, cireasa trece acum printr-un astfel de moment. Si ea stie ca pentru a gandi-gandire nu e suficient sa te inchizi in casa. Uneori chiar trebuie sa plece departe, in locuri special amenajate. Caci cireasa a descoperit ca exista spatii parca special pentru gandit.
Unul dintre ele se afla in orasul Bergamo, in partea de sus, cea veche. Am gandit acolo lucruri incredibil de bune. Dar numai ideea ca trebuie sa iau un bilet de avion si sa purced singura pe meleaguri straine si e destul sa ma descurajeze.
Prin urmare mi-a venit ideea asta legata de judetul Botosani. Sa ma calugaresc adica, pentru macar 10 zile. Si sa ma retrag intr-una din manastirile care populeaza acest judet, unde sa capat din nou mintea limpede. N-am casunat pe vreuna anume. Dar sigur sunt destule, pe alese.
De ce tocmai botosani, sa ma explic. In primul rand pentru ca nu am poposit aici niciodata si mi se pare nedrept. Apoi pentru ca e suficient de departe incat sa nu poata cireasa sa fuga cand o apuca panica si amocul. Judetul Botosani nu are spectaculoase forme de relief. De aceea gandurile ciresei pot zbura lin peste sesuri, fara sa se incurce in formatiuni deluroase sau muntoase.
Apoi in Botosaniul nu pare sa se intample mare lucru. Vreun festival de film sau un concert rock orice o poate distrage pe cireasa din gandit. Ca atunci n-a facut ea mare branza si mai bine ramanea la Bucuresti. Mi-e pofta de retragerea in judetul Botosani.
Imi vine sa-mi fac chiar azi o boccea pe care sa o prind in varf de bat. Si apoi sa ma teleportez. Dar am enorm de mult de munca si la manastire nu cred ca e net si deschidere pentru nevoile virtuale ale ciresei. Ma mai gandesc dar tare as vrea.