aprilie 15th, 2011
Cu inversunare am dat tarcoale si tot cu inversunare am ocolitata acest mic orasel. Si cand n-am facutata asta, m-a ocolit el pe mine. Cert e ca Veliko Tarnovo mi-a scapat mereu printre degetetata si asa nu se mai putea.
Asa ca s-a susotitata cireasa cu gasca si a pus la cale mica mare plecare. Inima ei este plina de dragoste pentru vecini. Si vrea sa vada cat mai mult din teritoriile ce o inconjoarata.
Vestit este oraselul pentru arhitectura mica si placutata, de munte. Cireasa va patrula la pas pe stradutele-i pietruite si in pantata. Cazarea de mas peste noapte este la domnul Lazar, intr-o casuta cu aer taranesc, pisici, mult lemn si o mica jungla de plante ce cotropesc dalele de piatrata din curte.
Vestit este si pentru localul numit Melon. Aici se canta muzica rock live si cireasa e mare amatoare de astfel de desfatari ale menestrelilor moderni. Dar inainte de asta vom degusta vestitata bucatarie a locului. Cu mana pe inima pot depune juramant. Bulgarii astia sunt mari maestri bucatari.
Salate, placinteta, ghiveciuri si alte nebunii, veniti la mine. Trebuie sa prind forte pentru a sui pe biciclete si a cutreiera vaile astea bulgaresti. Avem la dispozitie chiar si o cetate veche. Intre obiectivele turistice si culturale o sa sorbim cafelute la nisip de la o doamnata din capatul strazii pietonale. Stiu tot. M-am interesat.
Avem atata treabata la Veliko Tarnovo de nu ne vedem capul. Tot ce mai am de facut sunt niste incantatii pentru soare. Am nevoie de el ca sa ma pot bucuratata pe deplin de marunta mea aventura bulgareasca.
Tags: aventura, bicicleta, bucate, escapada, veliko tarnovo, weekend
Posted in Respir in Romaneea | 2 Comments »
iulie 7th, 2010
Panda este un animal pe cat de dragalas pe atat de bizar in alegeri si atitudini si stil de viata si ce mai vreti voi. Sau cel putin asa cred eu.
Petele lui frumoase, cele mai frumoase pete din padure, vin asortate cu defecte caraghioase. Dar care pot sa influenteze psihic foarte tare un panda. Si sa-l faca sa cada pe ganduri in fiecare zi petrecuta prin tufisuri, cu ochii la ale vietii bunatati si o unda de melancolie acrisoara in privire.
Poate ca stramosul panda a mancat intr-o zi, din greseala, niste frunze de eucalipt. Cert e ca ai lui copii l-au vazut si au crezut ca asa e datina la ei. Si s-au pus pe inghitit frunzet si le-au spus nepotilor sa faca aidoma, si tot asa.
Te apuca si rasul. Cum dintr-o regretabila eroare ursii astia frumusei mananca doar frunzele astea si nimic altceva. Nu o alta vietate mai mica, nu o fraguta, nu pestisori.
Pentru ca iarba asta nu e hranitoare caci altfel am manca-o toti, panda trebuie sa rumege mereu. Mi-l si inchipui, aceasta vacuta in coroanele copacilor. Pentru ca trebuie sa inghita mereu la frunze, panda nu prea are timp de love-love.
Este cunoscut faptul ca baietii panda sunt refractari la sex. Trage mosul, trage baba, trage ursoaica panda, trage ingrijitorul de la rezervatie si abia apoi se intampla uneori micul mare eveniment. Panda da de cateva ori repede din fundul lui blanos. Si apoi se pune iar pe mancat, ca-l ia cu lesin la lingurica.
Ce sa mai vorbim de relatii stabile, viitor in doi si alte acareturi. Ursii panda se rezuma la cate un one night stand si isi pun pofta-n cui cand vine vorba de delicii casnice prelungite.
Relatie fara sex nu s-a mai vazut. Nu merge asa, ii face semn din ochi ursoaica. Vrei sa-ti mestec frunzele astea sa le inghiti mai usor si sa ne uitam la reality showul din padure, trebuie sa ma posezi fizic. Asa e un menaj normal.
Fie vorba intre noi, nici un om n-ar suporta usor asa ceva. Ma refer la faptul ca bietul panda se gandeste zilnic daca sa aleaga hrana sau dragostea. In fiecare dimineata tine intr-o mana frunze de eucalipt si cu cealalta strange tare o ursoaica.
Si probabil tot zilnic trebuie sa dea drumul ursoaicei, cu imense regrete. Si sa aleaga hrana pentru ca altfel moare subit. La toate astea si la cate altele se gandeste un panda tot mereu. Toate dileme legate de inutilitatea vietii pe pamant si miracolul neimplinit al sexualitatii.
Tags: aventura, dileme, dragoste, eucalipt, frustrare, mancare, panda, relatii, sex
Posted in Uncategorized | 10 Comments »
aprilie 11th, 2010
Poate ca e iarna de vina. Prea lunga si prea inzapezita. Poate ca iedul din mine care cere insistent sa zburde, fara sa-i pese de alte calcule pe care le-as putea avea. Poate ca promisiunea irezistibila a unui vant prin plete.
Ne-am suit in masina si ne-am dus intins la mare. A cherry si dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri si cu mine. Cu autostrada inchiriata specialmente pentru noi si tot tacamul. Cerul facea nori cu figurine pufoase. Deasupra capului am avut mereu elefanti si maimute si femei batrane si pestisori si oi.
Doar noi si campurile care zburau dandaratelea, cu pufii de la vrabii si ciocanitori care ne taiau calea. Si petale de flori care ne ningeau dinainte, pe post de covor rosu dar alb ca laptele proaspat muls.
Primul popas: Efendi. Cafeneaua turco-tatara din Neptun, deschisa din motive bizare tot anul. Pentru ca nu era nici un alt suflet dornic de suberek cu branza si iaurt si cafea la nisip, am gasit coltisorul nostru disponibil.
Ne-am tolanit pe perne in pozitii indecente si am hapait fara maniere cate doua suberek proaspete. In acordurile muzicii din tara fosta asupritoare. Cea care cum ne prindea, ne transforma in spahii si/sau ne necinstea.
Am luat cafelutele, vreo doua de caciula, pe terasa insorita pana la refuz. Apoi ne-am mutat agale mai departe si am ajuns unde ne tragea ata. La vama, pe nisip, unde ne-am si trantit pe loc pe nisipul inca naiv si neintinat. Si acolo am ramas, rastignite in miros de mare si sare si alge vii inca.
Si ne-am tras pe fata val de roseata primita de la soare, pe motiv ca ne-am emotionat sa vedem marea pentru prima data anul asta. Si am sporovait si am ras si i-am disecat pe ceilalti participanti la primele valuri publice de anul asta. Ne-am bucurat de primele fire de nisip stranse intre degete si am tras pe nas briza.
Dupa ce am reusit sa ne ridicam una pe alta de pe plaja folosind multe incurajari si un spaclu, ne-am aruncat intr-o cherhana. Unde am sarbatorit prima gura de mare pe anul asta cu salata de icre si bors de peste cu ardei iute. Si apoi am pornit sa infruntam un apus de zile mari.
Asa arata prima zburdalnicie pe malul marii. Si declaram sezonul deschis. Au inceput vamile si ele o sa se tina lant pana cade prima gura de bruma. Acum e randul gurilor de mare, luate in exces.
Tags: 2010, aprilie, aventura, bucurie, efendi, mare, nisip, nori, peste, sezon, valuri, vama veche
Posted in Respir in Romaneea | 11 Comments »
