cireasa si tehnologia, baba si mitraliera

mai 7th, 2012

Cireasa este obligata sa intrebuinteze diferite tehnologii. Si asta ii ocupa tot timpul.

Foloseste din cele simple, nu-i vorba. Mai un laptop, mai inca un laptop, mai un telefon. Mai o platforma de site si blog. Ea nu se da batuta si apasa pe butoane. Vrea progres. Intelege ca prezentul si nu doar viitorul ei sta in discutia corecta pe care o poartea cu aceste masinarii.

Si totusi, niciodata nimic nu ii merge cum trebuie. Tehnologia ii da cu tifla in situatiile cheie. Telefonul nu ii afiseaza contactele si deci cireasa poate vorbi cu tine doar daca esti tu cel care o cauti. In restul timpul, ea sta si asteapa provincia. Doar doar o mai veni vreun val pozitiv si poate sa dea si ea un telefon.

Blogul nu o lasa sa puna poze, din cand in cand. Acum, de exemplu, nu. E nu stiu ce eroare despre care nu prea am cum sa povestesc si sa ma rog si sa rezolv cumsecade. Trebuie sa astept si sa sper ca vin asa, vremuri mai bune. Poate ca mai bine mi-ar sade la tara. Natura nu are cum sa intoarca spatele ciresei ca nemernicele de butoane.

De fapt, povestea vietii mele poarta titlul not responding. Atunci cand tehnologie e parte din ea, vreau nu vreau, asta e mesajul pe care il primesc cel mai des. Sub atingerea mea din topor, toate programele, browserele si orice altceva clacheaza.

Cand este vorba de petrecut timpul cu mine, pe diversele tehnologii le lasa nervii si isi dau demisia. O relatie cumsecade n-am reusit si eu sa am pana in momentul asta. Mi-e greu. Nu pot suna pe cine vreau. Nu pot pune poze pe blog. Si pe facebook intru din cand in cand, cand sunt cuminte.

Of. Da, vreau la tara. Daca vorbesc cu o capra, e nu o sa zica niciodata sunt ocupata cireaso si nici nu stii sa mi te adresezi. Vreau o pauza mica si verde.

biciclete + fuste = love (text The One)

mai 4th, 2012

Cireasa nu sta degeaba. Ea a facut un material foarte bun pentru revista The One, despre ce o arde mai tare si mai tare. Se numeste Biciclete + fuste = love si in el sunt reunite fetele sexy si curajoase, fustele si bicicletele lor. Adica SkirtBike 2012, ce va avea loc pe 26 mai. Multumim Velobello, sunteti grozave.

“Biciclete + fuste = love

Se spune că femeile însărcinate au o frumusețe aparte. Dar sunteți siguri că despre bicicliste chiar nu avem nimic de povestit? Luna aceasta, stați cu ochii pe evenimentul SkirtBike, unde o să fie și o puzderie de bărbați.

În 2010, când a demarat inițiativa SkirtBike, s-au prezentat 150 de bicicliste. Ploua, dar nu le-a păsat. În 2011, un număr dublu de femei a defilat prin soare sub privirile admirative și pe alocuri pofticioase. Se zvonește că 2012 va aduce 600 de bicicliste, adică cel mai dulce asediu al Bucureștiului. O grămadă de bicicliste cu state vechi își vor pune fuste vesele, se vor pieptăna frumos, își vor prinde flori în păr și vor ieși la cea de-a treia întâlnire SkirtBike. Ele vor fi sigur însoțite de femei puțin mai timide, dar totuși cutezătoare, care se află la prima încercare. SkirtBike nu este doar extraordinar de plăcut pentru ochiul trecătorului luat prin surprindere, ci și o rugăminte blândă către administrațialocală. Avem nevoie de o infrastructură mai bună și orașul o merită din plin. Indiferent că pedalezi alături de biciclistele anului sau nu, SkirtBike este o idee numai bună de ieșit în oraș într-o duminică de mai. Andreea Toader, una dintre cele două femei de ispravă ce ghidonează Velobello, vine cu amănunte din sufrageria SkirtBike. Iar dacă vă întrebaţi cine este Velobello, aflaţi că aparţine asociaţiei Bate Şaua să Priceapă iapa, ce îşi propune să introducă bicicleta in viaţa de zi cu zi a bucureştenilor şi de fapt a tuturor românilor cu mintea limpede şi deschisă.

1. Cine ține în mână SkirtBike?

Am organizat noi, fetele de la Velobello, adică Andreea Toader și Oana Deliu, însă nu ne-am fi descurcat fără sprijinul unor femei minunate și din fericire ne susțin și jumătățile noastre. Apoi George Hari Popescu, de la Bicla.ro, a fost încă de la prima ediție partener SkirtBike. A filmat și a înființat școala de biciclit ad-hoc. El și Bogdan Antohe de la Smart Atletic au învățat 14 fete să meargă pe bicicletă. Ne ajută și Daniel Vrăbioiu, fotograful nostru. După cum vezi, avem parte de sprijinul multor bărbați în organizare.

2. Ce se va întâmpla anul asta?
Pregătim ediția care va avea loc la sfârșitul lunii mai, cel mai probabil pe 26. Încercăm să finalizăm plimbarea în parcul Herăstrău, pentru a avea mai mult spațiu și timp de socializare. Anul trecut au venit peste 300 de bicicliste. Cum numărul lor s-a dublat de la un an la altul, mi-e cam frică să mă gândesc că vom avea în grijă 600 de bicicliste. Dar ar fi absolut minunat să vezi pedalând prin Bucureștiul acesta neprietenos cu bicicliștii atâtea femei cu fustele lor colorate fluturând în vânt, nu?

3. Cum de v-a venit ideea SkirtBike? Este cumva importata?

M-aș putea mândri cu faptul că SkirtBike este made in Romania, ne-am inspirat din viața noastră. Așa suntem noi, femei normale, iar mersul în fustă pe bicicletă ne face să ne simțim libere și feminine. Vrem să încurajăm femeile să încerce să folosească bicicleta ca mod de viață, în transportul lor de zi cu zi, să se îmbrace așa cum vor și să înțeleagă că mersul pe bicicletă nu le restricționează în niciun fel. E adevărat că nu avem o infrastructură ca în Copenhaga, unde procentul biciclistelor este superior bicicliștilor, însă putem încerca și în București să ne manifestăm feminitatea pe două roți.” (Sana Nicolau, revista The One, editie mai 2012)

Pentru continuare, va rog rasfoiti revista. Are si poze misto.

fericirea e bleu cu bej si cu verde

mai 3rd, 2012

Se dovedeste inca o data ce banuiam deja.

La mine, fericirea e bleu cu bej si cu verde, poate si ceva roz.

Unde bleu e cerul de la malul marii. Cel la care pot sa ma zgaiesc ore in sir, ca si cum e cel mai interesant si interactiv eveniment al anului. Cate un avion razlet, cate un zmeu indraznet, cate un pescarus aflat intr-o stare de mare tandretz. E suficient sa ma distreze mai ceva ca un film nominalizat la Cannes.

Si unde bej este nisipul cu care sunt hulpava sa ma joc. Il vantur, il intorc de pe o parte pe alta, construiesc cu el mici piramide efemere. Il ud, il usuc, aleg din el micii melci care ies la suprafata ca o pretioasa neghina. Il invit sa se lipeasca de sani si fund dupa baie, pe post de ornament. Ma ingrop in el de vie, il scutur apoi cu drag.

Verdele este asigurat de iarba holdelor de peste drum de mare. Alea in care se cuibareste soarele cand merg eu sa infulec saramura de chefal, pe inserat, dupa ce am baut toata ziua raze de soare. Si de putinii copacei de pe langa mal. Tocmai pentru ca sunt asa de piperniciti si rari conteaza enorm.

Roz, roz magic este soarele si cerul dimprejur inaintea faptului de seara. Dupa ce m-am uitat o zi intreaga la bleu si m-am jucat cu bej si am stat cu gandul la verde, roz e tot ce mai vreau. Rozul cerului bucuros ca afara e vara si ca pasari mici zburda pe fundal, alergandu-se cu nesat.

Zau daca mai vreau ceva. Poate doar niste hamsii, un bors si niste mamaliga cu mujdei. Oficial imi este vara.

little london, little big london

mai 2nd, 2012

Acum doua zile am fost chemata la scoala. Era si timpul. Cineva trebuia sa-mi bage mintile in cap si sa ma testeze la matematica. Dar si la engleza.

Scoala care m-a invitat sa o cunosc indeaproape este Little London. Ea este ascunsa convenabil in buza padurii Baneasa, un pic mai adanc, dupa zoo. Little London deja arata bine asa cum e. Are teren de sport, sala de mese in care se serveste mancare buna (normal ca am infulecat si eu precum turcii), sali de clasa care arata brici si o gramada de elevi care mai au putin si arata englezeste. Betwin188.com Agen Bola Terbaik Dukung Anti Rasisme EURO 2012

Din cate am priceput eu din urbe, se da o mica batalie pe locurile de la Little London. Caci educatia de aici bate filmul iar profesorii stransi aici sub bagheta Danei Papadima, directorul educational de aici, cu care sper sa ma imprietenesc la catarama, fac toti banii.

Dar planurile pe care ei le au, adica ce vor construi si ce vor dezvolta in continuare, sunt si mai si. Investitorul la Little London este fostul tenisman Florin Segarceanu, care e parte integranta din proiect. Pe aceasta cale se investesc aici 3.000.000euro care asigura extinderea campusului, printre care si cladirea de 3.000 mp, pentru cursuri de gimnaziu.

Concluzia ar fi ca, daca as faca vreodata un copil, as oferi Little London diverse lucruri de nerefuzat, doar sa mi-l primeasca acolo. Iar daca asta n-ar fi posibil din cine stie ce ratiuni, desi eu pot fi foarte convingatoare cand imi pun ceva in cap, as aplica planul B.

As astepta copiii astia sa creasca si apoi i-as peti pentru copilul meu pana cand unul dintre ei ar ceda. Caci figurile copiilor de la Little London erau parca din alta lume. Una mai buna, mai civilizata, mai frumoasa.

Deja am cerut sa inchiriez acolo un spatiu sa-mi pun laptopul si fundul meu de dimensiuni medii. Caci mi se pare ca altfel curge viata, indiferent cat de multe ai de facut, atunci cand iti canta pasarile si iti zambeste in soare padurea. Betwin188.com Agen Bola Terbaik

la mare cu cireasa

aprilie 27th, 2012

Sper ca au pregatit hamsiile pentru prajit la Dinamo. Cu mujdei le vreau si doar cu un mic munte de cartofi prajiti le voi accepta.

Da, domnule, ne-am mobilizat. Mergem la mare, cu mic cu mare si cu mediu. Sageata albastra scurma pamantul cu roata de nerbadare in fata blocului. Nu ma mai inteleg cu ea pana cand nu o incarc cu toti prietenii si nu pornesc degraba. Stie ea drumul si singura, ca magarul omului beat. Eu trebuie doar sa o strunesc cu iscusinta.

Avem cu noi bautura, aeroterma, centuri de castitate, haine groase. Dar si costum de baie curcubeu, muzica numai buna pentru drum si chef, chef, chef monstruos. Stiu deja cu ce o sa ma ocup acolo. Dau o raita pe la Soni pentru o ciorba zdravana. Sed pe malul marii gratios o zi intreaga. Si noaptea, noaptea e tanara si noi tot asa.

Sper ca vad macar un mac, acolo. Si macar niste pasari marunte ciripind si alergandu-se pe deasupra campurilor, sub un soare potrivit de mangaietor. Da, mi-e dor de vama aproape dureros. Abia astept sa amusinez apa si nisipul inca tulburator de curat. Sunt dornica sa-mi bag nasul prin niste cocktailuri cu vodca.

Cica o sa fie cald, foarte cald. Prea bine. Atunci o sa fac bujori in obrajori si o sa ma desfat cu vantul prin plete. O sa imi scot pieptul generos la soare, sa il impresionez. De nu, zbrrrr nu pe o dugheana, ci sa bem cafele la nisip si sa mancam suberek pana om cadea sub masa.

De cand astept momentul asta. Sa inceapa odata vama mea. Si asta o sa ne ocupe tot timpul.