cireasa, acest milf fara m

iulie 31st, 2011

Hello. Sunt cireasa si am 35 de ani. Dada, ati auzit bine.

Si cum stateam eu asa, m-am lamurit. Sunt cu un picior, daca nu cu ambele si de fapt pana la gat, in categoria milf. E clar ca cireasa are varsta unei potentiale mame. E clar ca cireasa e sexy. Din aceasta combinatie de factori rezulta incadrarea ciresei cu forta la categoria milf. Mi se spune din public.

Pentru cei ce nu sunt familiarizati (din nu pot sa-mi inchipui ce motive absurde) cu pornografia, o mica explicatie. Milf este o categorie de filme porno. Abrevierea vine de la (M)others (I) would (L)ike to (F)uck. Daca dati click, veti vedea niste starlete cu ochelari (cand esti mama, vederea iti slabeste rau de tot) care se imperecheaza pe rupte.

Sa vedeti. Am primit, acum vreo doua luni, o scrisoare aiuritoare pe facebook. Un fel de oda picanta, piparata si piscatoare si alte lucruri cu pi. Subiectul era draga milf, ce ti-as face de te-as prinde. Transpir cand ma gandesc la tine, milf. Te-as apuca, as trage de tine, milf, te-as strange si te-as contorsiona, milf, de ti-ar iesi ochii din cap. Milf.

Limbajul folosit in ravas nu avea perdele. Expeditorul era sincer, raspicat si, cu identitatea la vedere. Deci pe deplin pregatit sa isi asume o tigaie in freza. Scrisoarea era bine scrisa si eu iubind cuvintele bine potrivite, am lasat tigaia jos. Am inteles atunci ca sunt milf dar nu stiu cum de am uitat. M-am luat cu treaba.

Insa weekendul asta, cum ma plimbam eu asa pe plaja, ma intalnesc cu un colos. Un barbat din soiul ala crescut prea tare. Cu muschi peste tot, dinti albi si o fata cu toate elementele asezate simetric. Genul care e de obicei tarait pe la expozitii de lenjerie.

Colosul crede ca uriesimea lui poate trece neobservata asa ca mai poarta si un maiou strans pe pectorali si un short bine ajustat pe buci. Cu toate prea la vedere si cu o incredere in sine sora cu nebunia exprimata trufas printr-un ranjet, colosul imi atine calea. Intreaba ce varsta am si cand afla, striga catre mine milf.

Deci nu mai incape indoiala. Stiti proverbul. If it looks like a duck, swims like a duck, and quacks like a duck, then it probably is a duck. Asa si cireasa. Ce daca nu se poate lauda ca e si mother. Ramane, imi inchipui, restul. Cireasa, acest milf fara m. Adica ilf. Adica e de bine.

nenea e iepure

iulie 29th, 2011

E drept ca mi-am pus niste urechi de iepure. E drept si ca sunt tunsa scurt.

Dar de aici si pana la ce mi s-a intamplat cred eu ca e cale lunga. La vama eram. In curtea doamnei stefan ma plimbam nonsalanta purtand jeansi si un tricou foarte decoltat. Da, cu tot pieptul meu generos aproape la vedere. Pe cap, niste urechi roz de iepure foarte inalte.

Era aproape seara. Cainele fetita se uita la mine cu respect si abnegatie. Ce si-ar mai fi dorit si ea asa o podoaba capilara, in loc de urechile de gremlins cu care a dotat-o natura cea glumeata. Chiar si celalalt caine, blackie, respira greu si nu-si mai putea lua ochii de la asa aratare senzuala, cireasa cu urechi de poveste.

Si totusi. O fetita de prin curte ridica un deget acuzator catre cireasa. Ii spus mamei dumisale vorbe dure, care mi s-au incrustat in carne. Mami, nenea e iepure. Cum adica nenea e iepure. Cu toata dragalasenia caracteristica ciresei. Cu tot cu sanii ei mari si oja rosie care ii impodobeste unghiile. In zadar. Of.

Nenea e iepure nu e chiar ce mi-am dorit sa aud. Ce inima sa mai am eu sa ies in oras deghizata in iepure-femeie si sa fac ocheade barbatilor frumosi, cand eu arat ca un iepurele-barbat-bine. Mi-am bagat codita mea scurta intre picioare si am parasit jenata locul crimei.

In cele ce urmeaza, cireasa intra in pielea personajului pe care il reprezinta. Neinfricat, nenea e iepure se avanta din galetusa cu vodca in galetusa cu vodca. Da totul pana la fund si reuseste totusi sa reziste barbateste. Ca niciodata.

Beat de bucurie si incurcandu-se in urechile acum cu 34% mai inalte, fosta cireasa acum nenea e iepure doar cu greu accepta sa plece la culcare. Ar mai fi stat la o baieteasca. Brusc, incepe sa stie pe de rost fineturi de geografie si istorie si economie mondiala si habar n-are sa mai impacheteze un cadou sau sa se tina pe tocuri.

povestea pantofilor albastri pentru Ioana

iulie 27th, 2011

Am primit niste pantofi albastri cu toc. Frumosi dar nu pentru mine. Eu sunt o cireasa rosie.

De cum i-am vazut, am zarit ca pe ei scrie cu litere de-o schioapa Ioana. Zis si facut. Am asteptat cuminte ziua Ioanei. Purtam acelasi numar. Cand evenimentul s-a apropiat, am inceput sa ma tot laud la ea ca o gaina care a facut un ou albastru.

I-am povestit ce frumosi sunt, cat de potriviti pentru ea si altele asemenea. Ioana bucuroasa.

A venit ziua ei si chiar nu mai stiu unde eram. N-am ajuns si pantofii albastri au ramas in custodia mea. De cate ori m-am vazut cu Ioana, prea rar totusi, am uitat sa-i iau cu mine. Apoi a venit iarna si chiar ca nu mi s-a mai parut oportun.

I-am promis Ioanei ca mai incerc odata. Ii voi darui anul urmator, de ziua ei. Ioana inca bucuroasa. Zis si facut. In timpul asta pantofii albastri au stat cuminti in sifonierul cu burdihan mare, de popa de tara.

Cu vreo doua luni inainte de ziua Ioanei, am inceput sa ii tot vorbesc despre pantofii albastri. Mai e putin si ti-i dau. Ce bine ca in sfarsit o sa ajunga la tine. Sper sa-ti placa pantofii tai albastri, Ioana. Mi se par atat de potriviti pentru tine.

Vine ziua Ioanei numarul 2. Eu, ca un facut, nu sunt in tara. Lasa, Ioana, ca ma intorc. Hai sa mancam la pranz impreuna, ii iau cu mine. Pun pantofii albastri intr-o punga frumoasa. Ma sui pe bicicleta si ma duc sa ma vad cu Ioana. Ea, bucuroasa. Ii vede, cred ca ii plac. Acum eu bucuroasa.

Ioana se descalta, ii incearca si uite ca ii sunt mici. Ioana uimita ca am uitat ce numar poarta. Acum am o pereche de pantofi albastri cu care chiar nu stiu ce sa mai fac. In plus, trebuie sa gasesc un cadou misto pentru Ioana. Bineinteles, o sa i-l dau anul viitor.

regrete de-o vara

iulie 27th, 2011

Nici nu s-a pus bine de vara, abia intra ea in fiecare por. Si totusi cireasa are regrete estivale mari cat china.

Ma ispiteste amintirea teilor in floare. Ce frumos e orasul meu urat taman atunci. Cum mai miroase totul obsedant cand ploua. A castron urias cu ceai de tei pregatit acum de o mama binevoitoare. Vreau sa ma mai imbaiez inca o data in pomada asta tamaduitoare de suflet si simtire.

Mi-e dor de dude. Ocupata fiind cu treburi, le-am scapat din mana. Am fost putin intoarsa cu spatele si ele si-au facut de cap. Am ajuns inapoi cand pomii tocmai isi scuturau indaratnici ultimele fructe. Deci n-am prins mai nimic. Asa ceva nu se poate. Un an fara dude este mult mai drastic decat o biata nunta fara lautari.

Poate ca v-am pove ca am vazut prea putine filme marca tiff. 15 filme unse pe felia mea de paine cand tifful a venit cu 220 e aproape o jignire. Cer sa se organizeze inca o data festivalul. De data asta il vreau aici, in satul meu urban. Mai am nevoie de inca cel putin 70 de bucati ca sa ma simt satula cultural. Acum sunt ne.

Vreau sa vad copacii purtand verdele optimist de iunie. Am nevoie de seri cat mai lungi, caci sunt atatea de inghesuit intr-o singura seara. Trebuie sa pot lua o cina cumsecade, sa apuc sa vad un rand de prieteni. Apoi sa pot da frau indeletnicirilor romantice de prin livada cand inca e lumina roz afara.

Sa mi se dea sansa de a planta inca o serie de pui de garoafe si alte plante mici pitici si neascultatoare. Am dat chix cu primele dar nu accept un esec pe termen lung.

Am nevoie de inca un inceput de vara. cu tot trebuie in el. Zile parfumate, gusturi noi si promisiuni de viitoare arsita.

cireasa la 14 ani (pardon, 13)

iulie 26th, 2011

Daca ar fi fost cuminte, cireasa ar fi sarbatorit ieri 14 ani de casnicie.

Domnul cu care as fi putut repurta asemenea victorie este, cine altul, inginerul fara inima. Un barbat aprig si ca bradul. Un mascul pe care multa lume s-a straduit sa il aduca in fata altarului. Unele dintre noi au izbutit, altele nu. Oricum, procentul de reusita poate motiva intreaga suflare femeiasca sa dea cu banul.

Despre inginerul fara inima mai puteti citi aici si aici.

Deci sunt 7 ani de la cel mai asteptat divort. Cifra asta m-a buimacit. Inseamna ca au trecut si fix 7 ani de la partaj.

Am renuntat atunci la lampi cu lumina melancolica, oale in care nu gateam mare lucru, perne pe care dormeam cu ghimpi, valize pline pana la refuz cu vise desarte, scaune pe care stateam incomod si, mai ales, un televizor.

Am renuntat deci la un televizor la care nu ma prea uitam si pe care speram in secret, de vreo 7-8 ori pe zi, chiar si in timp ce ma demachiam sau luam masa la birou, sa il sparg cu un topor bine ascutit si din ce ramane, speram eu pe atunci ca o rama intacta, sa ii fac inginerului fara inima un guler de tip Maria Stuart. Apoi visam sa mergem asa in vizita la socri.

Am pierdut atunci si cam o duzina de prieteni care imi placeau. Toti adusi zestre de inginerul fara inima, care i-a facut ghemotic si i-a pus inapoi in buzunarul de la piept. Nu prea am avut ce replica.

Daca stateam in banca mea, as fi putut sa traiesc fara griji in continuare. As fi lucrat in corporatie pentru beneficii din ce in ce mai gogonate. Mmmmm. As fi plans duminica, nici eu nu stiu de ce. Brrrr. As fi strans un numar impresionat de chilori si sutiene de culoare gri, de la firme scumpe, probabil de 7-8 ori mai mare decat cel agonisit in doar 7 ani. As fi.

Sunt 7 ani de cand mi-a venit gandul al bun. 7 ani de cand mi-am dat mana libera la viata buna. 7 ani de dezmat cultural, turistic, social. 7 ani de planuri grandioase, bine puse in practica. 7 ani de haiducii, vitejii si razmerite personale implementate cu folos.

Anul viitor se vor implini 15 ani de eventuala casatorie fericita. Si pentru ca este o cifra rotunda, ma gandesc sa dau o petrecere pe cinste. Unde sa chem toata suflarea care o cunoaste pe cireasa asa cum e ea acum, cand a crescut mare. Vesela, libera, calatoare, harnica, entuziasta, bronzata si intesata de oameni misto.

Asa arata cireasa la 14 (pardon, 13, m-am emotionat si am calculat tare gresit) de cand a spus emotionata da. Si nu crede ca putea sa primeasca un cadou mai maret.