rezolutie de aprilie

aprilie 3rd, 2011

Uite, eu nu mai am rabdare pana in ianuarie 2012. Am treaba ca la balamuc, nu-mi permit sa pierd timpul cu tot felul de conventii. Ce daca rezolutiile se fac la inceput de an.

Trebuie sa fac o inca rezolutie acum, la sfarsit de prim trimestru. E drept ca am trimis deja in lume doua rezolutii dolofane ca niste dropii. Stiu si ca lacomia strica omenia. Dar cred ca sunt cumva salvata de varianta asta de worst case scenario pentru ca acum e nitel diferit.

De data asta nu vreau sa cer universului suportul in obtinerea diverselor foloase. Rezolutia asta prematura ma ajuta pe mine sa pun negru pe alb drumul pe care doresc sa merg pana obosesc si cad jos. Odata stabilite obiectivele, ma gandesc ca e mai usor sa plec la lupta cu mine insami inspre a le indeplini.

Vreau sa invat sa zic nu oamenilor care ma ciugulesc. Desi obiectivele mele imi sunt destul de clare, raspund totusi pozitiv la tot felul de propuneri si avansuri care imi rapesc bucati importante din viata. Trag deseori ponoase in urma acestei lipse de curaj.

Insist sa incep o prietenie stransa, bazata pe respect reciproc, cu limba germana. O fi ea urata, batrana, grasa si complicata. Si cred ca mai are si alte hachite, pe care nu i le vad inca. Insa am nevoie de ea si simt ca sentimentul e reciproc.

Vreau sa alerg in parc trei seri pe saptamana. In celelalte doua o sa incerc sa stau pe cat se poate locului. Pentru asta imi trebuie doar o vointa de om nebun.

Cred ca a venit timpul sa fac pe bicicleta jumatate dintre drumurile din cosul zilnic. Vremea e propice, dorinta s-a sadit in mine. Ce mai am de facut este sa inving frica de caini, acesti mari adversari ai cireselor pe bicicleta. Si sa invat sa cooperez cu lipsa de suflet a soferilor. Floare la urechea de cireasa.

Si da. Imi trebuie mai mult timp petrecut afara din vreo incinta, orice incinta. Imi vine sa-mi fac de lucru orice, numai sa nu fiu tinuta cu forta inauntru. Trebuie sa respir aer cu pomi si pamant si cer si petale si case frumoase si oameni cu vant prin plete.

Acestea fiind zise, ma pun pe treaba.

rezolutia nr. 2/2011

ianuarie 6th, 2011

Chiar nu mai stiu cine mi-a zis dar avea dreptate. Nu pot sa ma multumesc cu  singura rezolutie, nu anul asta. Am atatea planuri si dorinte ca nu am cum sa trag obloanele peste ele si sa mimez modestia.

Insist sa imprumut tot ce se poate dintre lucrurile de care am nevoie doar odata.  Vreau sa cumpar mai putin. Pentru ca in felul asta nu-mi umplu casa de obiecte care apoi vor sta neinsufletite. In plus, in felul asta apare o interactiune noua. Ma vad cu o persoana cunoscuta sau aproape cunoscuta cand iau obiectul si inca o data cand il returnez. Se lasa cu o cafea, cu un zambet, cu o discutie interesanta, cu inima.

Pentru mine anul asta inseamna sa ma ajustez la propriile-mi nevoi. Este domnia lui mai mic versus ma mare. A lui mai simplu versus mai complicat. A lui deloc versus orice.

Anul asta incerc sa pregatesc feluri de mancare din ce in ce mai sofisticate dar primare totodata. Vreau sa-mi duduie cuptorul de atatea preparate de te lingi pe degete. Asa de reusite incat si incerci cu incapatanare sa le lingi si pe ale invitatilor la masa. Orgii culinare, asta poftesc.

Planuiesc sa indepartez carnea din viata mea, putin cate putin. Acum mai este de gasit inca prin livada ca un musafir. Destul de bine deja dar se poate si mai si. Ma gandesc ca in primavara sa anunt oficial logodna cu avocado. El este adevarata mea iubire si vreau sa stam lipiti pana cand carnea ne va desparti.

In prima rezolutie am zis sa nu-mi mai bat gura cu subiectul asta, caci e exasperant. Ei bine acum m-am razgandit. V-am zis oare ca vreau sa pun voci pe desene animate si spoturi radio. Parca am amintit ceva, da. Stiu ca o sa fiu grozava.

Si tot din zona asta a mea care insista sa ramana crespusculara, nu ma las. Vreau sa fac si o emisiune radio. Stiti cum fac copiii care merg singuri la film cand ies din cinematograf, dupa un film cu batai. Surescitati fiind, aplica reciproc ce au vazut acolo. Isi dau picioare-n gura si karate la ficat, pana cand uita. Asa si eu. Am vazut The Boat That Rocked si iar m-am inflamat. Cu diferenta ca eu nu uit si nu iert.

De data asta vreau sa ma plimb putin mai mult prin tara asta frumoasa. O sa incerc sa folosesc weekendurile si bugetele eficient. Astfel incat sa pot beneficia de o infuzie cat mai mare de peisaje si privelisti romanesti. Caut munti la umbra carora sa stau pe o paturica la soare. Am nevoie de dealuri pline de garduri strambe si margarete. Tanjesc sa merg in Delta, sa mananc pesti si povesti vanatoresti. O sa convoc gasca.

Si da, ar mai fi de spus, nu zic. Dar mi-e ca trei rezolutii sunt prea multe rezolutii, chair si pentru o cireasa ce nu cunoaste masura.

planul ciresesc pe 2011

ianuarie 3rd, 2011

Am tot scotocit dupa rezolutia de anul trecut. Din motive ce-mi scapa iute printre ochiurile ciorapilor plasa, n-am dat in drumurile mele peste dansa. Asa ca incep pe curat.

Uite domnule ce nazuiesc eu sa fac anul asta si sa vad eu pe ala care-mi sta in calea fericirii mele.

Vreau sa ma imbrac asa cum ma simt, in fiecare zi traita intens in livada. Adica precum un rockstar care nu canta dar are o atitudine de sta pisica-n coada. Asta implica multe pene, pufi, strasuri, tinte, pietre pretioase, perle, dantele, caftane, catifele si alte dracovenii. Rog publicul amator de a trage cu ochiul la cireasa sa aiba rabdare cu mine.

Insist sa fac mai multa munca de caritate. Cum este enorm de multa treaba pe lumea asta, nu cred sa am probleme. Pana acum am facut cate ceva ici si colo, niste stropi intr-un ocean clocotind. Am muntat dealuri din loc iar acum vreau sa fac lucruri mai mari, mai grele, mai muntoase. Am facut diverse lucruri iscusite si am prins curaj.

Planuiesc un voiaj de placere & revedere cu prieteni in Bali. La prima vedere, pare ca diverse chestiuni administrative ma trag de haine, implorandu-ma sa schimb ideea. Dar eu nu ma las. Nununu. Vreau sa inot printre fructe exotice, oameni draguti, plante care pleznesc de verzi ce sunt. Calare pe un scuter, cu parul valvoi de la briza, vreau sa amusinez tot ce e bun, tare si frumos in insula. Mmmmm.

Ma gandesc sa gatesc mai des si mai elaborat si mai cu sanatatea la purtator. Am un cuptor care face minuni. Am doua manute cam neindemanatice dar dornice nevoie mare. Am o gura vesnic flamanda si o pasiune crescanda de a hrani lumea cu lucruri iesite din tavile, castroanele si polonicele mele.

Ma gandesc sa fac si doua experimente sau chiar trei. Niste ganduri de semiemigrant care vrea sa-si verifice furnicile care-i alearga pe talpa. Vreau sa locuiesc in doua sau trei orase anul asta. Sa-mi mut livada adica, pe termen limitat. Ca sa vad daca as putea trai in alta parte decat bucata asta de lume. Sau daca gandurile legate de asta sunt doar niste fumuri de cireasa rasfatata.

Vreau sa fac mai multe cursuri, sa devin mai dibaca in diverse domenii neumblate de mine pana in prezent. Sa invat o limba noua, care sa se alature limbilor vechi, deja tatonate si deflorate de mine in trecut. Vreau sa invat sa fac lucruri practice cu mainile. Si, daca mai ramane timp, sa merg pe sarma si sa scot flacari pe nari in mod profesionist, catre cine am chef.

O fi destul, n-o fi, ce sa zic. Idei si pofte as mai avea. Dar mi-e ca universul nu poate sa le duca, asa ca ma opresc aici.

Multumesc frumos pentru atentie.

pun voci pe desene animate si asta nu e tot

decembrie 8th, 2010

Pun voci pe desene animate si asta nu e tot.

E drept ca merita sa mai vorbesc putin despre asta inainte sa purced mai departe cu realizarile. Vocile astea sunt mare lucru caci cireasa nazuieste la trebusoara asta de ani buni. Sa fie intr-un ceas bun. Sunt asa de multumita, oh, ce mai voci pun eu, de rasuna valea. Pentru disney direct pun. Si mi-au transferat cele mai noi si mai smechere creatii ale lor. Au zis cireaso, ia-le tu, fa-ti mendrele cu ele, am auzit ca esti grozava la imitat chestii.

Si am reusit sa cumpar si 2 bilete pentru Bali, asa cum imi doream in ultima vreme. Merg acolo cu o prietena buna, am reusit sa o conving in sfarsit sa ma insotesca la capatul lumii. Ce m-am mai chinuit. Avea diverse pe cap, ca orice om. Dar am pus atata presiune incat a zis da. Bravo, buna alegere. Am biletele, ele ma fac sa zbor inca de pe acum. E grozav.

Am slabit. Am slabit dintr-o data, destul de repede si usor. Am dat jos exact cele 3 kilograme pe care le voiam plecate de pe mine. Probabil ca m-a ajutat psihic si abonamentul scump la sala de fite. Tocmai l-am reinnoit, de multa vreme ma gandesc. De maine o sa inot in voie. Cu soarele care vine pe 1/8 de bazin si cu apa care imi curata gandurile si le insira frumos, ca margele verzui transparente pe o ata.

Iarna asta merg la ski de doua ori cate o saptamana. Odata acum, imediat dupa revelion, cand mi-am propus sa inghit toti carnatii Tirolului. Si inca o data, in martie, la inceput.In Bucuresti o sa dea ghiocelul iar eu o sa fiu prima care o sa ma joc prin zapada, pe varf de Alpi, dimineata.

Apoi ma intorc si mut la Cluj pentru o vreme. Am treaba de nu-mi vad capul, caci in toamna plec la Istanbul. Dar bine ca s-au aranjat toate. Cireasa exulta. Se simte asa de razbatatoare ca a reusit sa le puna pe toate cap la cap. Cireasa de pe acest tort de ciocolata este faptul ca am inceput sa castig mai multi bani muncind mai putin. Ai zice ca nu se poate dar sunt dovada vie. Sunt o mare stratega financiara, nu doar o scriba iscusita.

Mda, si acum momentul adevarului. Nimic din ce am insirat mai sus nu e adevarat. Insa exista o teorie potrivit careia daca imi inchipui ca am obtinut ceea ce ravneam, e aproape rezolvata. Caci cica elimin eu niste energii asa de multumitoare pentru contextul in care ma desfasor, incat chem binele. Trag de guler cu forta dar si zambetul pe buze soarta si o oblig sa vina sa ma satisfaca. Na.

Eu cred in Mos Craciun.

zolutii si re-zolutii 2010

februarie 6th, 2010

Stiu si eu ca e februarie. Dar m-am gandit enorm. De-aia n-am scris-o pana acum, pe re-zolutia asta.

Pur si simplu nu stiu ce sa imi mai doresc cu toate panzele sus. Si sa am curaj sa emit dorinta in mod public. Si apoi sa o astept cu bratele deschise sa mi se abandoneze.

Apoi, am avut si o minirevelatie. Cum am din cand in cand, daca ma stradui foarte tare. Mi-am dat seama ca re-zolutia se cheama asa, si nu doar zolutie, pentru ca unele chestii se repeta. Adica nu-i chip sa le bifezi in anul care a trecut. Si atunci le re-pui pe re-zolutie.

Anul 2009 a fost tare bun cu mine. Mi-a dat aproape tot ce i-am cerut. Si pe alocuri si cu deasupra de masura. Am vazut Londra, am fost la capatul lumii, am izbutit sa scriu constant la trei reviste bune. Am inceput sa strang gunoiul diferentiat, am facut mamaliga, am cumparat mai putin din orice.

Asa ca acum imi vine si mai tare sa am grija cu zicala ai grija ce-ti doresti. Ca s-ar putea sa se indeplineasca. Uite cum arata gandurile mele, structurate in obiective, pe anul asta. Mentionez ca primele patru puncte sunt re-zolutii. Adica s-au intamplat si pe zolutiile anilor trecuti.

1. Persista, vad, ideea-dorinta de a locui 6 ani in Istanbul. Ca sa vada cireasa cum e in paganimea care-i place asa de teribil de tare. Cred ca tot ce-mi trebuie e de fapt curaj. Din care imi trebuie portie dubla, cu topping triplu.

2. DA. Vreau sa pun voci ca-n prima zi cand mi-a venit ideea asta. Asa de tare. Si desi universul a stat cu spatele pana acum catre dorinta asta a mea, eu nu ma las.

3. Vreau sa scot carticica galbena, cu povestiri de prin livada. Vreau mult. Dar nu stiu ce trebuie sa fac pentru asta. Astept provincia si un inger-impresar care sa ma lamureasca incotro s-o iau ca sa se intample.

4. Sa merg cu o rubedenie draga, aflata intr-un tinut indepartat si rece, in Maroc. O tara primitoare si calda. Aci pare ca ne iese, aci ca nu. Odata pus pe re-zolutie, o sa imping acest proiect cu toate fortele mele mici, dar aprige.

5. Sa ajung in weekenduri prelungite la Amsterdam, Bruxelles, Dublin. Cand cu mama de cireasa, cand cu alti oameni dragi. A cherry, prietene imaginar I., dentisto, sunteti pregatiti?

6. Sa fac vacanta de vara in doua procente egale, fara discriminare. Impartite intre Noua Zeelanda si Thailanda. O chestiune de bani si deci putin triviala. Dar o sa ma incordez. Cine stie, poate chiar iese. M-as uimi eu pe mine.

7. Sa incerc cu degetul niste proiecte mici si noi. Care sa bucure spiritul si sa multumeasca buzunarul. Recunosc ca nu stiu exact cum arata. Dar le vreau si cu asta basta.

8. Sa tin tot ce am bun acum cu mine, in aceeasi formula de bun augur. Sa stiu sa pastrez toate elementele care imi aduc acum fericire simpla, cu ramificatii complicate.

Daca imi iese cate ceva din astea, exult. La vita e bella. Voi ce v-ati propus anul asta?