zolutii si re-zolutii 2010

februarie 6th, 2010

Stiu si eu ca e februarie. Dar m-am gandit enorm. De-aia n-am scris-o pana acum, pe re-zolutia asta.

Pur si simplu nu stiu ce sa imi mai doresc cu toate panzele sus. Si sa am curaj sa emit dorinta in mod public. Si apoi sa o astept cu bratele deschise sa mi se abandoneze.

Apoi, am avut si o minirevelatie. Cum am din cand in cand, daca ma stradui foarte tare. Mi-am dat seama ca re-zolutia se cheama asa, si nu doar zolutie, pentru ca unele chestii se repeta. Adica nu-i chip sa le bifezi in anul care a trecut. Si atunci le re-pui pe re-zolutie.

Anul 2009 a fost tare bun cu mine. Mi-a dat aproape tot ce i-am cerut. Si pe alocuri si cu deasupra de masura. Am vazut Londra, am fost la capatul lumii, am izbutit sa scriu constant la trei reviste bune. Am inceput sa strang gunoiul diferentiat, am facut mamaliga, am cumparat mai putin din orice.

Asa ca acum imi vine si mai tare sa am grija cu zicala ai grija ce-ti doresti. Ca s-ar putea sa se indeplineasca. Uite cum arata gandurile mele, structurate in obiective, pe anul asta. Mentionez ca primele patru puncte sunt re-zolutii. Adica s-au intamplat si pe zolutiile anilor trecuti.

1. Persista, vad, ideea-dorinta de a locui 6 ani in Istanbul. Ca sa vada cireasa cum e in paganimea care-i place asa de teribil de tare. Cred ca tot ce-mi trebuie e de fapt curaj. Din care imi trebuie portie dubla, cu topping triplu.

2. DA. Vreau sa pun voci ca-n prima zi cand mi-a venit ideea asta. Asa de tare. Si desi universul a stat cu spatele pana acum catre dorinta asta a mea, eu nu ma las.

3. Vreau sa scot carticica galbena, cu povestiri de prin livada. Vreau mult. Dar nu stiu ce trebuie sa fac pentru asta. Astept provincia si un inger-impresar care sa ma lamureasca incotro s-o iau ca sa se intample.

4. Sa merg cu o rubedenie draga, aflata intr-un tinut indepartat si rece, in Maroc. O tara primitoare si calda. Aci pare ca ne iese, aci ca nu. Odata pus pe re-zolutie, o sa imping acest proiect cu toate fortele mele mici, dar aprige.

5. Sa ajung in weekenduri prelungite la Amsterdam, Bruxelles, Dublin. Cand cu mama de cireasa, cand cu alti oameni dragi. A cherry, prietene imaginar I., dentisto, sunteti pregatiti?

6. Sa fac vacanta de vara in doua procente egale, fara discriminare. Impartite intre Noua Zeelanda si Thailanda. O chestiune de bani si deci putin triviala. Dar o sa ma incordez. Cine stie, poate chiar iese. M-as uimi eu pe mine.

7. Sa incerc cu degetul niste proiecte mici si noi. Care sa bucure spiritul si sa multumeasca buzunarul. Recunosc ca nu stiu exact cum arata. Dar le vreau si cu asta basta.

8. Sa tin tot ce am bun acum cu mine, in aceeasi formula de bun augur. Sa stiu sa pastrez toate elementele care imi aduc acum fericire simpla, cu ramificatii complicate.

Daca imi iese cate ceva din astea, exult. La vita e bella. Voi ce v-ati propus anul asta?

mortul de pe rezolutie

ianuarie 1st, 2010

baloane

Cireasa este insistenta intr-o anume privinta precum musca ce vrea sa stea numai pe gura omului care doarme dimineata.

Si isi pune ea in fiecare an, cu ochi umezi de roua sperantei si inima mica de pofta, tot felul de planuri micute, mediocre si grandioase. Pe care se straduie sa le urmeze indeaproape fara ragaz. Si sa le dea gata pe parcursul celor 12 luni care ii sunt incredintate.

Cam ce-si pune ea in cap se indeplineste, de cele mai multe ori. Pentru ca este incapatanata cireasa si tenace. Si nu prea face casa buna cu refuzurile. Universul comploteaza si el cu planurile ciresei, cand vede ca dansa nu stie ce-i hodina.

In ultimii ani insa, se insinueaza pe lista ei o dorinta apriga care nu se lasa indeplinita nici cu militia. Este mortul de pe rezolutia ciresei. Eu vreau sa pun voci pe desene animate. Si tot voci pe spoturi publicitare.

Cred cu tarie ca, pe langa scris, asta e o alta menire a mea. Nu ca pamantul va fi mai bun dupa ce dorinta mea va deveni realitate. Dar vreau foarte mult, mult de tot. Deci eu voi fi mai happy dupa ce asta se va fi intamplat.

Si pentru ca nu cer luna de pe cer si pentru ca asta e doar un alt job, ca atatea altele, eu nu pricep. Nu pot sa inteleg de nu e chip sa ajung sa-i pun bifa si acestei nazuinte. Desi am vointa si si putirinta.

E drept ca ceva probleme exista. In sensul ca mi-e destul de rusinica sa bat la usile oamenilor care se ocupa cu asta. Si sa le spun ca eu sunt tot ce si-au dorit vreodata. Sa le explic ca eu sunt cea mai buna voce din Romania moderna.

As fi mai impacata cu orgoliul meu daca as reusi cumva printr-un nepotism odios. Sa traga sforile pilele astea ale mele. Voi, de exemplu. Care stiti pe cineva care stie pe cineva. Si sa capat zeci de filme si spoturi pentru care este imperativ ca eu sa trag voci.

Sa ma traga producatorii de haine sa vin sa evoluez pe peliculele lor. Sa nu mai am niciun moment liber din cauza ca exista milioane de copii care nu mai vor sa se uite la televizor pana nu o aud pe cireasa. Sa se planga corporatiile ca nu mai pot vinde produse pana nu se aude trilul ciresei interpretand reclama lor.

Ati prins ideea. Vreau sa incep un capitol nou, pe langa cel cu pixul. Vreau sa dau drumul la vocea din livada. Si nu-mi iese. Frustrant.

O sa scriu o noua rezolutie cu ce vreau nou anul asta. Dar ce ne facem cu mortul asta de pe rezolutia ultimilor ani. Hei, ma aude cineva?