cireasa de dulce

decembrie 12th, 2010

Tine cireasa post ce tine, cu sfintenie si cumintenie, pe cat posibil.

Strange din dinti si din fund si din ce mai poate si dansa si il tine. Fara sa puna pe limba carne gatita sau branza vrajita sau ou magic-vrajitor. Stie ca pentru un post cum-se-cuvine trebuie sa indeplineasca mai multe conditii. Se poate ea gandi in mod palpabil la 4 dintre ele. Sa nu gandesti urat, sa nu mananci de dulce, sa nu bei si sa nu preasexesti.

Pentru ca un 100% ar fi ceva prea extrem, cireasa s-a hotarat sa aplice un procent de 75% cuviosie. Si-a propus sa implementeze 3 chestii radicale din 4 pentru un post moderat. Oh, viata fara shaorma e pustiu. Diminetile fara omleta si branza fac norii sa se adune invalatuci deasupra orasului. Somonule, mi-e dor de tine ca de o amanta.

Dar reuseste ea sa se tina tare. Si este mandra de realizari, pana mai ieri. Cand cara pe carca-i herculeana un brad stufos pentru fratia din care face parte. Fuge cu el pe bulevard ca un barbat-bine. Dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri si a cherry o vegheaza indeaproape, intesate de pachete.

Ajunsa in casa, la caldura, cireasa este rasplatita pentru efort cu o strachina dolofana cu trei feluri de mancare. Insista in special sa se infrupte dintr-o salata taiata cu grija si cu inima curata. Ea contine diverse legume dar si ciuperci crude. Mananca ea ce mananca hulpav, cuprinsa de o foame aproape fara precedent. Si cand isi mai astampara furia, alege sa se joace cu o bucata de ciuperca.

O culege in furculita, o baga in gura jucaus, o molfaie cu placere. O toaca usor cu dintii, o intoarce pe toate partile, practicand acelasi sistem pe care il vedem la orci. Ele se joaca indelung cu focile inainte sa le striveasca intre dintii lor mari, ca niste coase. Cireasa se distreaza tare cu ciuperca. Ii da mana, acum nu mai e flamanda.

Si totusi, ciuperca asta e prea rezistenta, se gandeste cireasa in treaca. E cauciucata si cumva iluzorie. E o ciuperca speciala, isi zice ea si continua hartuiala faramei rezistente. Mai incearca putin sa o dea gata, cu dinti si limba si intregul aparat perfect echipat pentru nimicirea hranei. Apoi scoate contrariata mica ciuperca, sa o confrunte ochi in ochi.

Cand, ce sa vezi. Ciuperca era un mic melc care, in urma atator agresiuni, arata destul de rau. Era ciufulit si probabil mort la datorie dar inca intact. Ii fuge ciresei pamantul de sub picioare. Arata colegelor de masa ce a patit si brusc toata lumea se plange de lipsa de pofta de mancare. Niste fandosite, as zice, fara suparare. Eu mestecat cu incredere melcul, nu ele.

Si isi da cireasa seama ca, macar pentru o zi, a tinut post schipatand de la drumul ei. A reusit fara branza, a scapat de farmecele lui ou, dar nu s-a putut abtine de la carne vie. Si-a facut mendrele cu un melc, deci a mancat de dulce. Ce greu e sa te tii demn si pe pozitii in viata.

postul si cireasa miloasa

decembrie 1st, 2010

Doamnelor si domnilor, tocmai am sarbatorit doua saptamani de post. Iuhu. Iha. Ura. Olariti. Ohlala.

De-o vreme incoace, gura de cireasa nu capata nici farama de carne, oua, unt si branza sau produse care le contin acestea. Si nu, gatlejul de cireasa nu lipaie nici gura de alcool. Ma rog, as dori sa precizez ca tin cont de faptul ca exista carne si carne. Una face mai mult rau spiritului si trupului, alta mai putin. Cel putin exista un asemenea zvon. Si cine sunt eu sa il dau de pereti si a-l face tandari.

Cine cunoaste cireasa, stie ca ea abia a asteptat sa inceapa a posti. Are ea motivele ei serioase pentru a chema din cand in cand in livada umilinta culinara. Pentru o reconciliere cu mediul inconjurator, cireasa isi supune mintea si corpul la un pic de embargo gastronomic. Se uita cireasa cu jind la patrate de branza telemea si omlete pufoase si diverse oratanii.

In mod natural, le-ar apuca pe toate acestea de-o aripa si le-ar indesa in vintre. Dupa care ar da pe gat un ciocanel de visinata, sa circule totul bine in sistem. Insa ma intorc ca si referinta culturala la perversa de pe targu ocna si la adevarurile ce se rostesc in filmulet. Ori suntem golani, ori nu mai suntem, zice eroul. Asa si eu. Ori suntem seriosi despre post ori nu mai suntem.

Parte din public ma banuie insa ca totul este ca eu sa reusesc sa mai slabesc nitel. O banuiala fara de fundament, de vreme ce trebuie sa recunosc ceva induiosator. Nicicand nu mi-e mai mila de mine ca in aceste momente de restriste asumat religioasa. Si pentru ca ideea renuntarii la diverse bunatati ma fragezeste, devin miloasa.

Si nu miloasa cu publicul meu, cum ar fi de preferat, ci plina de intelegere pentru mine insami. Nu am voie branza, ce pierdere. Ia sa mai iau o lingura-doua-trei de miere. Nu pot pune gura pe oua ochi, ei lasa. Sa mananc atunci o punguta de alune si 3 linguri de dulceata de visine. Nu se poate pui tavalit prin-un sos cu smantana, nu-i nimic. Exista paine si ulei de masline si avocado si curmale. Na.

Si cireasa devenita astfel miloasa mananca in continuu, ca un mic animal neintelegator. Motiv pentru care se asteapta cresteri in greutate in ajun de Craciun, aoleu. Incerc sa tin situatia sub control si sa mananc cat e cazul. Dar mila, mila fata de cireasa fara de branza si somon afumat si ousor, asta ma razbeste. Aleluia.

mancarea dulce mult aduce

decembrie 25th, 2009

porc

Pun pariu ca nu v-ati distrat ca mine. Nici nu aveati cum.

Am tinut post destula vreme, tot postul. Mi se sufla in ceafa ca nu trebuie sa te lauzi cu asta. De fapt e bine sa tii chiar secret. Ca atunci cand umbli cu postul pe post de palarie cu pene de strut pe cap, umilinta se duce pe apa Sambetei. Si degeaba te-ai mai chinuit. Esti la sub zero.

Ma rog, uite ca nu sunt capabila sa tac despre asta. Si iar dau cu mandria mea prea mare in populatie. Pentru ca trebuie sa va explic cumva ce am simtit cand am luat prima imbucatura de mancare de dulce.

Cum m-am dezmeticit si m-am prins ca e rost de bucate la liber, cum am trecut la fapte. Zero moderatie. Zero grija pentru organismul ce nu mai stia ce e carnita.

Prima gura, unt frecat cu usturoi, m-a gasit uimita. A, deci asta este gustul untului, cel drag. Sfinte Sisoe, frumoasa e viata.

Apoi am ingurgitat branza de capra. Abia am reusit sa ma tin in picioare de la suflul de explozie interna din pricina placerii. Jos palaria pentru capre. Faceti o branza de sta pisica-n coada. Niciodata nu v-am pretuit asa de mult ca azi. Va iubesc.

Uite si somonul. Apuca cireaso paine, manjeste-o cu unt, tranteste peste ele fleica roz-portocalie. Acum spune ce simti. Uimire, domnule, uimire.

Apoi ma dau cu totul lui, lui cornila. Si mana dreapta incepe de smintita si apuca sarmale, icre, salata de boeuf. Si inc-o data, la loc comanda.

Cu stanga duc la gura, in putinele dati cand nu am carne in dansa, paharul de visinata la gura. O sticla visinie venita din satul chechis, judetul salaj. Cu domnita, mama de a cherry, e venita. Si ung gatul insetat cu pahar dupa pahar.

Apoi intregesc orgia cu ceva costita afumata ce luceste aurie la lumina dupa-amiezii, cartofi rumeniti si o placinta dumnezeiasca si plesnind de carne.

A terminat cireasa postul e mai buna. Mult mai buna. Dar buna e, nevoie mare, si mancarea dulce si de dulce, cu care m-am recompensat pe mine, un cucernic enorias. Sa se dea cate un pogon de mancare, sa ajunga la toti.

E Craciun si asta trebuie insemnat cum se cuvine in calendar.

cireasa cucernica si inventatoare

decembrie 8th, 2009

gustos

Mai rar asa ceva. Prin urmare intamplarea a trebuit consemnata. Am facut o salata minunata, creatie proprie. A iesit asa de innebunitor de buna, incat am simtit nevoia sa o impart mintenas.

Eu tin postul Craciunului. Lucru care nu se poate face daca nu am cu mine mereu mancare destula si buna. Altfel intru in panica si habar n-am ce se poate intampla. Si nici sa mananc doar paine nu pare o isprava buna. Ajunge cireasa in rai, dar ajunge grasa. Si nu se face.

Prin urmare umblu mereu ca un homeless, cu o gramada de pungi. Socotind bine in fiecare dimineata ce borcane, caserole, pungi, pungute, pliculete si alte acareturi sa iau cu mine. Ca sa fiu sigura ca nu cad jos, rapusa de inanitie sau depresie alimentara.

La orice ora din zi ma opresti, am sigur asupra mea o lamaie, piper, ardei iute, salata, macar un covrig, avocado, rosii uscate, usturoi si ulei de masline. In captuseala de la pardesiu le tin. La fel ca 007 ala primul, expirat.

Am chiar si un pix pe care cand apas ca sa iasa mina, tasneste compot de mar. Cu tot cu bucati mari de mar, nici nu inteleg cum incap pe teava aia mica. Asta e pentru urgente.

Apoi scot artileria grea. Ciorbita de legume, capere, somon pentru dezlegarile dese la peste. Broccoli, conopida, fasole batuta, salata orientala. Si ma apuc ca o apucata oriunde ma apuca. Rad, tund si frezez legume, preling substante, rasfir condimente.

Acum deja sunt sigura. O sa ajung in rai, pe randurile din fata, slaba si sanatoasa.

E, si am ajuns aseara acasa. Vedeam rosu de foame. Cu ochii injectati am apucat ce am gasit mai aproape in frigider. Am dat o raita prin balcon, am luat cateva mere aduse de pe-o gura de rai si-un picior de plai. Si niste nuci din sufragerie.

A reiesit o salata fasneata si darza. Stransa ghemotoc intr-un castronel asa, potrivit. Ca sa ramana pentru eternitate, sa se stie ca am pus urmatoarele. Un merisor mic si tare ca bucile ciresei. O legatura de ceapa verde, ca doar e primavara. Jumatate de avocado cam prea necopt. Sase frunze de andiva. Rupte cu mana, nu taiate, ca cica se amarasc si mai tare daca simt lama de cutit. Un ardei iute taiat fasii, pentru a genera lacrimi sincere. Un pumnisor de capere. Cinci nuci vanjoase. Zece rosii cherry mici cat un degetar. Am lasat sa curga ulei de masline extramegacalifragilistic de virgin, piper alb, sare si aceto balsamico.

Am amestecat totul si am lasat putin, sa se imprieteneasca. Un minut le-a fost de ajuns sa se simta bine impreuna. Cand am luat prima furculita, am levitat. Salata asta e placere pe paine. E chintesenta traiului sanatos si pios.

Incercati si veti vedea. Nu o sa injurati cireasa daca pregatiti asta si aveti musafiri ierbivori la masa. Simt eu ca mergeau aruncate si cateva stafide, dar nu aveam prin preajma. Lasa ca iau maine si repet operatiunea.

Doamne, ce mandra sunt. Unde se comunica salatele noi, cand le inventezi? La academie sau la osim, pentru inregistrarea marcii? Salata picanta cu avocado, nuci si andive. Asa se cheama. Si dati-o si voi din gura in gura. Sa se bucure tot mapamondul.

Uraaaaaa. Sunt bucatareasa, cucernica si inventatoare.