aprilie 3rd, 2011
Uite, eu nu mai am rabdare pana in ianuarie 2012. Am treaba ca la balamuc, nu-mi permit sa pierd timpul cu tot felul de conventii. Ce daca rezolutiile se fac la inceput de an.
Trebuie sa fac o inca rezolutie acum, la sfarsit de prim trimestru. E drept ca am trimis deja in lume doua rezolutii dolofane ca niste dropii. Stiu si ca lacomia strica omenia. Dar cred ca sunt cumva salvata de varianta asta de worst case scenario pentru ca acum e nitel diferit.
De data asta nu vreau sa cer universului suportul in obtinerea diverselor foloase. Rezolutia asta prematura ma ajuta pe mine sa pun negru pe alb drumul pe care doresc sa merg pana obosesc si cad jos. Odata stabilite obiectivele, ma gandesc ca e mai usor sa plec la lupta cu mine insami inspre a le indeplini.
Vreau sa invat sa zic nu oamenilor care ma ciugulesc. Desi obiectivele mele imi sunt destul de clare, raspund totusi pozitiv la tot felul de propuneri si avansuri care imi rapesc bucati importante din viata. Trag deseori ponoase in urma acestei lipse de curaj.
Insist sa incep o prietenie stransa, bazata pe respect reciproc, cu limba germana. O fi ea urata, batrana, grasa si complicata. Si cred ca mai are si alte hachite, pe care nu i le vad inca. Insa am nevoie de ea si simt ca sentimentul e reciproc.
Vreau sa alerg in parc trei seri pe saptamana. In celelalte doua o sa incerc sa stau pe cat se poate locului. Pentru asta imi trebuie doar o vointa de om nebun.
Cred ca a venit timpul sa fac pe bicicleta jumatate dintre drumurile din cosul zilnic. Vremea e propice, dorinta s-a sadit in mine. Ce mai am de facut este sa inving frica de caini, acesti mari adversari ai cireselor pe bicicleta. Si sa invat sa cooperez cu lipsa de suflet a soferilor. Floare la urechea de cireasa.
Si da. Imi trebuie mai mult timp petrecut afara din vreo incinta, orice incinta. Imi vine sa-mi fac de lucru orice, numai sa nu fiu tinuta cu forta inauntru. Trebuie sa respir aer cu pomi si pamant si cer si petale si case frumoase si oameni cu vant prin plete.
Acestea fiind zise, ma pun pe treaba.
Tags: dorinte, planuri, primul trimestru, rezolutie, vise
Posted in Cu curca la raze | 4 Comments »
ianuarie 6th, 2011
Chiar nu mai stiu cine mi-a zis dar avea dreptate. Nu pot sa ma multumesc cu singura rezolutie, nu anul asta. Am atatea planuri si dorinte ca nu am cum sa trag obloanele peste ele si sa mimez modestia.
Insist sa imprumut tot ce se poate dintre lucrurile de care am nevoie doar odata. Vreau sa cumpar mai putin. Pentru ca in felul asta nu-mi umplu casa de obiecte care apoi vor sta neinsufletite. In plus, in felul asta apare o interactiune noua. Ma vad cu o persoana cunoscuta sau aproape cunoscuta cand iau obiectul si inca o data cand il returnez. Se lasa cu o cafea, cu un zambet, cu o discutie interesanta, cu inima.
Pentru mine anul asta inseamna sa ma ajustez la propriile-mi nevoi. Este domnia lui mai mic versus ma mare. A lui mai simplu versus mai complicat. A lui deloc versus orice.
Anul asta incerc sa pregatesc feluri de mancare din ce in ce mai sofisticate dar primare totodata. Vreau sa-mi duduie cuptorul de atatea preparate de te lingi pe degete. Asa de reusite incat si incerci cu incapatanare sa le lingi si pe ale invitatilor la masa. Orgii culinare, asta poftesc.
Planuiesc sa indepartez carnea din viata mea, putin cate putin. Acum mai este de gasit inca prin livada ca un musafir. Destul de bine deja dar se poate si mai si. Ma gandesc ca in primavara sa anunt oficial logodna cu avocado. El este adevarata mea iubire si vreau sa stam lipiti pana cand carnea ne va desparti.
In prima rezolutie am zis sa nu-mi mai bat gura cu subiectul asta, caci e exasperant. Ei bine acum m-am razgandit. V-am zis oare ca vreau sa pun voci pe desene animate si spoturi radio. Parca am amintit ceva, da. Stiu ca o sa fiu grozava.
Si tot din zona asta a mea care insista sa ramana crespusculara, nu ma las. Vreau sa fac si o emisiune radio. Stiti cum fac copiii care merg singuri la film cand ies din cinematograf, dupa un film cu batai. Surescitati fiind, aplica reciproc ce au vazut acolo. Isi dau picioare-n gura si karate la ficat, pana cand uita. Asa si eu. Am vazut The Boat That Rocked si iar m-am inflamat. Cu diferenta ca eu nu uit si nu iert.
De data asta vreau sa ma plimb putin mai mult prin tara asta frumoasa. O sa incerc sa folosesc weekendurile si bugetele eficient. Astfel incat sa pot beneficia de o infuzie cat mai mare de peisaje si privelisti romanesti. Caut munti la umbra carora sa stau pe o paturica la soare. Am nevoie de dealuri pline de garduri strambe si margarete. Tanjesc sa merg in Delta, sa mananc pesti si povesti vanatoresti. O sa convoc gasca.
Si da, ar mai fi de spus, nu zic. Dar mi-e ca trei rezolutii sunt prea multe rezolutii, chair si pentru o cireasa ce nu cunoaste masura.
Tags: consum, imprumut, natura, peisaje, planuri, radio, rezolutie, romania
Posted in Respir in Romaneea | 7 Comments »
aprilie 23rd, 2009
Astazi e ziua mea. Zi frumoasa ca mine. Si mi-as lua liliac. Ca sa-mi murmure el. Cat de tare-i Dorel. Da, ma tin de goange. Pentru ca astazi implinesc 33 de ani.
Si cum vad in jur. Ca asta inseamna ca o sa devin fortuit mai responsabila. Am planuit pentru restul vietii mele. O sama de lucruri potrivite cu ce asteapta societatea. De la o cireasa in sfarsit buna de coapta ce e.
Apropo, ce credeti voi ca ar trebui sa fac acum? Bungee jumping? O placinta cu dovleac? Un curs de contabilitate primara? Astept propuneri.
Cat despre ce parere am, sincer. Nu am niciuna. Nu traiesc sentimente amestecate. Nu-mi pare rau. Nu mi se pare ca imbatranesc sau ceva.
Singurul lucru care mi se pare ca s-ar potrivi ocaziei. Esta ca gaina batrana face ciorba buna. De asta sunt convinsa.
Si am spre sustinere o armata de aprige personaje. Care pot sa confirme cu placere acest fapt ravasitor. Metaforic sau nu, fac o ciorba…de dai cu caciula dupa iepuri.
In rest, am alte treburi. Decat sa ma lamentez sau sa eman panseuri pe tema coacerii mele. Uite, pe inserat ma pregatesc sa ma mananc fara discernamant. Tot ce prind si pare gustos. Dar musai tort de ciocolata de la Capsa.
Apoi salata de boeuf produsa de mama de cireasa. In care mi-am scufundat si eu labutele netalentate. Voi inghiti si branza buna in burduf ok. Asezonata cu ceapa verde care omoara orice sarut. Si masline neinjectate cu hormoni de buna-crestere.
Planuiesc, cred ca e clar, sa beau asisderea. Mi-am pregatit o perfuzie cu tot cu suport din ala de metal. Sa o pot tarai eficient dupa mine prin casa si centrul orasului. Plina ochi cu lichid portocaliu, tip campari orange.
Si mi-e pofta, vad. Si de alte lucruri primare, care or mai fi. Si s-or potrivi. Cine sa mai stie. Cui sa ii mai pese. Parca te mai uiti.
O cireasa responsabila nu planifica chiar tot. Pentru ca stie din viata ei bogata. Ca socoteala din livada nu se potriveste cu cea din targosfera.
E ziua mea. Zi frumoasa ca mine. Si uite, stau aici si sfarai. De coapta si multumita ce sunt. E ziua mea si zbor deasupra orasului de atat prea plin.
Tags: 33 de ani, bungee jumping, campari orange, ceapa, contabilitate, maturitate, planuri, tort
Posted in Fără categorie | 31 Comments »
