poezie fara rima, cu placeri simple

martie 24th, 2011

Ce tare imi place sosetele de bumbac. Alea care se gasesc doar la magazinele satesti sau pe care ti le faceau bunicii cadou. Sosete curate, simple, fara lycra si alti aditivi de forma si textura.

Ma distreaza grozav sa ma uit la nori. Fac din ei cu mana si cu mintea animalute si povesti si tot ce mai trebuie ca sa am o zi glorioasa. Cand norilor le asortez un miros de iarba proaspat taiata, lesin. Cine stie cat stau acolo asa, cazuta in nesimtirea unei zile perfecte.

Ce mult imi place sa zica cineva mmm dupa ce a lins furculita cu mancare facuta de mana mea. Imi vine sa il mangai pe cap si sa il strang la piept si si si. Daca mai are si sosete de bumbac curate, e gata ciorba. Dar ce bine e sa gateasca cineva mereu pentru mine, e cel mai bine. Unde mi-e bucatarul.

Ce ma incanta sa iau un prieten si el sa ia niste cuvinte si sa ne jucam cu toate astea pana ametim. Carusel de vorbe sa facem impreuna, asta vreau. Mai pun eu, mai lasa el. Din gura ne ies vorbe, din ochi ne ies si niste lacrimi mici de atata ras.

Ce-mi place sa-mi balacesc picioarele intr-o apa asezata cuminte afara, pe o coasta sau intr-un grumaz de deal. Ce-mi place sa le balacesc pana se incretesc si ma roaga sa le scot afara.

Cum ma fascineaza focul facut pe inserat pe un munte. Focul facut pe inserat pe un mal de mare. Focul facut cu prieteni si familie si oameni necunoscuti, ce ma fascineaza. Pot sa ma uit in el un veac pot sa ma uit. Care plictiseala. Focul este cel mai tare eveniment neurban.

Ce mult imi place, ce mult. Ce.

gura de mare

aprilie 11th, 2010

Poate ca e iarna de vina. Prea lunga si prea inzapezita. Poate ca iedul din mine care cere insistent sa zburde, fara sa-i pese de alte calcule pe care le-as putea avea. Poate ca promisiunea irezistibila a unui vant prin plete.

Ne-am suit in masina si ne-am dus intins la mare. A cherry si dentista cu cei mai mari sani si cei mai adanci ochi negri si cu mine. Cu autostrada inchiriata specialmente pentru noi si tot tacamul. Cerul facea nori cu figurine pufoase. Deasupra capului am avut mereu elefanti si maimute si femei batrane si pestisori si oi.

Doar noi si campurile care zburau dandaratelea, cu pufii de la vrabii si ciocanitori care ne taiau calea. Si petale de flori care ne ningeau dinainte, pe post de covor rosu dar alb ca laptele proaspat muls.

Primul popas: Efendi. Cafeneaua turco-tatara din Neptun, deschisa din motive bizare tot anul. Pentru ca nu era nici un alt suflet dornic de suberek cu branza si iaurt si cafea la nisip, am gasit coltisorul nostru disponibil.

Ne-am tolanit pe perne in pozitii indecente si am hapait fara maniere cate doua suberek proaspete. In acordurile muzicii din tara fosta asupritoare. Cea care cum ne prindea, ne transforma in spahii si/sau ne necinstea.

Am luat cafelutele, vreo doua de caciula, pe terasa insorita pana la refuz. Apoi ne-am mutat agale mai departe si am ajuns unde ne tragea ata. La vama, pe nisip, unde ne-am si trantit pe loc pe nisipul inca naiv si neintinat. Si acolo am ramas, rastignite in miros de mare si sare si alge vii inca.

Si ne-am tras pe fata val de roseata primita de la soare, pe motiv ca ne-am emotionat sa vedem marea pentru prima data anul asta. Si am sporovait si am ras si i-am disecat pe ceilalti participanti la primele valuri publice de anul asta. Ne-am bucurat de primele fire de nisip stranse intre degete si am tras pe nas briza.

Dupa ce am reusit sa ne ridicam una pe alta de pe plaja folosind multe incurajari si un spaclu, ne-am aruncat intr-o cherhana. Unde am sarbatorit prima gura de mare pe anul asta cu salata de icre si bors de peste cu ardei iute. Si apoi am pornit sa infruntam un apus de zile mari.

Asa arata prima zburdalnicie pe malul marii. Si declaram sezonul deschis. Au inceput vamile si ele o sa se tina lant pana cade prima gura de bruma. Acum e randul gurilor de mare, luate in exces.

romanta cu patashon cand intra in pat

ianuarie 9th, 2009

venus_earth_mars

Printre potentialii mei parteneri aflati pe lista de verificat. Poate sau nu poate deveni un suflet pereche pentru cireasa? Se afla si patashon.

Cand patashon imi este alaturi, noi suntem cei care dam viata zicalei aoleu, sunteti ca pat si patashon, unde eu sunt fireste pat. Adica pentru atunci cand vrei sa zici ca doua lucruri se potrivesc ca nuca-n perete.

Sau altfel zis, impreuna ne potrivim ca manusa dreapta indesata pe mana stanga.

Ma mir ca inca nu ne-au contactat cei de la Discovery Channel sa faca un documentar despre “asa nu”. Sau macar cei de la Din dragoste. Ca sa faca emisiunea putin mai picanta. Si sa amuze privitorii cu bizarerii de prin metropola.

El, patashon, si eu, pat, nu avem ce sa ne spunem nici sa ne pui pistolul la tampla. Am incercat de atatea ori sa ingaimam ceva care sa semene a conversatie. Vorbele noastre se leaga numai cand alcoolul bate sangele.

E drept ca demiurgul poate, sau altcineva pus pe shotii, ne tot impinge sa ne vedem. Si sa incercam sa ne facem viata mai suportabila unul altuia apeland la partea aia, magica de-a dreptul.

Partea cand pat se potriveste cu patashon cum merg caperele pe somonul la gratar, cu lamaie, intr-o zi de primavara, in gradina. Acestea sunt momentele cand patashon isi ia avant. Si intra nemilos, cu toate fortele atavismului speciilor, in pat.

Atunci pamantul, batran pervers, se opreste nedumerit sa se uite. Iesindu-i complet din cap ca jobul lui este sa se intoarca necontenit dupa soare. Si o intreaba pe colega Venus: draga mea, tu stiai ceva? Ca eu le pusesem cruce. Stiam ca nu se potrivesc.

Venus, razandu-si in barba, vorbeste in sarade: cand urca la mine pe munte, pare ca sunt ca doua boabe-ntr-o pastaie. Pamantul zice deh, femeile, si se intoarce confuz la ce stie el sa faca mai bine. Sa se roteasca.

Cand patashon iese din pat, se uita de-a mai mare mirarea unul la altul. Unul: cum am putut sa ma alatur tie? Altul: cum ziceai ca-ti spune? Unul: cati sunteti? Altul: cinci. Unul: ce cinci? Altul: ce cati?

In timpul asta, protagonistii fac diverse activitati de rutina. Marte se ineaca de atata chicoteala. Venus da ochii cu gene lungi peste cap si strange dispretuitor din buze. Pamantul moare de drum lung. Patashon doarme. Iar pat, pat scrie.