despre un loc comun

decembrie 19th, 2010

Cireasa se simte grozav in pielea ei fructifera. Si adora compania altor fructe prietene.

Cu femeile te distrezi de mai mare dragul, este ea de parere. Si pune in practica asa de des aceasta activitate, cum ar fi timpul liber in compania semenelor prea iubite, incat cu greu poate fi contrazisa.

Cu femeile gatesc lucruri care ar intoarce stomacul pe dos oricarui barbat sau macar l-ar lasa mut de neintelegere. Folosim avocado, patrunjel, migdale, masline, rosii si castane, dovlecei, mango, cacao si ardei grasi si ne distram cu ele ingrozitor. Zero carne, destul piper, 100% satisfactie.  Traim asa de bine fata friptane si cartofi prajiti.

Cu femeile ajung sa despic lucruri in 44 de fire mai mici si din ce in ce mai imbarligate, in felul caracteristic speciei. Cu ele rad despre chestiuni numai de noi intelese. Cu ele merg la cumparaturi, ma extaziez in fata unor pantofi si visez la o seara in care sa facem lucru manual. Cu ele dansez cel mai bine si discut strategii de supravietuire cat mai satisfacatoare, sub acest soare.

Dar trebuie sa recunosc ceva in care cred la fel de tare. Un loc comun. Ca fara energie masculina nimic nu e. Da, am explicat ce minunat e sa faci activitati reusite cu suratele fructe. Dar fara barbati nimic nu e rotund. Musai sa aduca si ei contributia lor esentiala la tot ce se intampla. Doar atunci lucrurile pica in fagasul lor benefic. Doar atunci e bine si misto de mine.

Nu intelege cireasa exact cum functioneaza mintea de parte barbateasca. De ce fac barbatii ce fac, de ce nu fac barbatii ceva cand nu vor sa faca in ruptul capului. Si nici cum dorm barbatii sau ii anima si motiveaza pe ei mai mult si mai mult nu pricepe cireasa. Ca sa nu mai vorbim de identificarea unei cai potrivite de imblanzire a acestor bestii, barbatii, despre care ei insisi zic ca sunt o de simplitate extrema.

Dar cireasa crede ca asta e o gluma. Sunt asa de simpli barbatii incat ea nu pricepe niciodata mai nimic. Din ce cerceteaza si inspecteaza dansa mai mult, din aia este mai nelamurita. Dar chiar n-are importanta. Ce daca nu gandesc fructele la fel ca barbatii. Poate ca taman asta face lucrurile atat de palpitante.

Fapt e ca sustin apasat acest loc comun. Barbatii sunt absolut esentiali in viata unei femei echilibrate. Si cand ei lipsesc cu desavarsire si pentru multa vreme, nimic nu mai suna bine. Nici muzica preferata. Nici pasarile care parca imi canta cu mai putin patos. Nici bolborositul cafelei in ibric dimineata, o cantare insotita de obicei armonios de saritul painii din prajitor.

E de dorit sa am barbatii prin viata. Eu insist sa obtin fara ezitare aceasta componenta. Poate ca nu am un partener in momentul respectiv. Dar daca asa stau lucrurile, nu inseamna ca ma las pe tanjala. Atunci alti barbati trebuie sa existe prin preajma. Prieteni, verisori, vecini, cumnati, colegi de serviciu, unchi, vanzatori de brazi, stilisti, reparatori de centrala, reparatori de masini si orice alti barbati.

Asa cred ca sunt lasate lucrurile pe lume. Cu femei care traiesc bine cu ele insele dar intr-o masinarie in care multe componente sunt barbati. Sfaturile lor sunt nepretuite. Umarul lor e pus exact unde trebuie. Parerea lor e pertinenta. Constitutia lor e binevenita. Imaturitatea lor e necesara. Mintea lor e bine croita.

Daca barbati sunt, totul e.

cireasa si paranoia

iunie 11th, 2010

Sunt o cireasa in zodia taurului. Sunt si o cireasa in zodia dragonului, si sunt dragon de foc. Daca citesti cu atentie cele doua zodiace, afli asa.

Ca fiinta asta este legata de pamant (o da), ca ii place sa manance (se stie), ca are drag de bani (rusinos) sa faca sex (ei, nici chiar asa) si ca sta cu picioarele adanc infipte in pamant (ihim). Zero cap in nori la tauri. Iar dragonul de foc se pare ca are rolul de a da o latura artistica acestui personaj preponderent teluric.

Si totusi, sunt un taur dezradacinat. Care in loc sa locuiasca la tara, unde sa aiba grija de recolta, sa faca si sa inghita mancare buna, sa toarne copii pe banda si sa numere bani la ciorap, sta pe net. Un taur care in loc sa miroasa flori de prin fan, ca Ferdinand, miroase flori cibernetice, primite pe facebook.

Si aici incepe paranoia. Sunt si zile si luni si ani cand taurul din mine isi aduce aminte de unde provine si unde trebuie sa ajunga. Si atunci fuge la tara si se face una cu pamantul. Si ia mereu cu el si un partener numai bun de impartit mancarea buna, sanatatea laptelui proaspat muls, zbenguiala si aerul curat.

Dar pentru ca taurul asta este legat si de taste, e cuprins uneori de intensa paranoia. Si in loc sa ma duc la baie, cand ma taie, stau locului si ma intreb. Internetul romanesc poate supravietui fara mine minutele astea? Pana dau jos chilotii, pana ii pun la loc, pana ma spal pe maini.

Greu de crezut, imi murmur marunt in barba si mai bag doua twitturi si un like pe facebook. Apoi fug repede la baie, prestez tot ce trebuie in cea mai mare viteza posibila si dau repede refresh. Mai pun un status, mai citesc ceva, mai scriu ceva si pun acolo. Gata, totul e din nou sub control.

Si asta mi se intampla mai dihai in zilele lucratoare dar uneori si in weekend. Ca sa nu va spun ce simte uneori taurul, cand doarme unori un pic mai mult dimineata. Ce cutite simte in spate, infipte toate pana la prasele. Mi-e teama ca am lipsit prea mult si intre timp poate ca limbajul s-a schimbat si n-o sa mai inteleg nimic.

Si chiar ma bate gandul uneori ca o sa deschid calculatorul si in loc de mess si cele 18 site-uri lasate deschise de cu noaptea, o sa gasesc doar un anunt. Scris cu alb pe fond negru, ca o placa mortuara. Si ca orice buton apas, nici ca o sa mai capat altceva.

Stimata Cireasa, din cauza neprezentei dumitale in momente cheie, de prime-time in onlineul romanesc, am decis sa va deconectam de la internet pe viata. Pur si simplu am luat decizia ca nu sunteti destul de fidela si cu asta basta.

Uite, acum ies in oras. Ma vad cu prietenii. Abia astept. E zi libera si e normal. Dar in timpul unei zile lucratoare, cand eu sunt la TIFF sau la dentist sau la banca, poate ca-mi iau riscuri prea mari. Poate ar trebui sa stau in banca mea, doar la job.

Pentru ca nu vreau sa determin coplapsul internetului romanesc. Desi simt ca am puterea sa fac asta, doar nedand niste clickuri la momentul potrivit. Hihi.

romanta cu patashon cand intra in pat

ianuarie 9th, 2009

venus_earth_mars

Printre potentialii mei parteneri aflati pe lista de verificat. Poate sau nu poate deveni un suflet pereche pentru cireasa? Se afla si patashon.

Cand patashon imi este alaturi, noi suntem cei care dam viata zicalei aoleu, sunteti ca pat si patashon, unde eu sunt fireste pat. Adica pentru atunci cand vrei sa zici ca doua lucruri se potrivesc ca nuca-n perete.

Sau altfel zis, impreuna ne potrivim ca manusa dreapta indesata pe mana stanga.

Ma mir ca inca nu ne-au contactat cei de la Discovery Channel sa faca un documentar despre “asa nu”. Sau macar cei de la Din dragoste. Ca sa faca emisiunea putin mai picanta. Si sa amuze privitorii cu bizarerii de prin metropola.

El, patashon, si eu, pat, nu avem ce sa ne spunem nici sa ne pui pistolul la tampla. Am incercat de atatea ori sa ingaimam ceva care sa semene a conversatie. Vorbele noastre se leaga numai cand alcoolul bate sangele.

E drept ca demiurgul poate, sau altcineva pus pe shotii, ne tot impinge sa ne vedem. Si sa incercam sa ne facem viata mai suportabila unul altuia apeland la partea aia, magica de-a dreptul.

Partea cand pat se potriveste cu patashon cum merg caperele pe somonul la gratar, cu lamaie, intr-o zi de primavara, in gradina. Acestea sunt momentele cand patashon isi ia avant. Si intra nemilos, cu toate fortele atavismului speciilor, in pat.

Atunci pamantul, batran pervers, se opreste nedumerit sa se uite. Iesindu-i complet din cap ca jobul lui este sa se intoarca necontenit dupa soare. Si o intreaba pe colega Venus: draga mea, tu stiai ceva? Ca eu le pusesem cruce. Stiam ca nu se potrivesc.

Venus, razandu-si in barba, vorbeste in sarade: cand urca la mine pe munte, pare ca sunt ca doua boabe-ntr-o pastaie. Pamantul zice deh, femeile, si se intoarce confuz la ce stie el sa faca mai bine. Sa se roteasca.

Cand patashon iese din pat, se uita de-a mai mare mirarea unul la altul. Unul: cum am putut sa ma alatur tie? Altul: cum ziceai ca-ti spune? Unul: cati sunteti? Altul: cinci. Unul: ce cinci? Altul: ce cati?

In timpul asta, protagonistii fac diverse activitati de rutina. Marte se ineaca de atata chicoteala. Venus da ochii cu gene lungi peste cap si strange dispretuitor din buze. Pamantul moare de drum lung. Patashon doarme. Iar pat, pat scrie.