despre dilemele unui panda

iulie 7th, 2010

Panda este un animal pe cat de dragalas pe atat de bizar in alegeri si atitudini si stil de viata si ce mai vreti voi. Sau cel putin asa cred eu.

Petele lui frumoase, cele mai frumoase pete din padure, vin asortate cu defecte caraghioase. Dar care pot sa influenteze psihic foarte tare un panda. Si sa-l faca sa cada pe ganduri in fiecare zi petrecuta prin tufisuri, cu ochii la ale vietii bunatati si o unda de melancolie acrisoara in privire.

Poate ca stramosul panda a mancat intr-o zi, din greseala, niste frunze de eucalipt. Cert e ca ai lui copii l-au vazut si au crezut ca asa e datina la ei. Si s-au pus pe inghitit frunzet si le-au spus nepotilor sa faca aidoma, si tot asa.

Te apuca si rasul. Cum dintr-o regretabila eroare ursii astia frumusei mananca doar frunzele astea si nimic altceva. Nu o alta vietate mai mica, nu o fraguta, nu pestisori.

Pentru ca iarba asta nu e hranitoare caci altfel am manca-o toti, panda trebuie sa rumege mereu. Mi-l si inchipui, aceasta vacuta in coroanele copacilor. Pentru ca trebuie sa inghita mereu la frunze, panda nu prea are timp de love-love.

Este cunoscut faptul ca baietii panda sunt refractari la sex. Trage mosul, trage baba, trage ursoaica panda, trage ingrijitorul de la rezervatie si abia apoi se intampla uneori micul mare eveniment. Panda da de cateva ori repede din fundul lui blanos. Si apoi se pune iar pe mancat, ca-l ia cu lesin la lingurica.

Ce sa mai vorbim de relatii stabile, viitor in doi si alte acareturi. Ursii panda se rezuma la cate un one night stand si isi pun pofta-n cui cand vine vorba de delicii casnice prelungite.

Relatie fara sex nu s-a mai vazut. Nu merge asa, ii face semn din ochi ursoaica. Vrei sa-ti mestec frunzele astea sa le inghiti mai usor si sa ne uitam la reality showul din padure, trebuie sa ma posezi fizic. Asa e un menaj normal.

Fie vorba intre noi, nici un om n-ar suporta usor asa ceva. Ma refer la faptul ca bietul panda se gandeste zilnic daca sa aleaga hrana sau dragostea. In fiecare dimineata tine intr-o mana frunze de eucalipt si cu cealalta strange tare o ursoaica.

Si probabil tot zilnic trebuie sa dea drumul ursoaicei, cu imense regrete. Si sa aleaga hrana pentru ca altfel moare subit. La toate astea si la cate altele se gandeste un panda tot mereu. Toate dileme legate de inutilitatea vietii pe pamant si miracolul neimplinit al sexualitatii.

cireasa si racoarea masculina

iunie 16th, 2009

Martian

Cireasa stie ca barbatii sunt o specie finisata diferit, cu extraoptiuni bizare si mult departate de varianta standard. Unde ca standard sunt luate fructele, cele facute dintr-o coasta.

Dar asta nu o impiedica sa tot vrea, saracuta, sa se imprieteneasca bine cu martienii si sa traiasca in buna pace si prietenie cu acestia. Toate bune si frumoase pana cand cireasa cu sange cald intalneste barbat cu sange rece.

Caci numai asta poate fi explicatia pentru care orice barbat, stapan al unei masini, tine mortis sa criogeneze fortat toate creaturile aflate in mijlocul sau de transport. Trasaturile i se schimba cand atinge butonul AC. Este de nerecunoscut.

Este momentul cand chiar si un contabil care in mod normal n-ar putea sa rupa nici macar un picior unei muste, se transforma in tortionar si isi chinuie victimele aflate in acelasi perimetru cu el.

Si uite cum gandurile pasnice, de imprietenire cu sexul tare, pleaca de langa cireasa si in locul lor se instaleaza ostirea pregatita de razboi.

Militarii bine instruiti din capul ciresei se cocotata pe metereze, invartind de zor in cazane cu smoala incinsa, si sunt gata sa pravale pietroaie. Cireasa incearca timid sa foloseasca argumente, sa implore cu glas mic, sa explice de ce nu poate trai asa.

Barbatul insa nu are urechi sa auda. Cand afara e vara si e zi si e tare cald, cireasa apreciaza aerul conditionat. Dar barbatii, odata comutati pe summer mode, nu mai vor sa judece fiece situatie in parte, punctual.

Calaii insista sa puna sufliciul pe ei si pe bietii calatori chiar si cand afara e seara si, de multe ori, chiar racoare. Oare sangele lor rece se strica in mod iremediabil pe timp de vara, daca este lasat afara din frigider? Hm.

Cireasa a observat ca orice relatie, oricat de stransa intre barbatul sofer, stapanitor al butonului AC si oricare dintre calatori este absolut nula si neavenita, cand e vorba de oferit indurare.

Poate sa fie soferul indragostit lulea de o calatoare. Sau poate sa care cu el a lui batrana mama, cu dintii de lana. Sau o sefa care o sa-l dea afara imediat ce iese din masina si poate sa-si desclesteze degetele inghetate si sa semneze actul.

Nu are importanta cine il roaga si in ce fel: aerul conditionat va ramane pe veci pornit la cote de alarma.

Calatoriile in regim de teroare incep de prin mai si se termina odata cu prima bruma.
Abia atunci barbatul cu turturi la nas de atata racoare, admite ca a venit iarna si nu mai e cazul sa ne stam cu sfarcurile intarite si pielea de gaina.

Atinge el butonul cu duiosie pentru o ultima data si e de acord sa renunte la tronul de calau pentru niste paslari moi, de casa. Iarna, si barbatului ii place caldura, in mod curios.

De parca nu erau si asa destul probleme, sexele astea potrivnice mai simt si nevoia de temperaturi opuse. Doamne, de ce ne-ai lasat asa pe pamant. Sau, daca ai gresit, noi avem rabdare sa repari, si nu o sa iti pierzi din prestanta.

Fa-ne macar sa vrem temparturi egale. Si fa-o repede, avem o vara de razboaie inainte.

cireasa fata cu egoismul ei feroce

noiembrie 14th, 2008

egoism2 copy

cand mai cunosc vreun barbat care-mi place. trece putin timp, putin de tot. si apoi invariabil se uita in ochii mei dragastosi si ma intreaba, infigand cutitul. cireaso, tu esti egoista?

cand eram mai mica ma aparam vehement. cine, eu?! neeeee. cum sa fiu egoista? egoist inseamna ca te gandesti numai la tine si la altii nu, nu? si eu ma gandesc la multi oameni. si fac lucruri pentru ei. si imi pasa.

si cum de ma intrebi tocmai tu. tu, care esti aproape de mine si vezi asta. mai ales experimentat pe tine vezi. incredibil, ce problema de comunicare avem. si cum nu iti dai tu seama ce suflet nobil sunt eu. n-ai inteles nimic din mine. esti varza.

nu nu, cireaso, urma implacabil raspunsul. esti egoista. esti mai egoista decat normal. esti un monstru de egoism. vaaaai, ce rau imi mai parea. cum ma mai bosumflam. desi obiectul pasiunii mele beneficia direct de altruismul meu. ma facea sa ma simt vinovata. ca si cum am o cocoasa.

iar incercam sa-l conving. ba chiar imi scriam si pe o hartie. de ce cred eu ca nu sunt chiar asa de egoista. dar am observat ca stampila asta. odata pusa de un barbat mie, acolo ramane. lucru pe care mi-l arunca in fata de cate ori avem discutii. despre orice ar fi ele. cireaso, esti egoista. stop joc.

si acum ma intreaba barbatii la fel, dupa ce ma cunosc. cireaso, esti egoista? dar am mai crescut. si raspund da. asta ca sa salvam energii pretioase. pe care le pot investi in diverse lucruri alstruiste. si in primul rand in cel ce intreaba.

in plus acum, cireasa mai coapta, inteleg ca absolut toata lumea e egoista. si chiar si eu, despre care aveam pe vremuri o parere mai buna. dar in mod sigur e si cel care ma intreaba. asa suntem facuti. ca unii sunt mai rai ca altii, asta da. dar toti suntem egoisti, zau asa.

oricum, sa nu credeti ca raspunsul asta convine mai mult. ei, cand aud, nu plesnesc de satisfactie. ca au dibuit problema mea majora. se intristeaza ca in fata unei case arse. dar pentru mine, pentru ca sunt egoista, normal, parca e mai bine asa.

sa stim domnule cum stam. deci luati aminte. sunt o cireasa purtatoare de egoism feroce. care circula prin lume amintindu-se din cand in cand, ca exista si alti oameni. de care se foloseste ca o nemernica. si pentru care nu simte nimic.

ce am inteles eu din asta e ca. intrebarea asta, retorica, mi se pune oricum si orice as face. de fiecare data cand cunosc un barbat. iar raspunsul nu imi apartine. ci este predefinit. atunci de ca s-or mai obosi sa ma intrebe?

nu stiu. dar nici nu-mi pasa. pentru ca mie imi pasa numai de mine. si nu am de ce sa ma incarc cu dilemele altora. are si egoismul asta parti bune.