cutite care-mi dau cu tifla de craciun

decembrie 22nd, 2011

De Craciun fiecare vietate se comporta cum o duce mintea.

Cutitele mele, in loc sa taie branza barza varza viezure si ce le mai dau eu de facut s-au vorbit sa-mi faca taman mie farse. Dintre toate cutitele ce le posed, doua au fost cele care au complotat si au si avut curaj sa duca la bun sfarsit cruciada lor necrestineasca impotriva unei femei minione dar si divortate, pe deasupra.

Intai mi-a dat lovitura fatala cutitul meu preferat. Unul mediu si negru care respira greu dar taie tot ce prinde, cu precizie dementa. Suntem in love de ani de zile. Credeam eu, biata cireasa-gaina fara minte, ca nici el nu poate fara mine.

Asa simt eu mai ales dimineata, cand vreau sa feliez bunatati. Il vreau, ma duc si il apuc si imi fac mendrele cu el dupa pofta inimii. Nici pas n-a zis. Nici pas n-a zis pana acum. A disparut in cursul operatiunii de instalare a bradului in livada.

Cand sa fac o salata de varza, ioc cutit. Asa ca am luat un inlocuitor al lui, cutitul mic si maron. Al doilea in clasament, este probabil cel mai talentat cutit mic si maro din regiune. Dar pentru ca el e prea mic si eu prea incapatanata, am pornit cu el in mana prin casa sa il caut pe cel dintai. Tot scotocind dupa cel mediu si negru, l-am pierdut pe cel mic si maro.

M-am intors consternata la salata mea si zau daca am mai avut cu ce s-o tai. Adica ma rog, am luat eu cutitul cu numarul trei pe tricou. Unul mare si talamb, cu o lama absurd de lata. Nu taie mare lucru, nu iese in fata, nu se remarca prin nimic. Doar vara, cand avem pepene rosu la frigi, mai iese si el la joaca.

Dupa ce l-am implantat eu in varza, mi s-a urat repede cu el. L-am lasat deoparte la loc ferit si am inceput sa caut acum macar pe ala mic si maro, care e mai cuminte. M-am invartit de zabauca prin casa pana cand foamea m-a imboldit sa ma intorc cu a mea coada intre picioare la cel mare si talamb.

Am mancat o salata de varza facuta ferfenita. Fiecare fir de varza era creativ, stramb, avangardist, neascultator. Cutitul mic si maro a aparut abia seara, obosit mort de atata umblet. Si-a cerut scuze si s-a pus singur in sertar. Cutitul meu preferat nu a aparat nici pana in ziua de azi. Il astept dintr-o clipa in alta sa mieune pe acoperis, dupa ce s-o satura de golanit. I-am pregatit si o ulcica plina cu lapte. Doar-doar.

dau libera circulatie pe branza telemea calumea

februarie 9th, 2009

trista

Stiu de la inceput ca o sa aruncati cu pietre metaforice in cireasa.

Metaforice pentru ca imi sunteti prieteni. Pentru ca altfel ar fi cazul sa ma feresc de ghivece care imi cad intamplator in cap pe strada.

Dar si de oua stricate rau si rosii moi, pentru gatit. Cu care m-ati fugari pe strada de acum inainte, daca nu v-as fi cat de cat simpatica. Stiu.

O sa va mirati ca sunt asa de obtuza. O sa va simtiti amagiti de asa cireasa retrograda. Care abia acum se dezvaluie in toata splendoarea atitudinii ei antiprogres.

Aveati pretentii mai mari de la mine. Stiu. Dar ce sa fac. Asta e materialul clientului, cu asta defilam.

Si toate astea pentru declaratia pe care ma risc sa o fac in cele ce urmeaza. Pentru cireasa, intrarea in UE nu inseamna mai nimic bun. Ciulind codita, am strans suficiente informatii incat sa inteleg ca economico-politic e bine asa. Sa fii in UE.

Si cred ca tara mea e pe drumul cel bun. Iar copii de cireasa si alti copii o sa poata face facultatea la Verona, unde e foarte misto. Dar pentru mine personal nu s-a intamplat nimic care sa ma bucure.

Cand zic asta, toata lumea sare cu lipsa viza. Deci calatoresc mai usor. Dar va jur ca si inainte calatoream. N-am patit niciodata sa nu mi se dea o viza. Si nici nu mi se parea injositor sa arat acte in plus la vama sau sa stau la o coada separata.

Dar acum, s-a ispravit. Hai sa va spun de unde-mi vine frustrarea. Incepand de saptamana trecuta, taranii nu mai au voie sa vanda branza neambalata. Nu stiu altii cum sunt. Dar pentru mine vestea asta e tare proasta. Mai proasta decat lipsa calatoriei libere prin Europa.

Fara branza telemea nu sunt nimic. Fara branza telemea nu pot sa ma exprim in plenitudinea sentimentelor mele. Daca branza telemea de calitate nu e, nimic nu e. Si acum un functionar in costume de la UE care n-a gustat in viata lui telemea, ma priveaza de ea.

Eu tot o sa ma duc la taran, salivand de pofta. Si o sa cer branza telemea de oaie, grasa si nu foarte sarata. Si mai ales sa fie veche, nu o sufar pe aia noua. Stop joc. O sa-mi dea sa gust ceva, dintr-o branza pusa la vedere, pe o tava.

Si apoi o sa-mi arate niste pachete trase in tipla si o sa ma intrebe pe care il doresc. Si apoi o sa-mi intinda un pachet sigilat in care poate fi orice. Sa ne intelegem ca eu nu-l banui deloc pe taran ca ar vrea sa ma insele. Si sa-mi dea branza nasoala.

Dar branza e foarte diferita de la bucata la bucata. Asa a fost mereu. Asta era si rostul si farmecul calatoriei gustative printre atatea branze. Pana sa intalnesti branza suflet-pereche.

De acum inainte, eu o sa gust ceva, orice, in amintirea vremurilor trecute. Iar apoi o sa plec acasa cu o branza generica, asa. Nu o sa mai fiu in veci stapana branzei mele, cea de toate zilele.

Si simt ca asta e doar inceputul. Ca o sa trebuiasca sa mananc numai castraveti perfect drepti, cu phi-ul de o anumita valoare fixa. Masurati de un comisar cu nod la cravata.

Si ca painea la cuptor de la Comarnic, in drum spre munte, o sa fie complet interzisa si inca foarte repede. Pe motiv ca arsura face rau organismului fragil al locuitorului din UE.

Stiu asta pentru ca italienii au trebuit sa se lupte foarte tare ca sa poata face in continuare pizza in cuptor cu lemne. Si tare mi-e ca noi o sa fim capabili sa ne luptam asa de tare pentru painea noastra pe vatra.

Si cate si mai cate. Tot ce mi-e mie drag. Mierea aurie, cu faguri imbibati de dulceata. Si de fapt orice de acum inainte o sa vada lumina zilei numai daca este ambalat temeinic. Si scapa de cenzura lui UE. Si asta ma intristeaza grozav.

Si mi se pare o piedica in fata libertatilor mele individuale. De-asta sunt amara si imi vine sa fac oferta asta. Cu care oricum nu mai am pe cine impresiona.

Dau libera circulatie pe branza telemea calumea. Si pe toate celelalte produse care vin dimpreuna cu ea, de cand e lumea pe pamant.

unde caprele sunt luate in serios

august 3rd, 2008

DSC05872

de cate ori cineva ma implica in zicala trebuie sa incerc sa impac si capra si varza, inghetam. imi venea sa-i promit orice. sa-l mituiesc. sa-i promit o suma de placeri. numai sa ma distribuie in rolul verzei. nu puteam, pur si simplu nu puteam sa fiu capra.

dar totul s-a schimbat. dupa ce am vazut ca in creta caprele sunt la mare pret, m-am rasucit. vreau sa fiu si eu o capra. si nu cred ca trebuie sa ma straduiesc prea mult. nu-i asa? in principiu am tot ce-mi trebuie.

DSC05946

caprele din creta trec strada pe unde vor ele. mananca din culturile cui vor. la orice ora. au rolul de bufonul regelui. pot face orice porcarii. si nimeni nu le sta impotriva-le.

locuiesc pe malul marii. si se uita la nisip de culoare roz. si la apa turcoaz cu petale de aur la asfintit. sau stau prin livezi racoroase de maslini. ciupind plictisite cate un fruct la rastimpuri.

caprele au garsoniere sapate in piatra. probabil cu fonduri de la municipalitate. ca sa nu se streseze prea tare. si sa inceteze a mai fi simpatice.

DSC05943

caprele cretane apar la televizor. in pozele turistilor. in cataloage luxoase de turism si calendare. pe firmele restaurantelor. pe tricouri iconice. in farfurie. in pahar.

capre breloc. capre pe o sapca. capete de capre barboase troneaza pe o branza facuta tot de ele, de capre. capre cu ochi impertinenti si cioc coafat avangardist se bucura de atentia tuturor.

caprele stiu ca au statut privilegiat. sunt convinsa ca atunci cand noi dormim sau suntem intorsi cu spatele, caprele semizei beau pina colada. intinse in chez-longue-uri. ascultand muzica zeilor. razandu-si in barba de noi, pamantenii.

sunt o capra wannabe. imi lipseste doar pamantul cretan de sub picioare.