haremul de senzatii

iulie 7th, 2009

joy

Nu stiu cum am trait pana de curand, fara sa vad oportunitatile care ma inconjoara.

Mi-e neclar ca un abur cu ce ma ocupam pana acum ceva vreme. Dar va sigur ca ele, senzatiile, se asmut acum catre mine precum o haita de lupi catre un om lipit de foc, intr-o padure noaptea.

De curand mi s-a deschis un robinet nou. Din care curge fara stavila, cu bulbuci de cataracta, o suma de senzatii cu gust de ciocolata fina cu menta.

Am atins o culme pe care o vede nimeni. Dar care mie mi se pare ca a schimbat definitiv relieful cartierului in care dorm noaptea.

Oare vecinii mei de dedesubt tot mai cred ca locuiesc la etajul 1? Ei nu vad ca tot blocul sta suspendat la aceeasi inaltime maginifica a lui Kilimanjaro? Ce oameni ciudati. Nici macar n-au batut la usa, sa vada cum am facut asta. Sau macar daca sunt ok.

A fost o noapte ca toate noptile de linistita. Singurul vacarm e cel facut de greierii uratei. Care isi frecau ale lor picioruse paroase, dornici sa se imperechereze. Ce, credeti ca numai voi?

Dimineata deja aveam in corp organe noi. Dornice sa inghita fiecare senzatie cu pofta si sa plesneasca apoi multumite din limba. Culmea e ca ma simteam ca un fulg. M-am repezit pe cantar si aveam dreptate: arata mai putin cu 3.4 kg.

Nu mai am acum 5 simturi, ci 18 sau 19. As vrea sa pot spune cu precizie cate. Dar sunt coplesita, dati-mi putin ragaz. Si va rog din inima nu ma salvati. E tare bine aici, unde am ajuns. Planuiesc sa raman o vreme.

Abia in ultima vreme am invatat sa strang cu grija si preocupare constanta, ca un harciog bine crescut, tot ce am bun prin jur. Stiu sa-mi procur ce-mi trebuie ca sa traiesc nu bine, ci perfect.

Si uite-ma. Daca intind o mana-n sus, din gresela, in timp ce explic ceva, impung un nor pufos. Daca ma ridic putin pe varfuri, pot sa gadil soarele de sa se prapadeasca de ras.

Stiu ca un harem de suflete pereche nu este social acceptat. Cum sunt obedienta si vrau sa ma vorbeasca lumea de bine, nici nu nazuiesc. Am un prieten imaginar, I., si deja sunt multumita.

Dar un harem de senzatii de tot felul n-am auzit sa fie impotriva legii. Prin urmare imi permit sa gazduiesc sub piele bucurie cata incape.

Ea vine ori in flacoane mici, care miros frumos dupa ce le scot dopul si ma dau. Fie in bucati mari, ca de branza telemea. Ce stralucesc atunci cand ma incordez si suflu asupra lor putin.

V-ati prins? Imi curge lapte dintr-un ochi si din celalalt miere. Cand se innoada in barbie, lacrimile mele dulci ar putea hrani popoare intregi. Daca s-ar gasi cineva intreprinzator sa le colecteze eficient.

E tarziu. Imi pun ceva pe mine pe zbor spre casa. Haremul de senzatii ma trage de haine.

dau libera circulatie pe branza telemea calumea

februarie 9th, 2009

trista

Stiu de la inceput ca o sa aruncati cu pietre metaforice in cireasa.

Metaforice pentru ca imi sunteti prieteni. Pentru ca altfel ar fi cazul sa ma feresc de ghivece care imi cad intamplator in cap pe strada.

Dar si de oua stricate rau si rosii moi, pentru gatit. Cu care m-ati fugari pe strada de acum inainte, daca nu v-as fi cat de cat simpatica. Stiu.

O sa va mirati ca sunt asa de obtuza. O sa va simtiti amagiti de asa cireasa retrograda. Care abia acum se dezvaluie in toata splendoarea atitudinii ei antiprogres.

Aveati pretentii mai mari de la mine. Stiu. Dar ce sa fac. Asta e materialul clientului, cu asta defilam.

Si toate astea pentru declaratia pe care ma risc sa o fac in cele ce urmeaza. Pentru cireasa, intrarea in UE nu inseamna mai nimic bun. Ciulind codita, am strans suficiente informatii incat sa inteleg ca economico-politic e bine asa. Sa fii in UE.

Si cred ca tara mea e pe drumul cel bun. Iar copii de cireasa si alti copii o sa poata face facultatea la Verona, unde e foarte misto. Dar pentru mine personal nu s-a intamplat nimic care sa ma bucure.

Cand zic asta, toata lumea sare cu lipsa viza. Deci calatoresc mai usor. Dar va jur ca si inainte calatoream. N-am patit niciodata sa nu mi se dea o viza. Si nici nu mi se parea injositor sa arat acte in plus la vama sau sa stau la o coada separata.

Dar acum, s-a ispravit. Hai sa va spun de unde-mi vine frustrarea. Incepand de saptamana trecuta, taranii nu mai au voie sa vanda branza neambalata. Nu stiu altii cum sunt. Dar pentru mine vestea asta e tare proasta. Mai proasta decat lipsa calatoriei libere prin Europa.

Fara branza telemea nu sunt nimic. Fara branza telemea nu pot sa ma exprim in plenitudinea sentimentelor mele. Daca branza telemea de calitate nu e, nimic nu e. Si acum un functionar in costume de la UE care n-a gustat in viata lui telemea, ma priveaza de ea.

Eu tot o sa ma duc la taran, salivand de pofta. Si o sa cer branza telemea de oaie, grasa si nu foarte sarata. Si mai ales sa fie veche, nu o sufar pe aia noua. Stop joc. O sa-mi dea sa gust ceva, dintr-o branza pusa la vedere, pe o tava.

Si apoi o sa-mi arate niste pachete trase in tipla si o sa ma intrebe pe care il doresc. Si apoi o sa-mi intinda un pachet sigilat in care poate fi orice. Sa ne intelegem ca eu nu-l banui deloc pe taran ca ar vrea sa ma insele. Si sa-mi dea branza nasoala.

Dar branza e foarte diferita de la bucata la bucata. Asa a fost mereu. Asta era si rostul si farmecul calatoriei gustative printre atatea branze. Pana sa intalnesti branza suflet-pereche.

De acum inainte, eu o sa gust ceva, orice, in amintirea vremurilor trecute. Iar apoi o sa plec acasa cu o branza generica, asa. Nu o sa mai fiu in veci stapana branzei mele, cea de toate zilele.

Si simt ca asta e doar inceputul. Ca o sa trebuiasca sa mananc numai castraveti perfect drepti, cu phi-ul de o anumita valoare fixa. Masurati de un comisar cu nod la cravata.

Si ca painea la cuptor de la Comarnic, in drum spre munte, o sa fie complet interzisa si inca foarte repede. Pe motiv ca arsura face rau organismului fragil al locuitorului din UE.

Stiu asta pentru ca italienii au trebuit sa se lupte foarte tare ca sa poata face in continuare pizza in cuptor cu lemne. Si tare mi-e ca noi o sa fim capabili sa ne luptam asa de tare pentru painea noastra pe vatra.

Si cate si mai cate. Tot ce mi-e mie drag. Mierea aurie, cu faguri imbibati de dulceata. Si de fapt orice de acum inainte o sa vada lumina zilei numai daca este ambalat temeinic. Si scapa de cenzura lui UE. Si asta ma intristeaza grozav.

Si mi se pare o piedica in fata libertatilor mele individuale. De-asta sunt amara si imi vine sa fac oferta asta. Cu care oricum nu mai am pe cine impresiona.

Dau libera circulatie pe branza telemea calumea. Si pe toate celelalte produse care vin dimpreuna cu ea, de cand e lumea pe pamant.

ce sa mananc sa fie bine

decembrie 14th, 2008

food

gaina care naste nu din dragoste pentru vreun smecher de cocos. ci cu forta, prin aprinderea unei lumini. ca ea sa creada ca e rost de inceput o noua zi. deci hai draga sa facem giumbuslucuri. sa nastem oua, sa luam mic dejun, sa bem cafeluta.

progeniturile unei asemenea gaini in deriva nu sunt bune de mancat. pentru ca 1. daca cineva nu ar fi atins un comutator. ele nu ar fi existat. si 2 pentru ca din secunda 1 puii astia mananca, in loc de graunte. oasele pisate ale altori pui frati de destin. si nascuti in acelasi mod.

stresul ei si nenatura actului facerii. lipsa iubirii si dorul de graunte adevarate se regaseste in carnea roz palid, albita prin fierbere, a acestui pasaret. si prin ingerare, trece si in carnea mea mai pigmentata, de cireasa. care naiba stie cum se face prin fierbere.

salata verde ajutata cu smac dintr-o sticluta. sa aiba foi grase si mari in toiul iernii. vanduta de tarani care imi inspira ca nu au nimic de ascuns. ceapa verde care s-a plictisit sa se nasca doar in aprilie. si acum vrea sa mi se insinueze prin cosnita lunar.

si ardeiul care pocneste de sanatate. si e rosu ca para focului. si se lafaie in raftul dedicat lui. strans in tipla, alaturi de alti doi frati ardei. unul galben ca la lamaia, altul verde ca bradul. psihologii de culori au ales perfect.

laptele care a inceput o bizara calatorie. venit pe lume cu sanse egale din ugerul cald si roz de catifea al unei vaci candide. nestiutoare de ce va sa vie.

dar extras apoi prin procedee SF in loc de maini mangaietoare. isi da pe drumul spre raft. sufletul si tot ce mai avea bun prin el. ca sa nu ne mai ingrase. of, laptele are culoarea de creta. si propune aceeasi sanatate ca si ea.

branza facuta din oi simpatice. care au pascut pe ierburi pline cu praf de construcii care respecta normele UE. si noxe de la masini care folosesc euro 3. care dau cu boticul laoparte lame de ras. capace de veceu. si receptoare de telefon cu tot cu fir. ca sa apuce ierbuta.

si in final sa las sa curga miere peste painea mea cu unt. miere emisa de niste albine care au fost asezate langa padurea de salcam. si au zburat vesele peste campuri stropite cu flori.

apoi, dand in ritm de mambo din outfit-ul cu dungi. si-au varat piciorusele si trompita. si au facut baie cu spuma de polen in flori de zmeura de cultura. care era stropita cu ceva rezistent sa o faca sa fie mare. si sa reziste intemperiilor om-natura.

oare pestii de la mine din farfurie. reusesc sa scape de fantasmele transmise. de apa cu ulei si alte dejectii prin care au inotat? hm. nu stiu daca sa ma bucur cand il intalnesc. pe mister ce mai greu de prins.

si uite cum pe bune eu nu mai inteleg. ce naiba trebuie sa mai mananc. ca sa fie bine. si ca sa ma tin cat pot de departe de raurile care vin sub forma de borcane frumoase. si legume si fructe sanatoase. si carnuri hranitoare.

m-am plictisit sa tot alerg. nu mai stiu exact de ce sa ma feresc. asa ca ma duc sa-mi cumpar parizer, ca imi place de mor. si o punga de pufuleti. voi ce parere aveti?

caut televizor compatibil

septembrie 28th, 2008

television

am avut si eu cateva relatii importante. si prin urmare, cateva televizoare pe masura.

exista o legatura intre ele. desi nu pare.

de fapt asa imi dau seama cand urmeaza ceva maretz. din punct de vedere sentimental, romantic si emotional.

barbatul vine. se uita putin in jur. imi vede televizorul meu. se stramba putin. se scarpina in cap. si zice. al meu e mai bun. eu plec capul. stiu ca asa e.

apoi decide ca 2 televizoare sunt prea multe intr-o singura casa mica. eu dau din cap tampa de entuziasm. cu stele in privirea de cireasa.

si dupa asta, intotdeauna televizorul meu pleaca undeva. cu coada intre picioare. surghiunit de mine. fara drept de apel.

o despartire cruda. fara setimentalisme si altele asemenea. pleaca cu urechile pleostite. calcand trist si fara tragere de inima pe piciorusele lui de televizor. cainii il latra pana departe. incepe sa ploua peste el. se face seara pe unde merge.

eu si stapanul noului televizor ne distram. ne simtem bine. curge lapte. curge miere. apoi curge si niste sange. tadaaaa.

barbatul se uita putin in jur. se uita la televizor. il scoate din priza. ii strange firul. il face covrig. (barbatii din viata mea sunt persoane ordonate si tipicare). ia televizorul la spinare si pleaca.

o despartire crunta. fara vorbe multe sau alte decoratiuni de comunicare. pleaca calcand stangaci si cu gust amarui. pe picioarele lui de barbat. stapan de televizor mai bun ca al meu.

intre relatiile importante, eu obisnuiam sa iau cate televizor. ala pe care apoi il trimiteam in bejanie. sa-si poarte singur de grija. in lumea asta mare si rea.

acum m-am lasat pagubasa. n-am televizor. dar a venit toamna. si m-as uita si eu la cate ceva. un film, doua. asa ca tot ce pot sa spun este. nu va suparati. fiti amabil. daca aveti placerea. caut televizor compatibil. 0724 abc xyz.