viata buna cu bulburuci

noiembrie 29th, 2010

Am fost 10, cred. Ne-am intalnit ca la un semn si pe inserat in strada Alexandru Constantinescu nr. 33.

Am fost asa: Marie Jeanne, Cristina Bazavan, Raluxa, Nina, Adina Necula, Pietricel, Anurim si nu, deloc in ultimul rand, Maldita. La un pocnet din degete si acompaniate de o lumina potrivit de difuza, am sarit toate in jacuzzi-ul luminos de albastru, cu cate un cocktail albastriu-galbior intr-o mana.

Si s-a incins, stimata audienta, o discutie vesela, ca o sporovaiala de vrabii fericite, printre bulburucii minunati. Taci tu sa zic eu a fost deviza acestei sesiuni de balaceala organizata. Mai zdup in sauna, mai sedinte de dus cu 15 viteze. Pace si armonie si atmosfera de tropice in spa-ul hotelului cu pricina. Uiti de griji, daca le ai.

Apoi ne-am zvantat nitelus si am urcat un etaj. Suficient cat sa beneficiem de bunatatile pregatite de Mohamed. Pasta de humus cu seminte de pin, creveti grasuti investmantati intr-o hainuta de pane, salata tabule si un desert cu fructe tavalite in diverse bauturi magice. Cu asta ne-am distrat si cu multe altele. N-as putea povesti pe indelete caci am degustat doar o parte dintre fatoasele mancaruri.

Mai un ananas, mai o poveste. Mai o painica garnisita cu susan in care inghesui un calamar, mai o discutie despre facebook si twitter. Insa miezul noptii ne-a prins in camera de la etajul 4, cu vedere frumoasa la terasa si de pe terasa catre tot cartierul asta care arata bine. Ne-a prins inconjurate de pantofii Mihaelei Glavan. Niste minuni in care, daca e sa o citez pe Maldita, pare ca te-ai nascut.

Si am transformat camera care arata pesonal si bine luminat, ca un dormitor al cuiva si nu chiar ca o camera rece de hotel, in propriul nostru budoar. Unde am baut ceai dupa pofta inimii si unele dintre noi s-au uitat la filme. Altele au fugit rapuse sa se ascunda intre asternuturi pufoase si cearseafuri albe ca zapada. Touche.

Toate astea si multe altele s-au petrecut la Hotel Residence Domenii Plaza, cu subtitlul Cerisiers, adica facut pentru mine, cred. O cireasa. Viata buna e cu bulburuci si prieteni dar si intr-un context bun. Precum cel pus la dispozitie de gazdele noastre. Multumim.

astazi e ziua cireselor, zi frumoasa ca voi

noiembrie 17th, 2009

la_multi_ani

Astazi se fac doi ani in cap de cand ciresele au intrat pe piata.

As vrea sa multumesc pe aceasta cale lui a cherry. Care sustine, daca o intreaba cineva, ca ea a deschis blogul doar ca sa-mi ofere mie o trambulina scriitoriceasca. Mintindu-ma miselesete atunci, la inceput, ca o sa contribuie si ea. Asta doar ca sa ma faca sa ma apuc odata.

Asa o fi, mai draga prietena. Ai reusit.

Astazi e ziua cireselor, zi frumoasa ca voi. Nu vreau sa sune asta ca editorialul de pe prima pagina a unei reviste de femei. Materialul ala scris de redactora sefa, odata cu tiparirea numarului 100. Dar ce sa fac, daca eu consider ca avem asa un parteneriat de mare succes.

Ador tot ce v-am facut in timpul asta. Doi ani m-am gandit la voi zilnic, de cand ati inceput sa existati. Intai 2, doar eu si a cherry, care intram de mai multe ori, ca sa apara mai multe vizite. Apoi 3, cu mama de cireasa. Apoi 7 cititori.

Apoi cati sunteti acum. Cam 300 de oameni in fiecare zi.

Viceversa, ma prapadesc si de placerea a ceea ce mi-ati facut voi mie. Cum veniti voi aici zilnic. Unii intrati tiptil, cu caciula-n mana, pentru prima data. Altii ca la voi acasa. Beti cafeaua si semnati zilnic condica.

Este o onoare pentru mine ca ma lasati sa va incep zilele.

Astazi este ziua blogului meu. Care fara voi, mai ales, n-ar mai fi existat. Pofta mea de scris tot voua vi se datoreaza. Poate chiar si talentul. Poate chiar si ceaiul care are atata gust dimineata.

O sa va fac cadou maine, cu ocazia acestei aniversari, o povestioara. Nu intamplator maine e si ziua internationala wc-urilor. WC-ul, un subiect tare drag mie. Stiti deja.

Atata pot eu. As vrea sa va invit pe toti la tort de ciocolata la Capsa. Dar nu prea am cum. Trebuie sa inchiriez pentru asta Ateneul si nu sunt acum in forma maxima.

Va multumesc frumos ca ma cititi. Si va rog din inima sa nu renuntati. Ca ma ofilesc si mor.

La multi ani. Mai mult voua, dar si mie.

craciun meu suna punk rock rock rock

decembrie 25th, 2008

dsmSanta copy

Tocmai acum, cand toti suntem ocupati nevoie mare, cu tot felul de fleacuri. Am primit o leapsa de la Tomata cu scufita, aflata la atatea orea distanta. Sufland greu de la carnale si sarmatzi. M-am repezit s-o onorez.

Sa spun adica ce colinde ascult eu de Craciun. Si ce se aude prin livada plina acum de globuri, funde, lumanari, pachete lucioase si sclipicioase. Si munti de mancare muc si sfarc.

Uite cu ce ma delectez eu de Craciun. Asta pe langa corul Madrigal, pe care il ascult de o saptamana incheiata, in bucla.

1. The Killer>Don’t Shoot Me Santa

2. Keane>White Christmas

3. Cyndi Lauper & The Hives>A Christmas Duel

4. The Pogues & katie Melua>Fairytale of New York, unde sunt in asentimentul lui tudor sarb, de unde vad ca a pornit si leapsa asta.

5. The Wombats>Is This Christmas?

6. The Ramones>Merry Christmas Baby

7. U2>I Believe in Father Christmas

8. Puppini Sisters>Jingle Bells

Sorry ca n-am putut oferi ceva mai dulce de-atat. Dar de la mine Craciunul se vede destul de punk rock rock rock. Ci si muzica, ca restul e 100% traditional. Ca si mare parte din restul vietii, de altfel.

Mai ziceti muzica potrivita pentru acum, daca stiti.

cireasa a descoperit google analytics

decembrie 19th, 2008

dorinta_ciresei

Acum un an multumeam cu emotie nedisimulata celor 9 cititori care intrau zilnic aici. Eram emotionate.

Unul dintre ei era mama de cireasa. Merci mama ca ai crezut in mine. Merci mama ca m-ai facut asa cum sunt. Merci mama, merci ca ai intrat. Merci mult.

Doua eram noi ciresele. Inca unul eram tot eu care intram de pe alt computer sa vad daca se schimba numarul de vizite. Si inca unul era a cherry, care facea acelasi lucru.

Ne bucura orice crestere, chiar daca falsa. Restul de 5 erau niste cititori avizi de slova cireseasca. Care lasau totul din mana, o data pe zi. Sa vada ce am mai nascut din pix.

S-au schimbat anotimpurile. Aici va rog sa va imaginati intai un om de zapada. Apoi muguri care plesnesc cu repezitorul. Apoi plaja si copii stropindu-se fara griji ca in reclamele asiguratorilor cu buget TV. Apoi struguri si gutui prin panere. Si gata.

Cu manuta tremuranda am instalat undeva pe traseu traficul. El a crescut plapand, apoi s-a oprit de tot, la o cifra tulburator de mica. Daca ne gandim cate lume pretindea, cu exemple si vorbe potrivite, ca ne citeste.

Chiar zilele trecute, sutu a pus link catre aici. Si vedeam la referreri cum intra oameni valuri valuri, cata frunza, cata iarba. Dar numarul de vizitatori a ramas neschimbat, ba chiar cu 2 mai putin decat in ziua precedenta.

Am facut clabuci mov la gura de nervi, dar m-am inzdravenit dupa ce am ingerat jeratec.
Si frustrarea a continuat pana mai ieri. Cand o femeie tanara si buna mi-a instalat google analitics. O masinuta care imi spune tot ce misca despre cine ce si de ce.

Acum stiu tot si sunt tare multamita, boieri dumneavoastra. Stiu cati sunteti, la ce ore preferati sa cititi, de unde veniti. Nu stiu exact incotro va duceti cand plecati de la mine. Dar cred ca e o chestiune de timp pana aflu si asta. Poate ma si ajutati un pic.

Stiu exact cat timp petreceti citind ce-am scris si uite, va zic si voua. 1 minut si 42 de secunde. Stiu ca cititi un post si apoi mai cititi si inca o treime din alt post.

M-am gandit ca probabil va place sa ramaneti asa in suspans. Fara sa stiti sfarsitul. Deci sunteti genul care prefera aventura. Ma bucura asta.

Stiu ca multi dintre voi ajungeti aici zilnic pentru prima data. Cautand niste traznai de care raman stupefiata si mi-e rusine sa le pomenesc. Dar o sa-mi fac curaj si o sa scriu si despre asta zilele ce urmeaza.

Stiu ca o parte dintre voi sunteti dezamagiti. Pentru ca doriti sa aflati poze cu capre sau retete cu fistic. Si aici dati doar peste capre in combinatie cu verze si alte treburi fistichii.

Ce sa mai. Cireasa a descoperit google analytics. Si nimic nu o mai poate opri. Domnilor de la trafic, zau ca ma citeste lumea. Am dovada.

Da, vreau!

noiembrie 9th, 2008

cowboysleaveguns copy

propun o poveste inspirata dintr-un fapt real. suntem in vestul salbatic.

cunoasteti contextul. praf, cactusi, postalioane, indieni. dar totusi suntem in timpurile noastre. adica acum se intampla actiunea. motiv pentru care avem net si blog. hai, va rog eu mult faceti un efort.

eu cireasa, sunt barmanita-hangita pe o strada de-aia cu baruri ca din filme. cu usite care se dau in laturi. in regiunea unde lucrez. umbla un pistolar celebru. are blog si el. si se zice ca cele mai fulgerator-vatamatoare si pricepute pistoale.

e chipes nevoie mare. carismatic de mi se face pielea gaina. dada, pielita mea subtire de cireasa. poarta ochi tulburatori negri adanci si sclipiciosi. emana putere cand merge cu ciocatele lui prin lume. si stie asta.

pistolarul vine intr-o zi la barul meu. cu ciocatele lui mereu bine lustruite. si nu deschide usile cum se face. el nu e genul ala. el da un picior la usa. si urmatorul lucru pe care-l stii. e ca e bine instalat la tine in cuget si-n simtire. adica la mine.

incerc sa ma impotrivesc pentru ca stiu ca e trouble. ma zbat putin. lasa-ma. lasa-ma. dar pradatorul de elita isi face lasou potrivit. si ma urmareste precum un cowboy vita scapata alaturea de turma.

ma mai dau eu putin rotunda. mug trufasa. auzi, mie nu-mi trebuie asa belea. dar deja cred ca stie ca e de ochii lumii. un pradator adevarat simte cand victima emana endorfine. de drag ce-i e calaul.

pentru ca asa de bine ma struneste din franghie. asa lovituri dureros de dulci in coaste imi trage cu ciocatele. pana cand ma pune cu botul pe labe. si uite-ma lingandu-i cu gingasie o cizma.

pe strada cu mine. dar la un alt bar. mai lucreza o prietena. barmanita-hangita si ea. in pauza de pranz vorbim intre noi.

pistolarul a dat si la ea cu ciocatele in usite. same story. wild wild west bucharest story. ba chiar i-a cerut lectii de sarut. ce de cantat el stia prea bine. ca amandoua cantam ca niste privighetori. ne auzise trilurile, pasamite.

deci acum amandoua ne uitam in zare. doar doar om vedea palaria de cowboy. tinuta dreapta si tare placuta ochiului. si nasul coroiat. care cand apare. soarele rasare.

ne-am spus tot. dar nu ne putem supara. 1 la mana pentru ca hangita la hangita nu-si scoate ochii. si 2, nu ne putem supara nici pe pistolarul. mare pradator. pentru ca de-asta s-a nascut. sa faca lumea mai palpitanta. in plus, in vestul salbatic e asa de mare plictiseala.

asa ca. avand amandoua praf de minune in ochi. si inimi batande in ritm de tango. am zis sa nu ne incurcam in false pudori. si am hotarat ca.

Da, vrem! jos palaria pentru pistolar. desi nu intelegem exact. logistic vorbind. cum isi propune sa ne impuste pe amandoua eficient. dar ma rog. fiecare cu expertiza lui. nici el nu ne zice noua cum sa stergem bine pahare. asa ca sa-i dam credit.