frica de re-daruit

decembrie 27th, 2009

regift

In fiecare an, aceeasi drama. Cireasa e neglijenta si nu tine minte de la cine a primit un cadou care nu ii cade bine la socoteala.

Exodul de lucruri nepotrivite are loc, precum migratia antilopelor gnu, de doua ori pe an. De ziua dumisale, cand orasul e in floare. Si de Craciun, cand orasul este tot sub floare alba, de zapada.

Cum totusi cadourile, chiar nepotrivite, nu se face sa le arunci la gunoi din momentul in care invitatii ies pe usa, cireasa ramane mereu cu niste lucruri absurde in viata ei. Pe care le-a depozitat intr-un dulapior anume. Intitulat dulapiorul pentru re-daruit.

El este burdusit cu tot felul de traznai. Rochii nepotrivite cu spiritul de cireasa, chiloti prea mici pentru un fund care se respecta, carti ale caror slove mi-au ramas nedeslusite, cate un parfum nemirosit in veci de catre vreun nas, in direct de pe pielea mea.

Si asteapta cireasa prilejul potrivit, cu rabdare de pradator de elita. Si cum vine ziua cuiva important dar nu chiar in top trei, cireasa se arunca in cap in dulapior. Si inoata ea printre acele rafturi mici.

Si culege de-acolo vreun articol care sa se potriveasca, chiar daca nu manusa, cu andrisantul. Are ea grija de fiecare data ca obiectul sa para ales chiar atunci si pentru persoana respectiva.

Chiar daca nu se vadeste extraordinar de potrivit si respectivul nu exulta de bucurie, simularea este de calitate. Adica nu o poate nimeni trage la raspundere ca nu ar fi cumparat ceva nou.

Dar in momentul predarii-primirii, cireasa este cuprinsa de jena si frica si remuscari. Ii vine sa smulga punguta din mana celui blagoslovit cu obiectul extras din dulapiorul de re-daruit. Sa mimeze un lesin. Sa inceapa sa bata intr-o tigaie, ca si cum a innebunit pe data.

Si in final, cu nervii intinsi la maximum, sa sara in bratele sarbatoritului urland. Iarta-ma, nu o sa mai fac niciodata. Hai la Ikea sau la Zara, unde o sa-ti cumpar ce vrei tu. Toate astea i se intampla, de buna seama, pentru ca este ingrozita ca farsa ei va fi descoperita.

Si ca taman persoana asta pe care o strange in brate si careia ii ofera cu drag un cadou, i-a dat acelasi cadou anul trecut. Si zau daca exista situatie mai social inacceptabila de-atat.

Prin urmare, sa vedeti bataile de inima ale ciresei la ocazii. Primele momente sunt decisive. Si cum de o fi scapat cireasa pana acum cu fata curata, se intreaba mereu. Si multumeste sortii.

astazi e ziua cireselor, zi frumoasa ca voi

noiembrie 17th, 2009

la_multi_ani

Astazi se fac doi ani in cap de cand ciresele au intrat pe piata.

As vrea sa multumesc pe aceasta cale lui a cherry. Care sustine, daca o intreaba cineva, ca ea a deschis blogul doar ca sa-mi ofere mie o trambulina scriitoriceasca. Mintindu-ma miselesete atunci, la inceput, ca o sa contribuie si ea. Asta doar ca sa ma faca sa ma apuc odata.

Asa o fi, mai draga prietena. Ai reusit.

Astazi e ziua cireselor, zi frumoasa ca voi. Nu vreau sa sune asta ca editorialul de pe prima pagina a unei reviste de femei. Materialul ala scris de redactora sefa, odata cu tiparirea numarului 100. Dar ce sa fac, daca eu consider ca avem asa un parteneriat de mare succes.

Ador tot ce v-am facut in timpul asta. Doi ani m-am gandit la voi zilnic, de cand ati inceput sa existati. Intai 2, doar eu si a cherry, care intram de mai multe ori, ca sa apara mai multe vizite. Apoi 3, cu mama de cireasa. Apoi 7 cititori.

Apoi cati sunteti acum. Cam 300 de oameni in fiecare zi.

Viceversa, ma prapadesc si de placerea a ceea ce mi-ati facut voi mie. Cum veniti voi aici zilnic. Unii intrati tiptil, cu caciula-n mana, pentru prima data. Altii ca la voi acasa. Beti cafeaua si semnati zilnic condica.

Este o onoare pentru mine ca ma lasati sa va incep zilele.

Astazi este ziua blogului meu. Care fara voi, mai ales, n-ar mai fi existat. Pofta mea de scris tot voua vi se datoreaza. Poate chiar si talentul. Poate chiar si ceaiul care are atata gust dimineata.

O sa va fac cadou maine, cu ocazia acestei aniversari, o povestioara. Nu intamplator maine e si ziua internationala wc-urilor. WC-ul, un subiect tare drag mie. Stiti deja.

Atata pot eu. As vrea sa va invit pe toti la tort de ciocolata la Capsa. Dar nu prea am cum. Trebuie sa inchiriez pentru asta Ateneul si nu sunt acum in forma maxima.

Va multumesc frumos ca ma cititi. Si va rog din inima sa nu renuntati. Ca ma ofilesc si mor.

La multi ani. Mai mult voua, dar si mie.

hotcity implineste 1 AN si eu sunt o pasarica

martie 18th, 2009

hotcity

De cand m-am hotarat ca nu mai sunt fiinta corporata, ci reinventata. Hotcity.ro este locul unde transpir zilnic, raspandind miros de iasomie. Si el implineste azi 1 an. 1 an. 1 an de cultura urbana pentru femei.

Sigur, pot spune lucruri minunate despre site. Dar nu m-ati crede. Asa ca sa zic despre mine. Ce mi-a adus mie hotcity. Pai uite.

Dimineti incepute mai tarziu, dupa un somn mai rasfatat. Si o cafeluta mai lunga. Un birou pus fix in centru, cu vedere la parc. Multumesc managementului hotcity pentru asa decizie agreabila. Nici nu stiti cat conteaza. Si o da, ador lumina naturala.

Un loc cald si primitor si cafea la dozator. Unde am putut sa scriu despre toate lucrurile despre care nu am putut defula/refula/exploda/imploda pe blog. O baie perfect antifonata, cu hartie igienica in 3 straturi si miros de piersica.

O femeie, sa-i zicem dana. Care si-a luat sarcina neplacuta de a-mi spune cand o iau pe aratura. Si sub a carei bagheta fermecata m-am format ca esenta transcendentala metafizica, cu metatrimiteri intrinsece de natura exhaustiva holistica, dar si cu puternice accente telurice.

Merci dana, eu n-as fi facut asta in locul tau. Si te mult rog sa nu-mi ceri niciodata nimic in schimb. Merci.

Un colectiv agreabil, cu care imi vine sa vorbesc in continuu, in loc sa muncesc. Desi colectivului nu-i vine deloc sa faca la fel. Pentru ca il deranjez din scris. Apropo de colectiv. Aici voiam sa ajung. Vedeti poza din imagine?

Animalutele suntem noi, femeile de la hotcity. Care ne-am hotarat sa ne facem benzi desenate. Ca sa ne distram si mai tare decat acum. Ce vreti, publishing-ul are si el avantajele lui. Nu degeaba tacanim toata ziua ca niste masini de scris profesioniste.

Nu va las sa bajbaiti despre cine sunt eu. Sunt pasarica roz, care sta in capul sconcsului. Sconcsul e lamaie si am vorbit cu ea sa ma lase sa stau mereu acolo. Ariciul e dana, normal. Ca e sefa si, daca observati, e animalutzul cel mai inalt. Asta e. In publishing trebuie sa mai faci si concesii.

Pisica e adina, fashion editorul. Suricata e sabina sau mimi se mira. Comics-urile astea o sa vina cu un episod nou, saptamanal. Le face bloggerita Nadia. Sa ne urmariti, ca e misto. Eu o sa incerc sa imi aduc aminte sa dau link. Dar daca nu, intrati acolo. Adica aici.

Deci azi implinim 1 an. Si vrem sa ne distram. A, mai e ceva, stiam eu.

Daca cititi hotcity deja. Sau daca incepeti de astazi inainte. Veniti sa mancati o felie de tort cu noi. Si sa ne cunoastem. Pentru ca biroul e pus si deasupra lui French Bakery, in spatele fostului Eva, actualul Diverta.

Haha. Multumesc managementului, care s-a gandit si la asta.