ziua orgasmului rasare

decembrie 21st, 2009

placere

Da, a fost ieri. Si da, m-am conformat. Am avut cu cine si am avut cu ce. Restul a mers uns, de la sine. Sau stai, de fapt nu a fost chiar usor.

Cand esti doar tu cu tine si ai sarcina asta, sa provoci un orgasm, traiectoria trasata e destul de clara. Si stii cam cat dureaza planul de actiune. Apesi acolo, tragi dincolo. Mangai, pedepsesti, iese pana la urma bine.

Nu ti-e jena, nu ai de ce sa dai explicatii. Doar ai mai facut-o si alte dati. Sa lasam falsa pudoare.

Dar cand esti cu cineva, se intrevede mai delicata treaba. Iti trebuie ceva calitati de bun organizator si inclinare spre obtinere de rezultate si abilitati de lucru atat individual cat si in echipa, ca sa te apuci de treaba si sa generezi si obiective atinse. E si un pic de rusinica la mijloc.

In plus, parca de data asta tot universul a complotat inspre a ma impiedica sa ma tiu de cuvant. Rugaminti de la prieteni, scrieri de scris, evenimente de participat si tot felul de alte traznai. Ca un facut, toate erau in jurul orei 8, cand trebuia sa ma produc.

Si da, recunosc ca nu s-a intamplat cand trebuia. Noroc ca mi-au dat dezlegare organizatorii, dupa ce am scris un ravas oficial. Au fost tare nemultumiti, au zis ca orgasmul meu este esential in desfasurarea evenimentelor. Dar pana la urma nu au avut ce face. Decat deloc…

Si m-au amanat cu vreo doua ore. Insa atunci, sa te tii. S-au adunat norii, s-au rupt, s-au lipit la loc de bunavoie. A venit Mos Craciun, curios sa vada ce inseamna un lucru bine facut. Noroc ca era lumina stinsa, insa renii au facut mare mizerie. Au tropait ca niste tampiti si s-au impins si in usile de la sifonier.

Dar am facut abstractie. Au rasarit ghioceii si s-au intors paserile calatoare. Apoi s-au copt ciresele si cineva a strecurat un cos intreg pe sub usa. Cu cirese culese atunci. Si in piscina de peste drum a inceput sa inoate domnul ala care face asta in fiecare dimineata de vara.

Cand credeam ca totul a reintrat in normal, vecinii s-au intors bronzati de la mare (ei mereu merg in perioada asta de inceput de septembrie) si s-au apucat imediat sa faca must. Apoi au plecat pasarile calatoare. Da-da, alea de venisera un pic mai devreme.

Si in final am ajuns epuizati sa punem ordine in calendar. Este din nou, ce bine, 21 decembrie. Suntem foarte aproape de sarbatori si maine mergem sa luam brad gras si frumos.

Ieri a fost ziua orgasmului si eu mi-am facut fara preget datoria.

jos comitetul de perversi climatici

iulie 9th, 2009

seasons Of Life Large copy

Da, am plesnit-o. Suntem fericitii castigatori ai climei temperat-continentale.

De cand era cireasa mica i se tot spunea asta la scoala din livada. Profesorii fara mama, fara tata ziceau ca ce bine de ea. Este printre putinii locuitori de pe planeta care au fost daruiti cu acest cadou nepretuit: 4 anotimpuri. Repet: 4 anotimpuri.

Ma gandesc ca asta este o campanie de PR implementata in secret de Ministerul Invatamantului. El a desemnat pentru proiect o celula de criza formata din nu spun nume, persoane importante.

Comitetul de perversi climatici isi predau stafeta din tata-n fiu. Ei au grija sa se inmulteasca neaparat, prin orice mijloace. Este esential sa poata tine secretul si sa spuna minciuni mai departe generatiilor de pici, viitor adulti manipulati cu manipula.

Sediul lor nu este nici macar in minister. Ci intr-o padure virgina din nordul capitalei, au o scorbura uriasa cu internet. Peste costume poarta hainute de frunze. Fiecare are in cap o palarie cu un jder prin intr-o pozitie dimanica.

Bineinteles, toate astea sunt pentru camuflaj. La pranz li se aduce in caserole mancare de la food court, de catre un angajat legat la ochi si cu vata in urechi. Vagauna este inconjurata de gropi, praf, santuri si betoane. Locuitorii stiu ca este, sanchi, ceva in constructie.

Scopul are probabil de-a face cu strategia managementului de tara pe termen lung. Si vizeaza obisnuirea locuitorilor Romaniei cu ororile climatice la care sunt supusi pe parcursul intregii vieti.

Programul se cheama Ce nu poti schimba, accepta. Si fa-i si pe altii sa accepte. E spre binele lor. In proiect sunt cooptati, contra unor sume uriase, si anumiti parinti. Ei sunt racolati dintre adultii fara scrupule, care sunt deja blazati.

Niciun copil mic nu trebuie sa iasa din scoala fara parerea ca a apucat pe Dumnezeu de un picior. El trebuie invatat sa se bucure cand ploua si natura da ochii peste cap si ii moare in brate. Pentru ca, nu-i asa, ploaia inseamna bogatie.

Tot el, scolarul, trebuie convins prin metode neortodoxe, daca trebuie, sa exulte cand vede fulgi albi cazand din cer. Pentru un fruct matur, ca cireasa, asta inseamna ca totul s-a sfarsit. Scolarul insa, posedat de un optimism indus cu grija, crede ca abia a inceput.

Copiii mioritici trebuie sa creada ca alte natii sunt varza cu carne. Si ca mai toti oamenii de pe planeta plang incetisor noaptea in perna jinduind la ale noastre 4 anotimpuri. Ce mila mi-a mai fost de ei cand eram cireasa necoapta.

Dar mila mi-a trecut, pentru ca stiti cum e omul, nemernic. Asa si fructul. Asa ca mi-am permis sa ma bucur mult de treaba asta. Si sunt jenata sa recunosc faptul ca bucuria nu mi-a trecut pana de curand.

Acum am inteles in sfarsit conspiratia comitetului de perversi climatici. M-am trezit deodata ca eu urasc cu patima 2 din cele 4 anotimpuri. Si ca m-as muta cu catel si purcel la nefericitii aia care au doar 2. Unde as cere azil climatic.

Vreau acum sa demasc intreaga mascarada si voi merge pana in panzele albe, daca e nevoie. Si cred cu tarie ca e nevoie. Bineinteles, am nevoie si de voi. Chiar vreti ca ai vostri copii sa creasca in minciuna, crezand ca 4 anotimpuri e “the shit”? Nu cred.

Mai am o zi pana plec la niste unii cu o clima indoielnica. Asiaticii astia, niste nefericiti. Dar daca va place ideea ciresei si vreti sa o ajutati in darea pe fata a adevarului, nu ezitati. Hai sa ne organizam si cand ma intorc, incepem lupta.

Comitetul pentru scoaterea adevarului la iveala in ceea ce priveste neplacerea de a avea 4 anotimpuri saluta comitetul de perversi climatici. Noi nu o sa ne ascundem ca voi, n-avem nevoie. Noi vom invinge in vazul lumii. Deci?

cireasa a descoperit google analytics

decembrie 19th, 2008

dorinta_ciresei

Acum un an multumeam cu emotie nedisimulata celor 9 cititori care intrau zilnic aici. Eram emotionate.

Unul dintre ei era mama de cireasa. Merci mama ca ai crezut in mine. Merci mama ca m-ai facut asa cum sunt. Merci mama, merci ca ai intrat. Merci mult.

Doua eram noi ciresele. Inca unul eram tot eu care intram de pe alt computer sa vad daca se schimba numarul de vizite. Si inca unul era a cherry, care facea acelasi lucru.

Ne bucura orice crestere, chiar daca falsa. Restul de 5 erau niste cititori avizi de slova cireseasca. Care lasau totul din mana, o data pe zi. Sa vada ce am mai nascut din pix.

S-au schimbat anotimpurile. Aici va rog sa va imaginati intai un om de zapada. Apoi muguri care plesnesc cu repezitorul. Apoi plaja si copii stropindu-se fara griji ca in reclamele asiguratorilor cu buget TV. Apoi struguri si gutui prin panere. Si gata.

Cu manuta tremuranda am instalat undeva pe traseu traficul. El a crescut plapand, apoi s-a oprit de tot, la o cifra tulburator de mica. Daca ne gandim cate lume pretindea, cu exemple si vorbe potrivite, ca ne citeste.

Chiar zilele trecute, sutu a pus link catre aici. Si vedeam la referreri cum intra oameni valuri valuri, cata frunza, cata iarba. Dar numarul de vizitatori a ramas neschimbat, ba chiar cu 2 mai putin decat in ziua precedenta.

Am facut clabuci mov la gura de nervi, dar m-am inzdravenit dupa ce am ingerat jeratec.
Si frustrarea a continuat pana mai ieri. Cand o femeie tanara si buna mi-a instalat google analitics. O masinuta care imi spune tot ce misca despre cine ce si de ce.

Acum stiu tot si sunt tare multamita, boieri dumneavoastra. Stiu cati sunteti, la ce ore preferati sa cititi, de unde veniti. Nu stiu exact incotro va duceti cand plecati de la mine. Dar cred ca e o chestiune de timp pana aflu si asta. Poate ma si ajutati un pic.

Stiu exact cat timp petreceti citind ce-am scris si uite, va zic si voua. 1 minut si 42 de secunde. Stiu ca cititi un post si apoi mai cititi si inca o treime din alt post.

M-am gandit ca probabil va place sa ramaneti asa in suspans. Fara sa stiti sfarsitul. Deci sunteti genul care prefera aventura. Ma bucura asta.

Stiu ca multi dintre voi ajungeti aici zilnic pentru prima data. Cautand niste traznai de care raman stupefiata si mi-e rusine sa le pomenesc. Dar o sa-mi fac curaj si o sa scriu si despre asta zilele ce urmeaza.

Stiu ca o parte dintre voi sunteti dezamagiti. Pentru ca doriti sa aflati poze cu capre sau retete cu fistic. Si aici dati doar peste capre in combinatie cu verze si alte treburi fistichii.

Ce sa mai. Cireasa a descoperit google analytics. Si nimic nu o mai poate opri. Domnilor de la trafic, zau ca ma citeste lumea. Am dovada.