somnul de la ora 3

noiembrie 23rd, 2010

Doarme cireasa somn dulce si fara zvarcoleli cam 8 ore in fiecare noapte.

Cateodata dorm si mai din belsug dar niciodata nu se pune problema pentru mai putin. Cireasa cu pielita subtire cu multa odihna si cu perne pufoase se tine.

Dimineata prin urmare ma trezesc cu un preplin de energie. As putea lumina 3 satuce mici din Austria, plus instalatiile de ski aferente fiecarui domeniu skiabil. Ah, numai la asta imi sta mintea. Ski ski si iar ski. Energia asta ma face sa mut munti mici in fiecare zi, lucru de care sunt foarte multumita. Doar ca pe la ora 3 se intampla.

Ma cuprinde un somn aproape dement. Trebuie sa fie blestemul fostului meu sot, inginerul fara inima. El mereu se lasa pe o parte dupa pranz, pentru ca nu-l tinea deloc constitutia. Ditamai barbatul, cadea din picioare de oboseala dupa o pizza. Probabil ca s-a intalnit cu pestisorul de aur si asa a aratat una dintre cele 3 dorinte. Fie ca fosta mea nevasta, cireasa, sa simta ce simtesc si eu, in fiecare zi. Plus un 30% de la mine, asa.

Altfel nu-mi explic asa intamplare. In timp ce lucrez, ochii mi se micsoreaza si se coloreaza. Se fac ca cei ai viezurilor dar niste viezuri obositi, care au baut prea mult azi noapte. Ma uit la munca ce mi se pune dinainte cu 30% din pofta caracteristica. Mai dau un twitt, mai anunt ceva pe facebook, mai scriu 2 cuvinte mestesugite. Va spun sincer, singurul lucru la care ma gandesc cu o pofta vulcanica este patul meu.

Contextul suna a pacla, in jur e o ceata deasa de nu mai cunoastem drumul catre casa. Fornai si parai din toate incheieturile de atata somn. Fac eforturi enorme sa-mi tin capul sus. Daca imi pica fruntea peste taste, ruinez si tehnologia si ma aleg si cu un cucui de mai mare dragul. Imi promit tot felul de recompense ca sa pot continua sa-mi misc degetele cu un scop.

Ma chinui asa vreo ora jumate. Ca sa pot rezista, inghit o cana mare de cafea de cafea pe care scrie ceva mobilizator. imi tin speechuri motivationale aproape cu voce tare. Ma gandesc la ariciul care ma vegheaza si la patronul meu care a fost bun si mi-a dat o sansa sa scriu cand nu stiam daca e ceva de capul meu.

Trebuie sa apelez la toate parghiile cunoscute si mai putin ortodoxe ca sa ma conving sa nu ma las prada lui mos ene. Somnul care ma invadeaza e cel mai puternic somn din lume. Ma simt ca si cum nu am dormit niciodata.

Poate ca am muncit prea cu spor. Poate ca am alergat prea. Poate ca ii trebuie mecanismului meu o pauza. Doar n-o sa ajung sa pic lata la ora 3. Abia astept sarbatorile. O sa ma lafai in pijama prin casa, cu mirosul de brad alaturi. Pazea.

ce nu face cireasa pentru o freza smechera

august 18th, 2009

par

Am observat cu bujori in obrajori ceva. Mie parul imi sta cel mai bine dupa o dimineata care incepe cu dragoste. Nu de viata sau de semeni. Ci dragoste pur fizica. Like on Animal Planet.

Sigur, s-ar putea ca la asa descoperire sa ma fi ajutat si prietenul meu imaginar, I. Dar odata revelata chestia asta, trebuie sa ma ajut singura mai departe. Sa o potentez cum oi putea. Pana ating culmi nebanuite. Asta inseamna progres personal.

Nu vedeti ca in lumea in care traim, fiecare e pentru el? Ador zicala asta apocaliptica. Nu ma pot baza ca in fiecare dimineata de la Dumnezeu parul meu o sa poarte pecetea proaspata a iubirii. Deci trebuie sa inventez altceva pentru dimineti mai putin daruite de zei.

O precizare. Eu n-am parul cret. Si nici cine stie ce volum nu are. De-astea nu pot fi absolut niciodata confundata cu sobolanul care s-a spalat cu Foltene. Si totusi, dupa o dimineata de dragoste, arat mortal. Cazi jos cand ma vezi.

Cand ma ridic din pat, tot capul sufera de greutatea unor bucle fabuloase. Sunt asa de multe si atat de placut involburate. Incat capul de cireasa, cel ce ascunde mintea ei, abia poate sa mai stea drept. Si sa le poarte falnic.

Cum sa nu vreau sa am mereu 200% volum si 546% mai multe bucle? E omeneasca dorinta mea. Dar cum nu beneficiez 365 zile/an de luxul de a-mi incepe viata astfel, pe cale sexuala, adica, m-am gandit la urmatoarea strategie.

Sa incerc sa refac de una singura traseul & miscarile unui act de amoros impartasit. Cu speranta de a obtine par frumos la final. Chiar daca pentru asta trebuie sa ma muncesc enorm. Ei bine, o sa simulez si mimez la repezeala niste miscari studiate cu grija.

O sa ma spal pe cap. O sa ma reped in bucatarie sa fac cafea. Cu parul ud, asa. O sa pun paine la prajit. Cu parul ud. O sa intru putin pe net. Rrrr, cu parul ud. Pun si de ceai. Indicatie scenica: parul este el inca ud. Dar totusi putin zvantat, da?

Apoi o sa-mi iau avant din hol citire. Si o sa ma reped in marsarriere catre pat. Unde o sa ma trantesc surprinsa de mine si de viata, direct pe spate. Apoi o sa prestez niste miscari marunte. Eu cu mine si pentru mine.

O sa petrec o vreme concentrata in acest du-te vino. Executat aproape in acelasi loc. Plaja miscarii trebuie sa fie tare mica. Numai asa se obtine o frecare intensa a partii din spate a capului de asternut. Si in final, sper eu, par valvoi.

Imediat dupa, ma voi zvarcoli in fel si chip printre perne. Ca un peste pe uscatul dormitorului. Inchipuindu-mi ca ma lupt cu Xena, printesa razboiului din televizor. Voi folosi aici modelul unei gaini fara cap.

Scopul este in aceasta faza obtinerea transpiratiei. Cred ca in acest moment parul este deja intr-o formula avangardista. Dar are nevoie de un bust de umezeala. Daca ma plictisesc sa ma rasucesc asa, cred ca pot inlocui cu o alergatura sumara prin sufragerie.

Apoi ma arunc iar in pat. Tot ca suflata de o explozie, tot pe spate. Si imi lipesc perna de gura si nas. Tragand-o incet peste fata, ea turtita fiind, in sus, spre crestetul capului. Ca sa conduc toata constructia capilara inspre spate.

In timpul asta ma apuc sa si strig ceva. De neinteles, dar tare sa fie. Cat sa bulversez vecinii. Recunosc ca nu stiu daca partea vocala chiar ajuta parului. Dar ce ma fac daca tocmai aici sta magia frezei mele post-iubire?

Apoi reiau miscarile marunte. Dar am grija sa ma presez tare de cearseaf si cu laterala dreapta de cap. Si cu cea stanga. Apoi beau apa. Cine stie, poate si asta ajuta nitel.

Apoi zambesc si ma duc pana la baie. Apoi ma intorc in dormitor. Si ma arunc vitejeste inainte, pe burta. Sa mai dau podoabei din cap o pauza. Si sa o fac sa se aseze in pozitie normala. Sa vedem cum pica.

Incerc acum sa determin diametrul patului folosindu-ma de corpul meu. Tin capul lipit de asternut si ma frec de fiecare centimetru de cearseaf. Ca si cum acolo, in freza, ar sta aparatul de masurat.

Apoi arunc o perna pe jos. Intonez un imn de multumire zeilor. Si ma imbrac sa ma duc la serviciu. Ar trebui sa iasa bine. Sa-mi tineti pumnii.

imi plac cheliosii

aprilie 14th, 2009

Transporter_-2 copy

Declaratia mi-a iesit din pieptul opulent prin intermediul gurii roz cu ajutorul limbii vivace ieri. In timpul unei conversatii dintre cele mai agreabile cu mintea de ceai. Careia ii luam interviu. Daca aveti vreun dubiu. Sa stiti ca si ei ii plac. Na.

Dar e valabila si azi. Si va fi de-a pururi. Cat timp vor fi cirese pe pamant. Pestisori aurii in apa. Si vrejuri de fasole ce ajung la cer.

Dar sa murmur, vesel menestrel, despre chelii. E curios ca multe lucruri pot indura purtatorii de sex tare. Sunt de acord fara prea multe zbateri sa fie ochelaristi. Dupa modelul asta e. Rudele si ochii cu purici nu ti-i alegi.

Pleaca infranti capul la vederea umflaturii care li se iteste dinainte-le. Din ce in ce mai gogonata. Si nu se opresc din infulecat nici cand ea atinge proportii hiperbolice, de fantasma.

Si ii impiedica de la a-si mai verifica, fara oglinda, sexul. Sau sarpele cu un singur ochi. Denumire data intr-un film de o bunica care-si avertiza nepoata sa se fereasca de faptura asta perversa care umbla mai mult pe inserat. M-a distrat, ce vreti.

Dar cand vine vorba de chelie, aici e aici. Chelia pare sa fie suprema umilinta. Imediat dupa aceea de a folosi un supozitor. Dar macar in cazul asta, ultimul. Nu te vede nimeni. Si nu stie ca patesti asa rusine intrinseca partilor moi.

Confruntati cu flagelul, barbatii se comporta mai intai ca si cum nu s-a intamplat nimic. Ce, despre ce vorbim? Mi s-a marit putin fruntea. Dar asta pentru ca gandesc foarte mult. Si nu mai incapeau ideile in cea veche.

Cei la care chelia se insinueaza perfid prin rarime. Si nu printr-o frunte de mai mare amploare. Isi lasa parul putin mai lung. Cu aerul ca tocmai se confrunta cu un par valvoi fara precedent. Ca sobolanul care s-a spalat cu foltene si semana aidoma cu ariciul.

Nu mai discut despre cei ca base. Care cand chelia luceste in soare. Decid sa-si lase pleata de rocker doar intr-o parte.

Si apoi obliga, cu o naivitate sora cu nebunia. Ciuful cu pricina sa traverseze impotriva firii chelia. Lipindu-se acolo ca o caciulita aberanta. Stiti cu totii ce se intampla cand e vant.

Barbatii normali cedeaza. Si isi arata capul nud in vazul lumii. Sunt resemnati dar tristi despre subiect. Si li se pare ca sunt confruntati cu o napasta. Dar vecinul de jos, care e mai in etate, ce o fi mancat? Ca e asa de stufos incat sfideaza.

De ce eu? De ce eu?

Si acum mai zic o data. Mie imi plac cheliosii. Mi se par mai interesanti ca si look decat alti barbati, mai imblaniti. Si ca mine sunt multe. Nu sunt singura enclava feminina care crede ca o chelie sanatoasa e sexy ca la balamuc.

Asta am avut de spus. Si hai, la cat mai multe chelii purtate cu mandrie. Ca merita.

posibile ritualuri de imperechere. la arici

iunie 10th, 2008

dupa ce ne-am dat cu parerea despre cam cum or face melcii dragoste, a venit randul aricilor. ei ne-au pus pe ganduri de data asta.

la melci era greu de ales un suflet pereche din cauza distantei enorme dintre un bujor si un bob de roua aflat la celalalt capat al gradinii. la arici e in schimb teribil de periculos.

fiecare noapte de dragoste intre arici presupune atatea riscuri fizice. cu siguranta they play hard to get. si numai cand sunt siguri, dar absolut siguri, ca e ceva acolo, accepta sa se intepe intr-un act amoros. care poate fi ultimul.

momentul in care ei se cunosc e f important. ca la oameni. daca e bad timing, un arici e relaxat si deschis. cu boticul la vedere, explorand lumea. dar celalalt sta strans in el insusi. ii arata potentialului suflet pereche doar o pernita de ace fara atza.

cand lucrurile stau asa, pot trece unul pe langa altul fara sa starneasca praful de minune. stelutele care rasar in ochii partenerilor cand vor sa imparta ceva raman neaprinse.

dar cand totul merge bine, ariciul o invita sa manance impreuna o rama. e meniul preferat al aricilor. paranteza: n-ati crede, dar aricii mananca si melci. inca se mai cerceteaza daca ei pregatesc melcii ca noi. cu unt si usturoi. dar oricum aricii mor dupa melci.

asa. aleg un loc cu muschi pufos. el vaneaza. e suficient sa se arunce pe spate pe prada pe care a pus ochii. ei i se umezesc ochii de admiratie. a facut totul cu atata gratie. si fara efort…

apuca fiecare deliciosul vanat de cate un capat. si tot inaintand, se intalnesc la mijloc. ochi in ochi, intr-un sarut. e echivalentul scenei din pisicile aristocrate, cand musette si marele golan mananca spaghetti.

beau apoi apa pe rand din urma de cerb. au descoperit ca au sa-si spuna mai mult unul altuia decat ce gandacei mancam maine. si in ce luminis dam copiii la scoala.

sunt preocupati amandoi sa stranga peturile si ambalajele aruncate de oameni si sa le duca la centrul de reciclare din padure. sunt din specia rara de arici carora le pasa de planeta lor.

el o atinge cu labuta pe frunte. o mangaie usor. ea isi strange tepii intr-un elastic, sa ofere mai mult loc pt dezmierdari. isi freaca apoi obrazul de mana lui. gestul asta la arici spune mai mult decat 100 de cuvinte.

soarele straluce in mii de sclipici prin tepii proaspat spalati ai aricilor indragostiti. gazele zumzaie de aur in lumina. pasarelele canta umar la umar, leganandu-se pe cracutze.

labuta in labuta, merg in amurg 2 arici prin padure. cand soarele se pituleaza de tot, aricii se opresc. se aseaza pe 2 frunze de stejar curate. fund in fund, fata in fata. e pozitia cea mai obisnuita de dragoste la arici. aproape singura.

nu mai au rabdare. burtica fara sulite se intalneste cu cealalta burtica. isi lasa pielea sa se atinga. tremura imperceptibil. labutele se incolacesc pe dupa gatul partenerului. ah! iarta-ma! n-am vrut.

aricii se contopesc intr-un singur corp de arici. care se misca ca un mecanism perfect. un singur mecanism. uniunea e atat de perfecta incat uita de precautiuni.

uita tot ce le-au spus parintii lor de atatea ori. si isi rasucesc corpurile pt a obtine o mai deplina contopire. despre care auzisera doar in filmele cu arici cazuti in pacat.

auch! aoleu! iarta-ma iubito. luna scapara pe tepii acoperiti de mici diamante de sudoare. se strang din nou in brate. padurea se lumineaza de artificii de toate culorile. respiratia aricilor indragostiti e mai iute. amantii sangereaza pe ici pe colo, dar sunt fericiti.

se apropie si se desprind. se apropie din nou. uuuuuh. ai grija. danseaza inlantuiti pe ritmul inimii lor. de atata emotie doresc sa se atinga pe tot corpul. nu se pot abtine. din pernitele labutelor rasar mici trandafiri de sange aricesc.

n-are importanta. aricii s-au gasit si s-au ales pt viata. o viata de arici vor trai impreuna. chiar daca au cicatrici, sulfletele lor sunt vindecate. au trecut proba de foc. sunt in viata. si vor infrunta tot ce e de infruntat impreuna.

cam asa vedem noi o poveste de dragoste intre arici. daca vi se pare ca pe alocuri lucrurile ar putea sta diferit, va rog sa nu ezitati sa completati. ne intereseaza.

sau daca povestea ramane asa cum e, va rog altceva. sa ne spuneti despre ce alte animalutze si obiceiurile lor de imperechere am putea discuta. impreuna.