Am observat cu bujori in obrajori ceva. Mie parul imi sta cel mai bine dupa o dimineata care incepe cu dragoste. Nu de viata sau de semeni. Ci dragoste pur fizica. Like on Animal Planet.
Sigur, s-ar putea ca la asa descoperire sa ma fi ajutat si prietenul meu imaginar, I. Dar odata revelata chestia asta, trebuie sa ma ajut singura mai departe. Sa o potentez cum oi putea. Pana ating culmi nebanuite. Asta inseamna progres personal.
Nu vedeti ca in lumea in care traim, fiecare e pentru el? Ador zicala asta apocaliptica. Nu ma pot baza ca in fiecare dimineata de la Dumnezeu parul meu o sa poarte pecetea proaspata a iubirii. Deci trebuie sa inventez altceva pentru dimineti mai putin daruite de zei.
O precizare. Eu n-am parul cret. Si nici cine stie ce volum nu are. De-astea nu pot fi absolut niciodata confundata cu sobolanul care s-a spalat cu Foltene. Si totusi, dupa o dimineata de dragoste, arat mortal. Cazi jos cand ma vezi.
Cand ma ridic din pat, tot capul sufera de greutatea unor bucle fabuloase. Sunt asa de multe si atat de placut involburate. Incat capul de cireasa, cel ce ascunde mintea ei, abia poate sa mai stea drept. Si sa le poarte falnic.
Cum sa nu vreau sa am mereu 200% volum si 546% mai multe bucle? E omeneasca dorinta mea. Dar cum nu beneficiez 365 zile/an de luxul de a-mi incepe viata astfel, pe cale sexuala, adica, m-am gandit la urmatoarea strategie.
Sa incerc sa refac de una singura traseul & miscarile unui act de amoros impartasit. Cu speranta de a obtine par frumos la final. Chiar daca pentru asta trebuie sa ma muncesc enorm. Ei bine, o sa simulez si mimez la repezeala niste miscari studiate cu grija.
O sa ma spal pe cap. O sa ma reped in bucatarie sa fac cafea. Cu parul ud, asa. O sa pun paine la prajit. Cu parul ud. O sa intru putin pe net. Rrrr, cu parul ud. Pun si de ceai. Indicatie scenica: parul este el inca ud. Dar totusi putin zvantat, da?
Apoi o sa-mi iau avant din hol citire. Si o sa ma reped in marsarriere catre pat. Unde o sa ma trantesc surprinsa de mine si de viata, direct pe spate. Apoi o sa prestez niste miscari marunte. Eu cu mine si pentru mine.
O sa petrec o vreme concentrata in acest du-te vino. Executat aproape in acelasi loc. Plaja miscarii trebuie sa fie tare mica. Numai asa se obtine o frecare intensa a partii din spate a capului de asternut. Si in final, sper eu, par valvoi.
Imediat dupa, ma voi zvarcoli in fel si chip printre perne. Ca un peste pe uscatul dormitorului. Inchipuindu-mi ca ma lupt cu Xena, printesa razboiului din televizor. Voi folosi aici modelul unei gaini fara cap.
Scopul este in aceasta faza obtinerea transpiratiei. Cred ca in acest moment parul este deja intr-o formula avangardista. Dar are nevoie de un bust de umezeala. Daca ma plictisesc sa ma rasucesc asa, cred ca pot inlocui cu o alergatura sumara prin sufragerie.
Apoi ma arunc iar in pat. Tot ca suflata de o explozie, tot pe spate. Si imi lipesc perna de gura si nas. Tragand-o incet peste fata, ea turtita fiind, in sus, spre crestetul capului. Ca sa conduc toata constructia capilara inspre spate.
In timpul asta ma apuc sa si strig ceva. De neinteles, dar tare sa fie. Cat sa bulversez vecinii. Recunosc ca nu stiu daca partea vocala chiar ajuta parului. Dar ce ma fac daca tocmai aici sta magia frezei mele post-iubire?
Apoi reiau miscarile marunte. Dar am grija sa ma presez tare de cearseaf si cu laterala dreapta de cap. Si cu cea stanga. Apoi beau apa. Cine stie, poate si asta ajuta nitel.
Apoi zambesc si ma duc pana la baie. Apoi ma intorc in dormitor. Si ma arunc vitejeste inainte, pe burta. Sa mai dau podoabei din cap o pauza. Si sa o fac sa se aseze in pozitie normala. Sa vedem cum pica.
Incerc acum sa determin diametrul patului folosindu-ma de corpul meu. Tin capul lipit de asternut si ma frec de fiecare centimetru de cearseaf. Ca si cum acolo, in freza, ar sta aparatul de masurat.
Apoi arunc o perna pe jos. Intonez un imn de multumire zeilor. Si ma imbrac sa ma duc la serviciu. Ar trebui sa iasa bine. Sa-mi tineti pumnii.
