M-am gandit bine si am de facut o declaratie. Sper ca toata lumea e atenta. Chiar si iubitorii de caini, chiar si mamele.
M-am decis ca imi plac unii adulti, unii barbati blonzi, unii copii, unele femei tunse scurt si anumiti caini. La fel cum imi plac doar unele carti, ceva filme si un numar finit de mancaruri care contin carne. Dar cele care imi plac, imi plac, nu gluma.
Societatea are rabdare cu mine cand declar ca nu imi plac toti adultii de pe lume. Ma intelege cand recunosc ca nu ma pune pe jar o mare masa de barbati blonzi. Nu-mi lipeste pe frunte eticheta cireasa nu suporta barbatii blonzi. Societatea nu se supara cand afirm ca mi se par interesante doar o seama de femei tunse scurt.
Nu se arunca in mine cu rosii si oua stricate nici cand aleg din vitrina de produse anumite carti, filme si doar cateva bucate carnoase. Am voie sa zic ca nu mi-a placut filmul Pina. Si ca scrierile lui Faulkner mi se par indigerabile. N-am auzit pe cineva sa-mi reproseze ca nu imi place sa citesc. Si ca nu vad farmecul unei fasole cu ciolan.
Dar cam aici se opreste toleranta societatii. Nu am voie sub nicio forma, daca vreau sa am parte de o viata sociala armonioasa si aprecierea aproapelui, sa aleg doar anumiti copii si anumiti caini. Oferta sociala suna asa. Cireaso, ori iti plac toti copii, ori esti un monstru. Cireaso, ti se pare grozav fiecare caine in parte sau n-ai inima si poti sa te zbati tu cat vrei sa ne-o arati, ca noi tot refuzam sa o vedem.
Cale de mijloc nu exista. De ce discriminarea asta, nu pot sa pricep. Dar sunt hotarata sa ma lupt impotriva ei precum o tigroaica. Vreau sa-mi fac dreptate. Nici nu ma prea intereseaza sa conving pe cineva. Dar insist sa ma explic, caci mi se pare frustrant modul in care adultii, aproape toti adultii, pun problema.
Pentru ca mie copiii mi se par persoane. Persoane cu personalitate distincta si individualitate puternica. Eu nu vad copiii plutind intr-o mare ciorba cu acelasi gust, asa cum nu cred ca toti adultii sau toate cartile sunt o apa si-un pamant. Prin urmare, ii trec pe copii prin acelasi filtru prin care trec orice alta multime de produse.
Rezultatul este ca unii copii imi plac si altii oops, nu. Ca unii caini ma scot din sarite si cu altii m-as juca toata ziua. Dar dupa cum am aratat mai sus, nu am voie sa am o asemenea parere despre aceste doua categorii cu adevarat speciale. Asa ca ma conformez.
Trebuie sa accept sa fiu aratata cu degetul. Copiii, chiar si cei care-mi plac, vor fi informati sa se fereasca de mine caci s-ar putea sa-i apuc de un picior si sa-i inghit cu fulgi cu tot la micul dejun. Despre caini nu mai vorbesc. Ei probabil ca traiesc, atunci cand primesc afectiunea mea, o mare confuzie.
Tags: barbati blonzi, caini, constrangeri, copii, femei tuse scurt, societate
Ca sa nu mai vorbim de cazurile in care nu ai nicio opinie despre respectivul caine sau copil, pentru ca te lasa indiferenta… De unde reiese cu claritate indiscutabila ca esti un suflect sec, lipsit de emotii si trairi.
you are not alone…
La mine e simplu, imi place un singur caine (al meu) si imi plac aproape toti copiii. Societatea ma intelege si ma aproba
@fit: aoleu, tu esti chiar un caz disperat
@Cat: i hear u sis
@mimi: la asta cu un singur caine, stai jos, 3! haha
mie in general imi plac copiii, iar pe caini ii ador!
))
dar evident nu pot generaliza…sunt cazuri si cazuri…
insa mereu am comentat cand ma trezeam cu comentarii din partea unor prietene “ce copil frumosss!”, dar nu era (parerea mea!) si mi s-a dat explicatia “pentru mine toti copiii sunt frumosi”. well! ce as putea sa mai adaug eu in acest caz?!
puteti sa dati cu pietre, dar pe cat de dragalasi imi sunt unii, pe atat de nesuferiti mi se par altii