SANUCA

Unul dintre visele mele preferate este cel in care zbor de-mi merg fulgii. Si stiti, o fac fara vreo insarcinare speciala. Zbor doar asa, pentru ca-mi place de nu se poate povesti.

Se intampla de fiecare data la fel. Zborul meu nocturn revine cu insistenta unui cosmar, doar ca este un vis pufos si bun. Nu stiu altii cum sunt insa mie nu-mi iese zborul fara sa-mi iau putin avant. Poate pentru ca sunt genul mai precaut si-mi dau seama ca o decolare abrupta antreneaza tot felul de probleme. Asta inseamna ca in fiecare vis trebuie sa mi se puna la dispozitie o pista de lansare, ca pentru avioanele mici, particulare. Si imediat ce o detine, cireasa falfaie din maini, se concentraza, si pana la urma razbeste. S-a prins ea ca zborul, in vise au ba, se obtine daca ai un psihic bun, de invingator. Exista, ce-i drept, si vise cand nu prea reusesc sa zbor, pentru ca sunt putin trista sau neincrezatoare. Dar ele sunt putine. De obicei am zborul la degetul meu mic.

Uite-o pe cireasa planand libera de sarcini deasupra orasului ei preferat. Unul cu turle si cladiri frumoase, unul uimitor de asemanator cu Praga de Craciun sau cu Viena. Unul in care oamenii traiesc in armonie, fara sa stie ca sunt observati. Ma uit de sus, ca gaina la margica, cum locuitorii cumpara paine calda, stau in jurul unei masute de cafea, isi mangaie copiii, se dezmiarda, rad cu pofta. Dar oops, trebuie sa fiu atenta. Sunt mereu la mustata sa-mi prind rochia mea verde in varful ascutit ca un ac al unei cladiri frumoase din orasul asta pe care mi l-am crosetat singura, dupa pofta inimii. Rochia verde e cea mai potrivita pentru aceasta indeletnicire, lucru dovedit in ani lumina de zbor.

Dimineata sunt putin obosita dar oh, atat de satisfacuta. Insa poftim pozna. Acum nu mai trebuie sa ma rezum la zborul din in vise. Am fost invitata de catre Grand Cinema Dixiplex, din Baneasa, sa zbor la o avanpremiera, de fata cu lume aleasa. Adica merg astazi la Omul Pescarus, primul spectacol de teatru – acrobatic fabricat in Romania. Este o productie a regizoarei Chris Simion, realizat dupa nuvela Pescarusul Jonathan Livingston, de Richard Bach. Spectacolul este o fabula a zborului si a desavarsirii umane. Show-ul se inalta pana la 15 metri in aer si inseamna dans, text, video-proiectie, acrobatie, sunet, virtuozitate, forta.

Omul Pescarus este povestea a cinci tineri care isi imagineaza ca se transforma in pasari. Unul dintre ei isi doreste mai mult decat zborul limitat al celorlati. Stolul il reneaga, il proscrie. Jonathan Livingston nu renunta la zbor si reuseste sa isi depaseasca limitele. Astfel, reuseste sa intalneasca un alt stol de pescarusi, mai intelepti, care zboara la altitudini mult mai inalte, care il adopta si care au ca scop sa traiasca bunatatea si dragostea. Omul Pescarus este un spectacol care provoaca emotie si curaj si care iti propune sa te descoperi altfel decat te vezi in fiecare zi, care iti reaminteste sa zbori, sa fii liber. Cireasa gusta asa ceva.

Mi se pare foarte tare faptul ca sunt invitata sa zbor gratis intr-un cadru festiv. Dar si ca sunt printre alesii, specialii, primii care o sa vada acest spectacol. Voi puteti sa il vedeti prima data marti, 29 noiembrie, atunci e premiera. Ma duc si zic apoi cum a fost. Fal-fal-fal.