Ma simteam tare ostenita asa ca n-am mai iesit din casa sa-i cumpar cadou lui xx.
M-am tarait cu pasi rari si impiedicati catre biblioteca si am extras o carte care imi place foarte tare desi nu i-am supt continutul inca. O carte groasa, grasa, frumos mirositoare, matasoasa, scumpa, perfecta pentru familia mea. O carte primita de ziua mea de la niste prieteni buni. Am strecurat-o intr-o punga maiastra primita de la atcineva, mi-am pus tocuri si, dupa ce m-am odihnit nitel, am purces in lungul drum al ciresei catre centrul vechi al orasului sau.
xx mi-e prieten indirect, prin alianta. Ma simt asa de ostenita incat nu mi-as da branci afara din casa asa usor sa merg la ziua lui. Dar de fapt eu am treaba cu iubita lui, xxx. Si cu gasca de prieteni xxxxxxxxxx in care xx e intromisionat cu ajutorul/de dragul/prin intermediul ei. Buun.
Pe drum incep sa regret ca nu m-am preocupat pentru a lua un cadou si ma gandesc cu pofta la carte. Ba la un moment dat fac si eu popas si ma uit in punga la ea. O tintuiesc cu ochi rugatori, ma uit ca la o iubire pe cale de a fi pierduta dar pe care inca o mai tin in bratele-mi. Cartea imi sustine privirea cu tristete dar demnitate.
Ajung in centrul vechi, in localul de pierzanie in care xx se sarbatorea. Il caut din ochi, o caut pe prietena mea, ii caut pe cei aproximativ 12 ortaci ai mei. Nu e nimeni. Caut din nou tzoc tzoc, precipitandu-ma pe tocuri. Si il vad pe xx intr-un colt. Sar pe el si ii intind fara convingere punga. Dar i-o intind, ca asa se face, na. Iar el o ia, ca na, asa se face.
Se aude un scancet stins. E cartea. Dupa ce schimb amabilitati mondene cu xx, il intreb unde este xxx si unde sunt toti xxxxxxx. xx are explicatii pertinente pentru lipsa tuturor. Strang cuvintele lui intr-o sticluta, amestec bine si apoi intind rezultatul pe o panza curata, aspra. Rezulta ca sunt singura venita. xx s-a certat cu xxx iar xxxxxxx au explicatii temeinice pentru a nu fi de fata.
Imi dau seama ca nu pot face fata situatiei. Si simtesc in timpul asta si un junghi in inima ca am dat cartea, cartea mea. Ma uit la punga dar realizez ca nu pot pur si simplu sa o insfac si sa fug urland cu ea pe usa. Stau la ziua lui xx 3 minute jumate, apoi balmajesc ceva. O las acolo si ma duc sa beau o bere, doua, trei.
Dar acum, acum mi-e dor de carte. Rau de tot. Ajutor.
Buna, ai putea data viitoare sa faci niste prajituri (ca tot stiu eu ca ciresele fac prajituri bune) si halesti cca 3 sferturi din ele inainte sa pleci catre sarbatorit (a) restul faci pachetel frumos cu funditze si sclipiciuri si ce mai vrei tu sa pui pe ambalaj si uite-asa nu regreti nimic:d
Acum, pentru momentul mai sus detaliat de tine, nu pot sa-ti ofer ajutor fizic…, gen sa-ti spun las’ ca trece, maine o sa fie mai bine, lalala, etc; din pacate situatia a fost mai mult decat penibila, iar cu cartea chiar si mie mi-a parut rau de ea:(( Poate primesti alta? Poate chiar mai faina?
Oricum dorul pentru respectiva carte il poti inlocui categoric cu niscai ciocolata buna buna si o poveste scrisa de doamna aceea cu niste minte ca de ceai:)
Cu drag,
Diana
[...] prieteni. Si mosule, nu in ultimul rand, vreau cartea aia pe care am oferit-o cadou de curand, uite aici detalii. A, si vreau si un abonament de cea mai buna calitate la festivalul Werchter, pentru la [...]