Apar uneori in livada niste dileme de ma doare mintea. Astazi sunt prinsa intre dragoste fizica si lectura.
Stiti ca sunt o mare impatimita a dragostei de sine. Sau a dragostelii cu sine, ca sa ma apropii de adevar. Ma plac suficient de mult incat sa incerc sa ma seduc de cate ori pot eu-pe-mine-ma. Ziceam aici cum ma uit in oglinda si raman traznita. Si ce se intampla mai apoi nu e de povestit, nu.
Multumirea de a ma baga doar eu in pat poate ca nu o intrece pe aceea de a dormi cu un barbat care imi place. Dar cu siguranta se gaseste cate ceva suficient de interesant de facut atunci cand raman singura cu mine insami. Si totusi.
Cand am o carte buna cu mine, tot in pat, dilema isi ranjeste la mine coltii ei perversi. De obicei e deja tarziu cand reusesc sa ma strecor-tarai-cuibaresc intre asternuturi. Si mi-e somn. Asa ca mi-e greu sa aleg ce-i mai bine si mai bine pentru mine in momentul ala de miez de noapte.
Mi-e pofta sa si citesc cateva pagini de cuvinte potrivite de altii. Dar parca ma ispiteste si dragostea atat de la indemana. O partida sigura, fara compromisuri, cu satisfactie garantata la pachet. O partida dupa care pot sa ma si culc imediat, daca am chef, fara sa mai trebuiasca sa insir-te margarite.
Mai castiga lectura, mai castiga dragostea. Dar lupta e apriga si ma uit la ea cu ochi moi, duiosi. Doar eu sunt arbitrul acestei lupte si la mine sta toata responsabilitatea castigului. Si nu pot fi chiar partinitoare. Nu.