pandind la cafeaua iluzorie a mafiotului de petrica

iunie 29th, 2009

petrica

La parterul cladirii in care gandesc si-mi traiesc viata, crosetand vise si cuvinte si fapte cateva ore bune in fiecare zi data de la Dumnezeu exceptand weekendurile, tine un magazin Petrica.

Petrica este un domn bogat, care are un motor smecher cu care sunt sigura ca agata gagici ca la balamuc. Sa nu va uitati ca Petrica e mic de statura. Atitudinea face toti banii. Petrica devine acest pitic urias cand stai de vorba cu el.

Cine stie cu ce se ocupa Petrica. El are magazinul de la parter, dar nu cred ca un spatiu din centrul capitalei Romaniei se poate tine cu atatia clienti cati vad eu ca mai calca pe acolo. Insa Petrica are hobby-uri, mi-a spus-o chiar el.

Unul dintre ele este cafeneaua fara firma la strada, deschisa la ore de neinteles, pentru clienti selectati de insusi Petrica, dupa principii care imi scapa. Cafeneaua este inclusa in magazin si in ea nu bea cafea nimeni niciodata. Eu nu stiu cum am reusit de m-am calificat, ce bine.

Cand motorul este parcat in fata si apar cateva Audi in spate, stiu ca Petrica e la aparat. Tolanit adica pe pernele tip lounge ale localului, care este chiar dragut. Petrica are gust, asta se vede de la o posta.

Cireasa e prea bine constienta ca daca Petrica ar fi putin mai tinerel, ar scapa vreo doua oftaturi in directia lui. Petrica emana putere de la o posta, si poarta camasi albe, jeansi, conversi si chelie. Este de constitutie astenica, un tantar.

Pe langa bani, putere, magazin, cafenea si motor, Petrica mai are si cafea, pe care o da la rastimpuri ciresei, contra uimitoarei sume de 5 lei. Cafea buna, expresso lung, agrementat cu lapte din belsug.

Petrica a invatat inca de la prima cafea ca cireasa foloseste zahar maro si mai mult lapte decat incape intr-o gaoace din aia mica. Prin urmare, cand ii intinde ceasca neagra pe dinafara ca cerul gurii lui (Petrica), ii da si intreaga cutie cu lapte. Sa-si adauge distinsa cireasa cat ii trebuie. Mare boier, mare caracter Petrica.

Petrica ii explica ciresei in timp ce da de manivela aparatului de cafea ca locul asta este folosit indeosebi pentru petreceri in cerc restrans. Si ca de-aia ii face el, Petrica, cafeaua ciresei.

Barmanul vine abia pe inserat, cand pare ca acolo se intampla tot felul de lucruri de divertisment. Petrica e destul de stresat sa nu fie considerat un facator de cafele, dar poate sa stea fara grija. Cireasa s-a prins ca el e un mafiot, si nu un chelner.

Cireasa bea zilnic destula cafea, pe care o aduce intr-o sticluta cu dumneaei la serviciu. Dar cand aceasta se termina, singura speranta e Petrica. Care vine rar la pravalie, dar macar vine cateodata.

Prin urmare, cireasa racaie la usa lui Petrica in fiecare zi in care croseteaza cuvinte si vise. Face asta cu speranta ca el a terminat cu lucrarile gangsteristice si a venit in sfarsit sa-si dea drumul la hobby si ei la cafea.

De multe ori, usa e incuiata si cireasa ramane cu buza umflata. Unde esti Petrica. Alteori, Petrica e in incinta, dar cireasa se apropie tiptil si il aude cum discuta afaceri presante pe terasa, tolanit pe perne, cu ton lejer de bogatas.

Atunci ea se departeaza in graba, inchizand usa fara zgomot, ca sa nu-l distraga pe Petrica de la discurs. Si revine ea mai tarziu, cand banuie ca business-ul va fi luat sfarsit si Petrica a mai inchis o afacere de succes. Bravo, Petrica.

Cireasa intelege ca Petrica e ocupat si ca e bogat si ca face cafea doar intamplator si cand are chef. Dar nu are alta solutie decat sa incerce necontenit, pana la loc comanda. Pentru ca visele si cuvintele nu se pot croseta fara aroma cafelei proaspete.

A, inca ceva. Incercand sa se inteleaga pe sine, cireasa a facut un test si a descoperit ca putea sa fie Petrica cat ar fi vrut el de tanar, caci cireasa nu i s-ar fi potrivit defel. Pentru ca ea, saracuta, nu are stofa de nevasta de mafiot.

Voi, alte fructe, aveti? Daca da, ar trebui sa-l cunoasteti pe Petrica. Face o cafea…

Cat la suta esti sotie de mafiot?
Lasa-te de meserie, iti cauzeaza.

Traiul langa un mafiot pare un lucru seducator. Stim ca daca ai reusi sa induri toate rigorile acestui job description ai fi scutita de grija zilei de maine. Dar pe de alta parte, nu are rost sa te minti, draga mea. Nu esti facuta sa fii sotie de mafiot. Tu esti un spirit rebel iar rabdarea nu este punctul tau forte. Degeaba incerci, o sa mori cu el de gat. Iesi din cosa nostra si gaseste-ti un specialist in IT sau un inspector de personal intr-o corporatie mare. El va aduce un venit mic dar fix si n-o sa te dezamageasca niciodata. Singurele lui evenimente obligatorii sunt pranzurile de duminica, luate cu tine si cu mama lui.

jos producatorii si utilizatorii de snooze

aprilie 3rd, 2009

vise

Eu inteleg progresul sa fie progres.

Dar cum sa-l las linistita pe Mos Ene sa ma stranga in bratele lui vanjoase. Cand stiu ca oamenii de stiinta lucreaza pentru cine stie ce grupare extremista. Dar numai pentru oamenii de rand nu.

Vreau acum, pe loc, rapoartele cu cheltuielile si eforturile si resursele umane si externalizarile. Si orele peste program ale inginerilor care au inventat functia snooze pentru ceasul desteptator.

Ce minte diabolica si-a inchipuit, plesnind din smocul sfichiutor din coada. Si scarpinandu-se agale la coarne. Cum sa strice somnul dulce al unui om sa zicem la ora 7 dimineata.

Si a venit cu ideea sa-l intrerupa la fiece cateva minute. Prin metode tehnice cu nume seducator. Spuneti acum dupa mine. Dar nu trisati, spuneti. Snoooooze. Snooooze. Snooooze. Este ca leganatul unui copil mic si roz. Cand de fapt actiunea in sine este taman pe dos.

In felul asta simplu, prima companie producatoare de asa ceva. Mi-a dat mie foc la valiza. Si celelalte s-au luat rand pe rand dupa ea. Si flagelul snoooooze, spuneti snoooooze, snooooooze, s-a intins ca o molima seceratoare.

Soarta potrivnica somnului dulce de cireasa. Face sa ajung sa impart spatii mici si foarte mici cu diverse personaje. Care folosesc snooooze ca pe biblia lor.

Diversi copii de gradinita crescuti doar ca si infatisare. Care nu pot sa accepte ca incepe o noua zi peste care ei sunt responsabili. Si se pitesc intre cutele cearsafului pana la urmatorul snoooooze. Si da-i, si lupta. Si iar snoooooze.

Sunt fericiti sa-si prelungeasca lesinul fie chiar si cu 5 minute amare. Si fac asta pe nervii ciresei. Care nu este deloc soiul asta. Si accepta sa ia taurul de coarne in fiecare zi. Inca de la primele tresariri care indica un nou inceput.

Ca un facut, cireasa nu trebuie sa se scoale la fel de repede ca snoooozerul. Si odata ce gongul a sunat, mai poate sa mai adoarma o singura data. Apoi, ii e fatal. Bucuria e stricata.

Dupa urmatorul sunet, nu mai poate sa puna geana peste geana. Si incepe sa-si urasca cu pasiune aproapele. Oricare ar fi el. Si orice functie ar indeplini in livada ei.

Cireasa nu poate sa-si stapaneasca ura. Si cand colegul de spatiu aplica snoooooze, ea aplica in contrapartida aboooooze. Adica, odata somnu-i e stricat, incepe sa se fojgaie.

Da cu coatele in adversar sau, daca el nu este atat de aproape. Incepe si tranteste usi. Scapa obiecte pe jos. Stranuta din senin. Aprinde lumina. Porneste radio, aparent nedandu-si seama cat de tare e. Pana nemernicul cu snoooooze se trezeste.

Pentru ca cireasa nu accepta ca cineva sa-si bata jos de diminetile ei. Si sa scape nepedepsit. Jos snooooooze si jos oamenii care cred ca pot sa traiasca asa pe langa ea. Cireasa va lupta mereu si va invinge.

se facea ca

martie 1st, 2009

apples_2 copy

Eu eram Zana Zorilor. Si ca aveam palatul meu de clestar.

Unde ce sa va mai zic. Ma distram ingrozitor de dimineata si pana seara devreme. Cand ma culcam fara griji sau idei de criza. Intr-o camera in care trosnea focul in soba si vedeam cu coada ochiului flacarile cum joaca pe pereti.

Asternuturile erau apretate ca niste foi de tabla. Asta era pasamite rigoarea Zanei Zorilor. Care nu admitea in ruptul capului sa doarma altminteri. In loc de prosoape erau stergare mari de bumbac gros. Fitze, ce vreti.

Veneau mereu prieteni la palat. Si luam mic-dejunuri bogate care se prelungeau pana spre pranz. Cu omleta pufoasa si compot de piersici despielitate si chifle austriece cu unt si branza telemea si sunca de praga.

Beam si ceai de menta cu miere fabricata de albine la fel de fericite precum vacutele din alpi. Albine pe care le masau niste fluturi profesionisti. Trainuiti special sa le face pe albine sa emane miere in conditii de armonie.

Chiar eu, Zana Zorilor, pregateam micul dejun. Valabil si pentru cand nu visez. Ador sa fac asta pentru prieteni. Este probabil unul dintre motivele pentru care sunt des invitata in vacante cu grupuri mari.

Si tot de-asta se pare ca am avut cel putin una din relatii. Hai sa vina si cireasa, ca sa mananca si gura noastra ceva.

Se facea ca mereu canta in palat muzica indie. Si beam cafele pe terasa palatului tolaniti pe perne mari aruncate alandala pe jos. In fata palatului, o gradina cu iasomie si liliac. In jardinierele de la palat, lavanda si plante aromatice.

Terasa dadea, ca sa vezi, sper un rau iute in care scormoneau vidre dupa pesti. Si dupa ce incepeam fiecare dimineata asa de incantator, ieseam calare. Aveam calul meu maron deschis, cu stea in frunte.

Se facea ca domeniul meu includea niste paduri dese in care huzureau fragi grasi. Se facea ca erau poieni in care zburdau animalute. Chiar si parsi, desi nu prea stiam eu cum arata.

La pranz mancam pastrav cu mamaliguta si mujdei sau sarmale sau supa de gaina crescuta in libertate, ornata cu galuste uriase, cu pori mari. Si placinta cu branza si stafide la desert. Dormeam dupa masa, eu, Zana Zorilor.

Se facea ca palatul functiona ca un fel de hostel. Din asta traia, vezi bine, Zana Zorilor. Si ca el era asezat in bucovina, undeva. Cred ca pe drumul spre Putna. Unde e soseaua aia de parca te dai in carusel. Sus-jos-sus-jos.

Se facea ca leneveam zilnic la soare. Si ma uitam cum trec norii. Si asta mi se parea o activitate de maxima prioritate pe agenda zilei. Aveam chef sa culeg fructe cu mana mea din copaci. Si auzeam clopote si talangi.

Se facea ca m-a zgandarit cineva acum rau de tot cu ideea asta. Care e un vis mai vechi. Cum ca Zana Zorilor ar putea sa aiba propria ei pensiune si un helesteu cu pastravi si niste cai.

Ca trebuie doar sa se foloseasca de carisma ei si de faptul ca ii plac oamenii. Si ca moare dupa viata la tara. Si ca ii plac oile si sunetele de talanga si iarba cosita si apa curgatoare. Si sa se foloseasca si de niste fonduri vadit europene.

Se facea ca trebuie sa ma plimb. Sa ascult vantul. Si sa ma bucur daca e arsita si ma prinde ploaia. Se facea ca trebuie sa ies din palatul meu de clestar de pe net.

Se facea ca eram Zana Zorilor si ca voiam sa zbor. Si ca nici ca cireasa nu sunt foarte departe sa vreau asta. Pazea.

am cititori pe spranceana

decembrie 16th, 2008

proud

mi-a fost frica, recunosc. una sunt tastele, alta e realitatea. mi s-a demonstrat de n ori.

asa ca m-am dus la intalnirea restransa tare (tot din frica) cu cetitorii de cirese. cu inima mica si neagra si stransa pe sambure.

daca codo in loc de melc e vreun brontozaur. daca lialia nu e un miel in crestere, cum se lauda, ci o cotoroanta. daca GP, bun prieten cu prietenul dono. nu e doar un ardelean domol si cu bun simt. ci si un ciclop.

si daca, ia ganditi-va, daca diana se joaca nu numai cu jucarii pe blog. ci si cu flacari pe nari scoase catre participanti.

sau daca melcul e melc. si lialia e miel. si diana doar se joaca frumos. si GP e un ardelean get beget. dar n-avem deloc ce sa ne spunem?

oameni buni. am cei mai draguti si mai amuzanti si mai omogeni cetitori. poate data viitoare veniti si voi sa beti ceai cu ciresele. pentru ca a fost incredibil de misto si de relaxat.

am ras tare, prea tare poate. si destul de des. am povestit despre bursa, vulpi, emil boc, oi, berlusconi, iubiri raposate si prezente. melcului nu-i flutura ochii cand alearga. am facut o proba. suntem on the safe side.

imi vine sa fac triplu tulup de bucurie. ca am noroc de asa cetitori minunati. si povestile lor interesante.

si de atata incantare cred ca o sa-mi sa fac o obisnuinta. din a va cunoaste pe cati dintre voi va veti lasa cunoscuti. la intervale regulate de timp. pana cand ajungem o comunitate de fructe, legume, animale si vise.

am cei mai alesi pe spranceana cetitori. si plesnesc de mandrie.

dulcea imbucatura a realitatii

decembrie 8th, 2008

Girl-Picking-Cherries

de azi intr-o saptamana. se petrece dulcea imbucatura a realitatii.

adica dupa ce ne-am spus atatea lucruri intime. pititi pe dupa tastaturi, in siguranta. dupa ce am ras unii de/la altii. sau ne-am mirat. ia uite si la asta.

dupa ce ne-am inchipuit tot felul de lucruri, unii despre altii. folosind clisee si analogii. uite ca a venit ziua cea mare. ca o cuminecatura pagana.

oare codo chiar are coarne moi cu care pipaie lumea? si oare chiar ii flutura ochii cand alearga? oare lialia poarta cele 2 cornite de mielincreshtere si acum?

oare thea vine purtand saboti olandezi, imbracata intr-o rochie din lalele galbene? eu asa mi-am inchipuit. oare mamica de sebastian o fi trimis pachetul cu alese cofeturi? sebastian nu le-o fi mancat pe toate?

oare FYT o sa vina sau o sa pretexteze ca trebuie sa sfatuiasca niste politicieni cum sa se imbrace pentru alegeri? care alegeri, FYT?:)

oare cireasa, prietena mea buna. chiar e lipita de mine prin codita? oare eu am pielita subtire de cireasa. cum tot ma laud? si sunt chiar asa de pitica cum se spune? si oare am atata tupeu si in realitate? sau o sa ma narui ca un castel de nisip. cand ne privim ochi in ochi?

eu sunt foarte emotionata. trebuie sa recunosc. asa de emotionata ca m-am gandit ca s-ar putea sa vreau sa emigrez. taman in ziua cu pricina. sa va intalniti voi intre voi. si eu sa fug din tara. de atata simtire. s-ar putea sa pot sa zbor.

nici nu stiu cine o sa coboare din confortabila lume de fire. si o sa paseasca la fata locului. spre a ne da cartile pe fata.

unii au mai venit. altii au mai plecat. altii stau pititi si nu mai vor sa vorbeasca cu mine in ruptul capului. dar sunt acolo. ma auzi, ronin? nici acum nu te prezinti?

dintre marii prezenti. stiu ca vine thea din olanda, si tuvia si lialia si FYT si codoooooooo. s-ar putea si gia si raul si lamaia si canalia. vine si mama de cireasa, cea mai apriga cititoare.

o sa vedeti chiar si pe cealalta cireasa. puteti sa credeti? o aduc eu intr-o sticluta.

dar acestea fiind spuse. va rog sa va comiteti aici in scris. care credeti ca veniti. ca sa pot face o rezervare realista.

si codo, sa nu mi-o iei in nume de rau. dar locul nu este o cafenea de zi. cum chiar si eu credeam. ci una de seara, ramayana. sper eu ca au praji. daca nu au, asta e. macar e frumos, am inteles. si e si pentru mine e o premiera.

ora este 8, iar prezenta neobligatorie:). cine o fi, o fi. doar sa ziceti.

va pup si astept sa va iscaliti mai jos, in comments, daca veniti. si cu asta ma adresez tuturor, voua. cititori de cirese cunoscuti si necunoscuti. imi tremura mana:)

later edit, adica am adaugat asta mai tarziu: veniti si voi cu un ceva pe care aveti numele vostru, o hartiuta, o eticheta, o capsuna:). voi sunteti mai multi si eu sunt una si as detesta sa incurc borcanele:)