emotia regasirii cu ea, cu bucovina

mai 23rd, 2011


M-am intors la ea, cu emotie destula. Acolo era, insorita, primitoare, vesela. Cu bujori in obrajorii ei bombati, plini de paduri in degrade.

Am pieptanat cu ochii mei vrajiti dealurile ei bine innadite cu margarete, albastrele. M-am facut una cu iarba deasa, sanatoasa. Am umblat ca o cireasa taranca desculta prin iarba si am masurat pamantul pana mi s-au crapat calcaiele.

M-am uitat la stelele ca cele mai mici si misterioase felinare. Am cantat in timpul asta sau, daca nu stiam cuvintele, am ascultat ce cantau altii. Am sorbit dintr-u pahar cu sprit rece, pe arsita primordiala.

M-am trezit dimineata cu greieri instruiti sa cante cele mai mieroase cantece. In Bucovina ei nu canta doar seara, cum se lenevesc in alte parti de lume, mai putin exigente.

I-am dat de mancare lui Puiu, un cal frumos roscat. M-am induiosat ca nu mai era de o vreme armasat si prin urmare nu o putea iubi pe Stela cum se cade. Si am mangaiat-o a consolare pe aceasta iubita a lui cu nabadai.

Am mangaiat un miel in varsta frageda de doua saptamani. I-am soptit vorbe de amor viticai Crina, in etate de doua zile care vedea viata cu ochi mari, de vaca indragostita. Am mirosit cu forta un pui galben, cel mai marunt de prin partile astea, scos de sub o closca.

M-am spurcat crestineste cu bucate facute cu drag. Sarmale cu urda, sarmale in foi de viata, sarmale cu carne. Am sorbt cu zgomot din supa de gaina cu taitei de casa. M-am tratarisit cu tort de capsuni cu iaurt pentru printese. Am fraternizat cu pastravul prins cu mana mea. L-am asortat cu mamaliga taiata cu ata si mujdei de usturoi verde.

Am tras aer in piept in curtea manastirii Voronet si mi-am descretit creierii ascultand clopotele pe inserat. M-am bucurat de cea mai buna viata, timp de doua zile pretioase, cu prieteni dragi. A fost minune revederea cu ea, cu Bucovina.

Draga mea, abia astept sa ma intorc.

fratia celor 18 prajituri

aprilie 13th, 2010

Ce n-as da sa existe un organism international si neutru, desi bine intentionat. Unul care sa lase deoparte grijile alegerilor necurate de prin statele nu prea democrate sau alte bazaconii pe bune importante. Si sa aiba ca si unic si sfant obiect de activitate reglementarea dietei femeilor mici si lacome.

Am tinut post tot postul Pastelui. Apoi am fost luata pe sus, inca infometata si cu ochii impaienjeniti de pofta, si dusa in tainitele culinare ale Bucovinei. A hapait cireasa tot ce i s-a pus dinainte. Pentru ca este stapana unui organism neindoielnic sanatos, a reusit sa nu cheme ambulanta.

Dar imediat pleacata de acolo, si-a promis cireasa marunt, in barba, ca isi va mentine silueta de invidiat obtinuta cu ocazia pioasei experiente. Dar vezi tu, cetitorule, ca universul a avut alte planuri pentru hulpava cireasa. Care a plecat din obcini cu masina incrosnata de alivenciuri. (In acceptiunea termenului asa cum este el inteles in Campia Romana. Si anume lucruri demne de bagat in gura).

Provizia bucovineana a indestulat-o pe cireasa si prietenul ei imaginar, I., timp de exact o saptamana. In care si-au luat unul altuia de la gura, duduind de pofta. Si s-au mintit reciproc ca tocmai fac o cura de sanatate, intrucat bucatele astea alese sunt pregatite in casa omului, din ingrediente selectionate cu grija de o supergospodina.

Vorbim despre pasca de doua feluri, cu multe umplutura. Drog cu ou intromisionat, caruia i-am zis asa pentru ca nu m-am mai putut opri din el. Apoi cozonuci, pe care i-am numit asa de la preaplinul de nuca, si curnuti: pentru ca se pun pe fund, dupa ce le faci intrarea in corp si le esti gazda buna.

Dupa saptamana groazei, in care am devorat tot, pana la ultima picatura, mi-am impus un ritm draconic. O cireasa cu talia ingrosata de altceva decat o noua viata ce ii palpaie in pantece nu e chiar de dorit. Deci de luni redevenim cireasa binecrescuta, da? Zis si nefacut, as putea adauga, cu gratie.

Imediat dupa hotararea ferma, am abrogat pe data legea bunei cuviinte in ceea ce priveste hrana. Lege pe care abia apucasem sa o public la intrare in scara blocului, sa stie toata lumea. Pentru ca a fost ziua celor doua colege de birou. Care s-au prezentat cu prajituri maro (poreclite moartea ciresei) si tarte cu fructe (cunoscute ca lesinul ciresei).

Am mancat, cred, 24 de bucati. Dar pentru ca numarul asta suna prea rau, m-am oprit la ideea, ce pare ceva mai acceptabila, ca am inghitit fara remuscari 18 bucati. S-a intamplat asa. Am luat-o pe prima, gandindu-am ca e si ultima ce-mi va patrunde in gura.

Ea insa a inceput sa se tanguie ca stai, ca eu nu pot merge singura. Cireaso, nu fi fara de inima, ia-mi suratele cu tine, si ele sunt prajituri si bomboane de isprava, o sa fii multumita, te asigur. Si cum n-am inima de piatra, m-am lasat taraita la platou de catre aceasta prima prajitura.

Si nemernica asta mica, o galusca mica plina cu o crema fina, celesta, a ales cu manute tremurande inca cine-mai-stie-exact-cate-surate. Ce sa fac daca sunt slaba de constitutie si ea a zis ca fara ele nu vrea la mine in stomac. Le-am bagat cu duiosie in gura. Sa fi vazut recunostinta din ochii lor. Pfoai.

Si acum imi verific soldurile din minut in minut, sa vad cand exact se vor umfla. Si cer ajutorul comisiei impartiale, care sa reglementeze excesele ciresei si sa o pedepseasca prin bice pe spinare in caz de nesupunere.

pi buni

aprilie 6th, 2010

Pi buni ca m-am uns si pi suflet si pi mintii cu aer di Bucovina cea primavaratica si molcom cantatoarii. Bucurestiul ma strangea di cap. Iarna asta s-o pravalit pisti mini cu asa forta, auaa.

Dar uitii cum am pus pansament pi suflet si am rinascut. Ca pasarea Pheonixana. Serenitatea din aerul di Humor a barbierit di pe mini diversi angoasi. Primavara timida a fost adusa cu forta si berzele instalate pisti casile oamenilor si pi stalpi stau marturii. Chiar si undi di obicei i frig tarii s-o instalat anotimpul optimist.

Cu ce m-am ocupat in Bucovina? In primul rand cu 2 feluri de pasca, cu cioco si branza dar si cu branza si stafide. Cu niste castronase mestesugit umplute cu piftie de curcan asezonata cu hrean cu sfecla, di mi-o sarit basca. Cu galusti care inseamna sarmale, cu tigir care inseamna drob si smantana cu care poti tencui o casa, daca ai chef.

M-am flenduit in locuri vechi, adica Moldovita si Sucevita si Arbore. Care m-au injectat a cata oara, ma intreb, cu suflu nou, de entuziasm. Poate ca le-am vizitat pana acum de 10 ori, poate de 18. Probabil ca nu o sa ma plictisesc in veci de mutra de piatra a lui Petru Rares din curtea uneia, de foisorul cu armonie arhitecturala perfecta si scaune de pitici din curtea alteia si de tacerea semnificativa de la Arbore.

Dar am batut si poteci noi si cu foarte mari foloase. Am descoperit Dragomirna cu brau de piatra zdravana, cea mai frumoasa manastire de pe lac, asezata intre campuri si mici dealuri. Si m-am minunat de albetea de Alba-ca-Zapada a manastirii Slatina. Si de culoarul de brazi ordonati, vecini cu merii tunsi, cred, cu unghiera.

Sa va spun cum miroaseau campurile a brazda de pamant proaspat intoarsa. Sa va povestesc cu ce precizie dementiala roboteau maicutele, acest mecanism perfect care daca s-ar hotari sa porneasca un razboi ne-am duce toti pe copca.

Sa aduc aminte de cum mireasma ce vine prin geamul larg deschis de face sa ne falfaie pletele (mai mult mie) asfaltul ud de la ploaie, pe care tocmai am gonit cu masina. Si de magia de lumina de la Manastirea Humor, cand s-a dat lumina si maicile inganau canticelul ala subtire, ca de copii care nu au mancat tot lapticul azi.

La o bucata, mi-a soptit in ureche din nou si in continuu acelasi pitic ideea aia a lui fixa. Ca adica eu aici trebuie sa-mi fac musai o gospodarie. Ca un aprig inceput, am aranjat ca la vara sa invat sa mulg vaca. O sa iau cursuri intensive probabil doua zile legate. Apoi ma gandesc ca voi invata pe altii, la randul meu, instalata intr-o livada pe bune, reala.

O fi drumul catre Bucovina prea lung, caci e. O fi cateodata prea frig cand acasa e deja cald, caci e. Dar rar exista loc mai frumos pe pamant. Si daca ati gasit totusi, sa-mi spuneti si mie negresit.

Insa daca nu ati fost inca in pelerinaj pagan sau relgios sau o combinatie in Bucovina, e timpul. Aici s-a inventat tihna si serenitatea. Aici s-a inventat si cireasa care in sfarsit sta locului, parandu-i-se ca se afla la locul si momentul potrivit.

cireasa castigacioasa

noiembrie 8th, 2009

horses-gallop copy

Primele chestii pe care o sa le fac sunt niste cumparaturi.

O sa achizionez la Nisa o locuinta mica dar vesela. Nu pe Promenade des Anglais, ca nu sunt lacoma. O mansarda mica cu vedere in centrul vechi. Unde e vara lumea imbracata in alb si se canta jazz live. Din mai as poposi acolo si nu m-as da dusa pana in septembrie.

O sa iau si o casa traditionala in Bucovina. Pusa strategic langa dealuri molcome, apa cu pesti, padure fosnitoare, oameni draguti si o biserica veche. Normal ca o sa am si livada de pruni.

Ati vazut vreodata o livada de pruni in floare? Au flori doar un pic roz. Cateodata ramai cu impresia ca doar ti se pare. Si ca poate sunt de fapt albe ca zapada.

Prin curte sunt cai, oi, vaci si macar o capra. In beci sunt toate bunatatile pamantului. Pe foc clocoteste mereu o mamaliga. Garnitura pentru ciulamaua de hribi. Placerea mea.

O sa cumpar o editura buna care sa-mi scoata cartea mea. Nu ca ea, cartea, n-ar fi buna. Dar sa-mi fie mai usor. Si sa nu mai fiu nevoita sa trec prin tracul prezentarii si negocierii. Ce sunt eu? Cireasa talentata sau targovet?

O sa o anunt pe maseuza Geta ca de acum inainte locuieste cu mine. Si ea si familia ei pe care nu o cunosc si dupa care probabil nici nu o sa ma omor. Dar na, chiar si cand esti cireasa bogatanca trebuie sa faci niscaiva compromisuri.

Tot ce are de facut este sa-si tina mainile pe maine mare parte din timpul cat voi sta acasa. Geta, nu-ti fie frica. Gata cu greutatile. O sa fie bine.

O sa angajez imediat bucatar personal venit din Turcia. Camerista frantuzoaica care sa impleteasca ale ciresei cosite frumos. Si sa ii faca unghiile de pa picioare. Bineinteles, in timp ce Geta saraca tot face masaj.

O sa incerc fara odihna sa cuplez turcul cu frantuzoaica. Doar ca sa ma distrez, asa. Ca o bogatanca excentrica ce sunt.

Uite, ariciule, nu. Nu o sa-mi dau demisia. O sa scriu in continuare la hotcity si si in celelalte locuri unde activez placere. Dar poate sau de fapt sigur, mai putine ore pe zi. Na, intelege-ma si pe mine.

N-ai fi crezut-o p-asta, nu? E, asa sunt eu, o cireasa implicata. Chiar daca sunt putred de bogata.

O sa fac cadouri consistente si targetate prietenilor. Dar cred ca nu bani. Ce vrei, excentricitatile bogatilor. Unuia o cafenea, altuia un club bun unde sa puna el muzica. Unuia un tratament fabulos, altuia un han. Cuiva un adapost urias pentru toti cainii din lume. Altcuiva o televiziune numai cu stiri pozitive.

Dar nu inainte de a o acoperi pe mama de cireasa cu euro. Ei ii plac cumparaturile ceva de speriat. Si i-as da si un servitor care sa o insoteasca la Carrefour si la piata si la mall si pe unde mai are ea de ales chestii. Sa ii care sacosele si sa ii faca o conversatie antrenanta.

Dupa ce toate astea sunt puse la punct, hai sa calatorim des. Sediul central este in cele cateva resedinte fixe. Dar cireasa are nevoie de mai mult de atat. S-ar putea sa vrea sa vada lumea privind-o din balon. O tenteaza de mult.

Probabil ca nu o sa ma mai scol dimineata. O sa beau des fresh de portocale. O sa am platon de matase. O sa am cei mai frumosi pantofi. Si o sa dau petreceri cu mese bogate in fiecare zi.

Incerc sa-mi pastrez samburele pe umeri. Dar e greu sa-mi tin cumpatul 100%. Cum ar fi daca as castiga cele 7 milioane la care am pus bilet?

Cireasa are inregistrat bilet. Si-a facut iluzii. Si acum nu mai poate de excitare. Oare numarul 18 scrijelit insistent de 3x chiar o sa-i aduca cele trebuincioase?

cireasa schimba foaia

septembrie 18th, 2009

toamna

Prietenul meu imaginar, I., are meteahna asta buna. E genul care pleaca des undeva. Ca de aici si numele de imaginar.

Lumea ma tot intreaba unde e, unde e. Si eu tot impart in dreapta si-n stanga mea asigurari, ca pe painea calda. Este domnule, nu va faceti griji. Acum e…doar putin plecat. Important e ca eu tot il mai cred real. Asa sunt eu, o cireasa fantezista.

Cand o face, cu greu se mai intoarce cu fata spre Bucuresti, Romania. Si cu mare lentoare pune un pas dupa celalalt in directia mea. Vazand eu asa si stiind acum in ce moduri poate sa degenereze treaba, m-am repliat.

Am luat un bilet de tren si dusa am fost. Sa ma asigur ca se intoarce. Sa vad eu cu ochii mei. Sa ma opintesc sa il motivez sa revina, daca e. Asa ca uite-ma-s. Iar iau un tren.

Stiti, pe mine mersul trenurilor ma trece mereu in alta lume. Cum patesc altii cu oglinzile. Toata noaptea o sa calatoresc. Sper din inima ca niciunul dintre ceilalti 5 ocupanti ai paturilor pe roti sa nu sforaie ca niste satiri.

Si ma rog sefilor mai multor religii, de fapt, toate. Ca acesti colegi bagati mie pe gat de catre CFR pentru calatoria noptatica, sa fi mancat corespunzator. Ca sa nu aiba gaze necontrolate. Carora sa le faca managementul de mantuiala.

Am treaba de sa nu-mi vad capul acolo unde voi ajunge. In nordul tarii, unde se gateste tare bine. Apropo de asta, stiu din surse sigure. Ca o sa ma indestulez cu ciocolata de casa. Nu e asta absolut ingrozitor de misto?

Aproape de locul unde se agata harta in cui, o sa incalec pe-o sa. De bicicleta. Si o sa colind asa, se pare, in jurul unui lac. Pana obosesc si sunt trasa de-o parte cu grija. Sa nu incurc traficul pe munte.

O sa-mi treaca pe dinaintea ochilor case frumoase. Oameni gospodari si curti cu fantani. O sa miros toamna la ea acasa. Asa cum se instaleaza cand vine de deal. Cu fum cu tot si cu miros de mere stranse prin beciuri.

Daca sunt norocoasa, o sa ajung si intr-unul din locurile care imi plac cel mai mult pe lumea asta. Unde cred eu ca s-a inventat pacea. Desi Stefan cel Mare ar fi de cu totul alta parere. El l-a intemeiat taman ca sa spele prea multele razboaie.

Da, merg si ca sa ma confrunt cu prietenul meu imaginar. Dar lui nu i-am spus asta. In mod oficial, fug in cautare de capite ciufulite. Garduri strambe scrise peste dealuri. Cai cu ciucuri rosii la urechi. Si ciulama de hribi cu smantana.

Pofta buna.