cireasa si paranoia

iunie 11th, 2010

Sunt o cireasa in zodia taurului. Sunt si o cireasa in zodia dragonului, si sunt dragon de foc. Daca citesti cu atentie cele doua zodiace, afli asa.

Ca fiinta asta este legata de pamant (o da), ca ii place sa manance (se stie), ca are drag de bani (rusinos) sa faca sex (ei, nici chiar asa) si ca sta cu picioarele adanc infipte in pamant (ihim). Zero cap in nori la tauri. Iar dragonul de foc se pare ca are rolul de a da o latura artistica acestui personaj preponderent teluric.

Si totusi, sunt un taur dezradacinat. Care in loc sa locuiasca la tara, unde sa aiba grija de recolta, sa faca si sa inghita mancare buna, sa toarne copii pe banda si sa numere bani la ciorap, sta pe net. Un taur care in loc sa miroasa flori de prin fan, ca Ferdinand, miroase flori cibernetice, primite pe facebook.

Si aici incepe paranoia. Sunt si zile si luni si ani cand taurul din mine isi aduce aminte de unde provine si unde trebuie sa ajunga. Si atunci fuge la tara si se face una cu pamantul. Si ia mereu cu el si un partener numai bun de impartit mancarea buna, sanatatea laptelui proaspat muls, zbenguiala si aerul curat.

Dar pentru ca taurul asta este legat si de taste, e cuprins uneori de intensa paranoia. Si in loc sa ma duc la baie, cand ma taie, stau locului si ma intreb. Internetul romanesc poate supravietui fara mine minutele astea? Pana dau jos chilotii, pana ii pun la loc, pana ma spal pe maini.

Greu de crezut, imi murmur marunt in barba si mai bag doua twitturi si un like pe facebook. Apoi fug repede la baie, prestez tot ce trebuie in cea mai mare viteza posibila si dau repede refresh. Mai pun un status, mai citesc ceva, mai scriu ceva si pun acolo. Gata, totul e din nou sub control.

Si asta mi se intampla mai dihai in zilele lucratoare dar uneori si in weekend. Ca sa nu va spun ce simte uneori taurul, cand doarme unori un pic mai mult dimineata. Ce cutite simte in spate, infipte toate pana la prasele. Mi-e teama ca am lipsit prea mult si intre timp poate ca limbajul s-a schimbat si n-o sa mai inteleg nimic.

Si chiar ma bate gandul uneori ca o sa deschid calculatorul si in loc de mess si cele 18 site-uri lasate deschise de cu noaptea, o sa gasesc doar un anunt. Scris cu alb pe fond negru, ca o placa mortuara. Si ca orice buton apas, nici ca o sa mai capat altceva.

Stimata Cireasa, din cauza neprezentei dumitale in momente cheie, de prime-time in onlineul romanesc, am decis sa va deconectam de la internet pe viata. Pur si simplu am luat decizia ca nu sunteti destul de fidela si cu asta basta.

Uite, acum ies in oras. Ma vad cu prietenii. Abia astept. E zi libera si e normal. Dar in timpul unei zile lucratoare, cand eu sunt la TIFF sau la dentist sau la banca, poate ca-mi iau riscuri prea mari. Poate ar trebui sa stau in banca mea, doar la job.

Pentru ca nu vreau sa determin coplapsul internetului romanesc. Desi simt ca am puterea sa fac asta, doar nedand niste clickuri la momentul potrivit. Hihi.

cireasa si bestialitatea sau nu

mai 10th, 2009

beastia

Cireasa se tot lauda cu un minimegafon montat frontal, in loc de a ei minigura. Oricui se opreste langa ea prostit. Si sta nitel sa o asculte. Dupa cum urmeaza.

Zice ca are in gestiune pielita subtire. Ca detine sfarcuri intarite din te miri ce. Ca cica are samburele mic si rosu pe post de centrul universului. Lucruri care denota clar o fire simtitoare. Si cu nevoie grabnica de protectie de catre om cumsecade.

Cand se refera la sexul tare. Vezi bine, preferatul ei pe plan teluric dar si oniric. Mai zice ea ca-i plac inginerii care au devenit rockeri. Apoi barbatii cu nasul coroiat si cheliosii.

La rand urmeaza barbatii cu par prin locuri de unde lumea a inceput sa izgoneasca pe personajul PAR. Se da in vanturi dupa barbatii care o fac sa chicoteasca des. Cei care sunt nascuti in 1974 si sunt bine incaltati, in pantofi moi, de piele intoarsa. Si cam atat.

Pai si atunci de unde pana unde. Crede lumea intreaga. Si mai ales o parte dintre colegii de livada vietii care este. Deci fapturi apropiate. Ca ciresei ii trebuie langa ea o bestie care sa o struneasca. Si sa o puna ferm cu botul pe codita?

Cand imi place un nemernic. Nu se mira nimeni. Nici chiar mama de cireasa. Stie cineva unde-i cireasa? Uite-o colo, sta sa ii bea domnul ala sange cu paiul direct din aorta. A, ok. Credeam ca ii se intamplase ceva. Deci e sub control.

Cum insa imi place un inginer familist. Sau pur si simplu, sa zicem, un fizician. Primesc atentionari din public. Si vad sprancenele cum se impreuna a mirare profunda.

Cireasa, ce-i cu tine. Ti-e rau? De ce, stimati ascultatori? Pai cireaso, vad iti place cutarica. Care, scuza-ma, pare un om asa de linistit. Asa, si? Pai noi suntem convinsi 100%. Ca tie iti trebuie un minotaur. Care sa-ti puna capastru.

Sa puna capastru dupa ce initial. Ti-a pus un picior pe gat. De abia mai poti sufla. Te-a calcat cu masina dar nu incat sa te anuleze. A incercat sa te invete sa-ti tii cat mai mult respiratia. Cufundandu-ti al tau capsor, cu forta, in cada plina.

Dupa ce a slobozit pe urmele tale haite de caini nemancati. Te-a parasit in jungla printre canibali care n-au luat inca micul dejun. Si te-a invatat sa racai la usa de la bucatarie, spasita. Cand ti-e foame. Pentru a capata un dumicat, doi, nemuieti.

De ce, de ce ma banuiti toti. Ca nu pot sa apreciez si sa fiu multamita si sa ma simtesc indestulata. Langa oameni normali. Si de ce, de ce credeti toti ca eu trebuie sa mananc jeratic. Atunci cand vine vorba de barbati care mi-s dragi.

Ce anume din trasaturile mele vi se pare. Ca nu ar putea coabita cu un trai lipsit de drame si sange pe pereti. Si de ce credeti ca eu nu as putea obtine fericire pasnica, bovina, tipic taurina. Langa un om care e calm si nu imi cresteaza pielea cu lama.

Pentru mine e asa de evident. Ca apele vii si vesnic curgatoare. Cum e si cireasa. Se simt bine numai langa pietre peste care sa curga. Si pritre care sa se strecoare, sprintare. Si nu langa alte ape vii, care curg asisderea.

De ce credeti voi ca mie imi trebuie musai langa mine un nemernic. Asta ma intreb.

jos producatorii si utilizatorii de snooze

aprilie 3rd, 2009

vise

Eu inteleg progresul sa fie progres.

Dar cum sa-l las linistita pe Mos Ene sa ma stranga in bratele lui vanjoase. Cand stiu ca oamenii de stiinta lucreaza pentru cine stie ce grupare extremista. Dar numai pentru oamenii de rand nu.

Vreau acum, pe loc, rapoartele cu cheltuielile si eforturile si resursele umane si externalizarile. Si orele peste program ale inginerilor care au inventat functia snooze pentru ceasul desteptator.

Ce minte diabolica si-a inchipuit, plesnind din smocul sfichiutor din coada. Si scarpinandu-se agale la coarne. Cum sa strice somnul dulce al unui om sa zicem la ora 7 dimineata.

Si a venit cu ideea sa-l intrerupa la fiece cateva minute. Prin metode tehnice cu nume seducator. Spuneti acum dupa mine. Dar nu trisati, spuneti. Snoooooze. Snooooze. Snooooze. Este ca leganatul unui copil mic si roz. Cand de fapt actiunea in sine este taman pe dos.

In felul asta simplu, prima companie producatoare de asa ceva. Mi-a dat mie foc la valiza. Si celelalte s-au luat rand pe rand dupa ea. Si flagelul snoooooze, spuneti snoooooze, snooooooze, s-a intins ca o molima seceratoare.

Soarta potrivnica somnului dulce de cireasa. Face sa ajung sa impart spatii mici si foarte mici cu diverse personaje. Care folosesc snooooze ca pe biblia lor.

Diversi copii de gradinita crescuti doar ca si infatisare. Care nu pot sa accepte ca incepe o noua zi peste care ei sunt responsabili. Si se pitesc intre cutele cearsafului pana la urmatorul snoooooze. Si da-i, si lupta. Si iar snoooooze.

Sunt fericiti sa-si prelungeasca lesinul fie chiar si cu 5 minute amare. Si fac asta pe nervii ciresei. Care nu este deloc soiul asta. Si accepta sa ia taurul de coarne in fiecare zi. Inca de la primele tresariri care indica un nou inceput.

Ca un facut, cireasa nu trebuie sa se scoale la fel de repede ca snoooozerul. Si odata ce gongul a sunat, mai poate sa mai adoarma o singura data. Apoi, ii e fatal. Bucuria e stricata.

Dupa urmatorul sunet, nu mai poate sa puna geana peste geana. Si incepe sa-si urasca cu pasiune aproapele. Oricare ar fi el. Si orice functie ar indeplini in livada ei.

Cireasa nu poate sa-si stapaneasca ura. Si cand colegul de spatiu aplica snoooooze, ea aplica in contrapartida aboooooze. Adica, odata somnu-i e stricat, incepe sa se fojgaie.

Da cu coatele in adversar sau, daca el nu este atat de aproape. Incepe si tranteste usi. Scapa obiecte pe jos. Stranuta din senin. Aprinde lumina. Porneste radio, aparent nedandu-si seama cat de tare e. Pana nemernicul cu snoooooze se trezeste.

Pentru ca cireasa nu accepta ca cineva sa-si bata jos de diminetile ei. Si sa scape nepedepsit. Jos snooooooze si jos oamenii care cred ca pot sa traiasca asa pe langa ea. Cireasa va lupta mereu si va invinge.

cireasa nedormita si politistul

decembrie 30th, 2008

politist

Am un principiu in viata, izvorat din experienta de cireasa.

Ca adica, atunci cand ceva a mers prost si incepe sa mi se para ca lui Eminescu. Ca totusi trist pe lume, si ruinat. Sa incerc sa gasesc si o parte buna. Sau sa vin cu o completare care sa ma convinga ca nu e chiar totul pierdut.

Asa ca dupa noaptea nedormita in ciu-ciu-ciu-ciu, tren adica. Nedormita din diverse motive psihologico-emotionalo-euforice. Dar si din cauza unor basini tulburatoare trase de un coleg de camera ardelean.

Aleg sa poposesc in dimineata asta. Dintre toate diminetile posibile din viata unei cirese. La politie, sectia accidente usoare de tot. Unde ajung la 7 si gasesc un afis inlemnit de ger.

Pe care zice ca nu se lucreaza cu oameni si cirese pana la 7 juma. Ok, nicio problema. Ce daca sunt sarbatorile si eu sunt singura la politie in ger. Si afara e intuneric si toata noaptea am mirosit basini straine. In locul basinilor dragi, familiare. Care imi sunt refuzate.

Si ce daca mi-e foame si mi-e urat. Si imi curge nasul. Si nu-i nimic ca altii sunt cuibariti acum sub puf de gasca. Si plescaie din limba de lene. Sau tarshaie papuci moi prin casa.

Imi fac curat in toata masina, ca sa imi gasesc un rost. Arunc in tomberonul IGP-ului. Sosetele luisei uitate acolo la 1 mai. Palaria tricolora purtata la meciul cu Romania in vara. Palaria roz cumparata in vacanta groazei, in croatia. Cand eram ciunga.

Ma gandesc mai bine si adaug. Caietul branduit cu firma de avocati la care am lucrat odata, de doua ori. Si nucile alunecate din plasa asta vara. Plus cateva CD-uri alternative. Prea zgariate de atata foc in a le asculta.

Intru apoi in lacasul unde trebuie sa spui si laptele pe care l-ai supt de la muma-ta. Si dau peste el. Politistul pe care trebuie sa il conving. Ca accidentul a avut loc ieri, pe la 3. Si ca bineinteles ca s-a intamplat in parcare.

Politistul vine afara si zice. Ia cireaso, unde e problema. Uite, domnule politist. Si zici ca asa ai gasit-o in parcare, hm. Da domnule. Si zici ca autorul care a facut asta ramane necunoscut. Da domnule, exact cum ziceti. Parca ati fi fost acolo.

Auzi cireaso, da aici ce ai. Nu stiu domnule. Pai si aici e busita, n-ai avut loc pe strada? Da domnule. Bine. Cireaso, dar aici, adica dincolo, cum ai facut? Pentru ca cireaso. Masina ta e atinsa pe peste tot. Ca un ou de Paste.

Nu stiu domnule. Eu sunt mai rapida asa. Ma apuca cateodata o nevoie sa ies repede din parcari. Cine stie pe unde le-oi fi capatat. Parca te mai uiti. E lumea rea domnule. Numai lupi in trafic. Lupi care infuleca cirese. Da cireaso, e rea.

Ia deseneaza tu cireaso aici cum s-a intamplat. Da domnule. Cireaso, acum vad. Tu esti nascuta la cateva ore de mine, stiai? Da domnule. Imi face placere asta. Oricum, ce credeti, ca intamplator m-a busit ala, necunoscutul, pe tura dumneavoastra?

Da cireaso, totul e predestinat. Da domnule. Sunteti nascut si in acelasi an cu mine domnule? Nu cireaso, sunt mai mic. Dar nu-i nimic, nu? Nu domnule.

Cireaso, nu cumva ai fost beata cand ai gasit masina in parcare, busita de un necunoscut nemilos? Nu domnule. Cireaso, te-ai mai dus, zapauca cum esti, sa declari accidentul asta si la alta sectie? Nu domnule.

Apoi domnul politist a scris ca am voie sa-mi repar masina. Si mi-a dat drumul acasa. Unde am mancat. Am baut. Si m-am bagat si eu sub pilota de puf. Unde am plescait recunoscatoare din limba. Ca sunt lasata sa stau la cald.

Multumesc politistului pentru promptitudinea cu care mi-a solutionat cazul. Multumesc frumos. Si ma bucur ca sunt nascuta asa de aproape de el. Si ca suntem tauri amandoi. Da domnule, ma bucur.