dilema biciclistei ranite

august 15th, 2011

Cireasa simte lucruri amestecate acolo inauntru.

De cate ori mi-am furat-o rau de tot in dragoste, mi-a venit sa nu ma mai implic major. Macar o vreme, pana cand mi-am scos inima din ghips. Am stat in banca mea si am mestecat un decoct de propolis cu laptisor de matca si sange de om tanar pentru refacere. Intre timp m-am multumit cu ciurucuri emotionale care nu pun mari probleme.

Ei bine, constat ca asa stau lucrurile si cu alegerea unei noi biciclete. Dupa ce un varcolac a luat-o cu el, mi-am dat seama ca nu pot trai fara. Trebuie sa am bicicleta intre picioare si trebuie sa o am cat mai repede. Ma arde cu flacara mica. Doar ca nu prea stiu cum sa abordez toata tarasenia.

Mi s-a facut o propunere de nerefuzat. O bicicleta frumoasa si devreme acasa. Cu silueta de viespe si cauciucuri crem si cos pentru conopida si pere jambon si aparatoare pentru rochie. Oferita mie la un pret de ies sa urlu de bucurie in piata universitatii, la o ora de maxima audienta.

Doar ca mi se pare bicicleta asta discreta ca o fanfara militara. Cand as merge cu ea pe strada, as procura vise umede fiecarui hot. Probabil ca ar intra in randul celor mai cautate biciclete de femei din metropola. Ma gandesc ca m-ar prinde noaptea in timpul unei ambuscade si mi-ar strecura sub pielita subtire de cireasa un cip.

Apoi m-ar urmari miseleste la piata cand iau branza telemea de oaie, la pensat, la film, la bere. M-ar hartui pana as ceda si le-as da-o de buna voie. E grozav sa ai bicicleta vedeta dar durerea pierderii ei probabil ca m-ar invrajbi impotriva aproapelui meu, in general.

Mai degraba m-as aburca intr-un hipermarket, ce daca le urasc. As alege cu ochii inchisi in sistem ini-mini-maini-mou o mangafa de bici aflata la reducere. Nici macar n-as insista sa fie rosie sange sau galben lamaie. As incaleca vitejeste pe ea, fara asteptari marete, si m-as avanta.

Si as face toate astea cu speranta ca cineva, oricine, n-o sa o observe si nu o sa tanjeasca sa mi-o ia cu el. Sufar ca un caine mic care a pierdut osul lui mare cu multa maduva in el. Am dilema biciclistei ranite in amorul propriu, in al sau buget dar si in intimele convingeri ca lumea e buna, buna de tot.

jos producatorii si utilizatorii de snooze

aprilie 3rd, 2009

vise

Eu inteleg progresul sa fie progres.

Dar cum sa-l las linistita pe Mos Ene sa ma stranga in bratele lui vanjoase. Cand stiu ca oamenii de stiinta lucreaza pentru cine stie ce grupare extremista. Dar numai pentru oamenii de rand nu.

Vreau acum, pe loc, rapoartele cu cheltuielile si eforturile si resursele umane si externalizarile. Si orele peste program ale inginerilor care au inventat functia snooze pentru ceasul desteptator.

Ce minte diabolica si-a inchipuit, plesnind din smocul sfichiutor din coada. Si scarpinandu-se agale la coarne. Cum sa strice somnul dulce al unui om sa zicem la ora 7 dimineata.

Si a venit cu ideea sa-l intrerupa la fiece cateva minute. Prin metode tehnice cu nume seducator. Spuneti acum dupa mine. Dar nu trisati, spuneti. Snoooooze. Snooooze. Snooooze. Este ca leganatul unui copil mic si roz. Cand de fapt actiunea in sine este taman pe dos.

In felul asta simplu, prima companie producatoare de asa ceva. Mi-a dat mie foc la valiza. Si celelalte s-au luat rand pe rand dupa ea. Si flagelul snoooooze, spuneti snoooooze, snooooooze, s-a intins ca o molima seceratoare.

Soarta potrivnica somnului dulce de cireasa. Face sa ajung sa impart spatii mici si foarte mici cu diverse personaje. Care folosesc snooooze ca pe biblia lor.

Diversi copii de gradinita crescuti doar ca si infatisare. Care nu pot sa accepte ca incepe o noua zi peste care ei sunt responsabili. Si se pitesc intre cutele cearsafului pana la urmatorul snoooooze. Si da-i, si lupta. Si iar snoooooze.

Sunt fericiti sa-si prelungeasca lesinul fie chiar si cu 5 minute amare. Si fac asta pe nervii ciresei. Care nu este deloc soiul asta. Si accepta sa ia taurul de coarne in fiecare zi. Inca de la primele tresariri care indica un nou inceput.

Ca un facut, cireasa nu trebuie sa se scoale la fel de repede ca snoooozerul. Si odata ce gongul a sunat, mai poate sa mai adoarma o singura data. Apoi, ii e fatal. Bucuria e stricata.

Dupa urmatorul sunet, nu mai poate sa puna geana peste geana. Si incepe sa-si urasca cu pasiune aproapele. Oricare ar fi el. Si orice functie ar indeplini in livada ei.

Cireasa nu poate sa-si stapaneasca ura. Si cand colegul de spatiu aplica snoooooze, ea aplica in contrapartida aboooooze. Adica, odata somnu-i e stricat, incepe sa se fojgaie.

Da cu coatele in adversar sau, daca el nu este atat de aproape. Incepe si tranteste usi. Scapa obiecte pe jos. Stranuta din senin. Aprinde lumina. Porneste radio, aparent nedandu-si seama cat de tare e. Pana nemernicul cu snoooooze se trezeste.

Pentru ca cireasa nu accepta ca cineva sa-si bata jos de diminetile ei. Si sa scape nepedepsit. Jos snooooooze si jos oamenii care cred ca pot sa traiasca asa pe langa ea. Cireasa va lupta mereu si va invinge.