pentru ce atata zbucium

ianuarie 18th, 2010

mofluz

In Austria, orice-ar fi, se pleaca la 4 dimineata. Am fost cu tot felul de grupuri, in combinatii de n luate cate k. Orice ar insemna asta.

Toti barbatii soferi au aceeasi meteahna. Vor musai sa plece spre Tirol la 4 dimineata. N-am inteles niciodata de ce oamenii mari vor sa plece la ski doar la ora asta sinistra. De ce oare nu se poate pleca la 9. Dupa ce devii pe de-a-ntregul om, si nu o bruta in stare de orice.

Nici cu muncitorii nu prea inteleg eu cum sta treaba. De ce incep ei, mai ales mahmuri fiind, munca la 7? De ce pleaca ei apoi de pe frontul de lor de lucru cand toti ceilalti oameni trag din greu si ziua e abia la inceput. Nu stiu.

In felul asta nu reusesc decat sa enerveze pe toata lumea, amarnic, cu bocaniturile lor cand somnul e dulceag. Si taman cand ai vrea sa-i vezi la treaba, ca sa ai senzatia ca universul merge in directia necesara, i-ai de unde nu-s.

Si in spitale se intampla la fel. Daca vrei sa-i povestesti unui doctor nefericirile tale te cheama la 7 dimineata. Atunci e el cel mai dispus sa asculte ce te doare. Si il doare-n fund ca tu n-ai acelasi bioritm.

Si infirmierele si asistentele si tot soborul asta de oameni inregimentati in sistemul de insanatosire. Toti parca sunt batuti cu leuca. Vai de bietii bolnavi care stau cazati in spital.

La ora 6, putin dupa ce-au cantat cocosii, cand orice om, d-apai un bolnav, are somnul cel mai inocent, li se aprinde brutal lumina in cap. Ca sa curme, de invidioase ce sunt pe somnul amaratilor din paturi, biata odihna beauty sleep.

De ce, de ce sa nu inceapa totul la 9? De ce sa ne pice tuturor ochii in gura si sa mai fim si subumani de oboseala. Dupa ce ca avem probleme de sanatate. Nu e drept.

A, acum mi-am adus aminte. Ca si la tara umbla vorba ca animalele trebuie hranite in zori de zi, numaidecat. Crede cineva ca gainile n-ar vrea sa doarma mai mult, pe cracuta aia a lor, daca ar fi lasate?

Sau vacile, vacile ce vina au. Toata lumea da vina pe ele. Cum ca sunt 100% responsabile pe ora asta de trezire imposibila. Si taranii spun asta, la unison. Desi nu pot sa pricep cum de sunt asa de solidari fara net si macar o petitie online pe facebook care sa-i uneasca.

Vacile sunt niste fapturi razgaiate si absurde. Si daca nu le dam de mancare cand se ingana ziua cu noaptea, ele se rascoala. Eu nu cumpar asa ceva.

Eu cred ca orice dobitoace pot fi dresate sa traiasca dupa stilul de viata al utilizatorului. Si pentru ca treaba asta nu a fost implementata la scara mare si nu s-a facut o evaluare pe termen scurt, mediu si lung, sa vad cine are tupeu sa ma contrazica.

Dar asa suntem noi, alarmisti, si luam totul in tragic. Eu cred ca cine se scoala de dimineata ajunge departe, e drept. Doar ca la fel de departe ca ala de se scoala normal. Cu singura diferenta importanta ca e mult mai obosit.

Propun sa stam serios de vorba cu soferii ce pleaca spre Tirol, muncitorii, doctorii, gainile si vacile. Si sa gasim o solutie buna pentru toata lumea.

unde babele skiaza si mosii nu mor

ianuarie 18th, 2010

tirol

De-aici tocmai m-am intors eu. Din tara unde babele skiaza si mosii nu mor.

Tirolul nu mi-a facut doar o cura de ski la maximum, combinata cu multi carnati zemosi. Tirolul mi-a dat din nou o lectie de viata buna. Cum as vrea sa am si eu mereu din secunda 1. Sa fie instalata livada mea intr-un loc unde lucrurile par sa mearga atat de bine. Asta nazuiesc.

An de an merg aici si ma intorc cu mintile funda.

Aparent, caut doar partii lucitoare de soare pe ghetari cu nume imposibil de tinut minte. Profund vorbind, cred ca trebuie musai sa iau o gura de normalitate. Sa vad ca se poate sa imbatranesti frumos. Intr-un tinut unde nimeni nu arunca hartii pe jos si nu depaseste coloana.

Fac 4 zile lungi pe drum ca sa prind odata curaj sa ma inscriu si eu in programul asta de fericire simpla. Austriecii chiar traiesc bine. Asa cum zice lumea de ei ca ar fi fara umor si reci si neciopliti, austriecii sunt perfecti.

Duc o viata absolut curata intr-un decor plin de stelute de zapada si flori de colt. Intotdeauna m-am intrebat ce-or manca austriecii cand sunt mici. Astfel incat ei, chiar batrani tare, sunt tot drepti si frumosi si pare ca nu-i doare nimic.

Pe ei nu-i vezi niciodata cocarjati, murdati, saraci, ponositi, negri la fata si mirosind urat. Saracii batrani romani. Cu ce-or fi gresit. Cu ce-om fi gresit tot noi toti de nu putem sa semanam cu ei, cu-austriecii. Dar sa las tristetea deoparte. Si sa ma concentrez pe ce e de facut.

Ce pacat ca nu bungheste cireasa o boaba de limba austriaca. Pentru ca altfel ar fi zbughit-o pe loc sa-si incerce sansele undeva in tirol. Taramul asta, cu locuitorii lui cu tot, o duce asa de bine ca nu se poate, daca esti om normal, sa nu vrei si tu o bucatica din preaplinul asta.

In Tirol babele sunt tunse dupa ultima moda, poarta pantaloni albi, miros a parfum si skiaza de sparg avioane. Alaturi de mosii lor, care nu mor mai repede. Cum se intampla pe plaiuri mioritice.

Mosii austrieci nu se inchid in case, sa se uite la telenovele, pana mor. Ei fac ski iarna si drumetii vara. In fiecare zi. Se catara pe cotloane de munti, muncesc de placere, mult. Zambesc, stau la taclale, mananca bine si sunt drepti, mereu drepti.

Tocmai am venit din tara unde babele skiaza si mosii nu mai mor. Si vreau si eu sa-mi tineri rand in proiectul asta. De care promit sa ma tin cu sfintenie. O sa fac tot ce trebuie, fara greseala. Numai sa mi se asigure o batranete 100% austriaca.

Vreau sa port pantaloni albi si sa am alaturi un mos voios. Tirol, m-ai spart, inca o data. Ai grija cu mine, ca nu mai pot indura mult. Sa stau departe de tine.

a venit vacanta cu trenul din austria

ianuarie 7th, 2010

ghetar

M-am interesat. Tirolul e doldora de ninsoare ca o inghetata la cornet intr-o zi cu arsita de vara dobrogeana.

Poate ca si in provence e bine, probabil ca si in toscana. Dar in tirol merg eu, noaptea ce vine. Asa ca de asta imi pasa mai aprig.

Ma distreaza ca orice plecare la ski porneste din Floreasca. Orice parte de lume vreau sa cuceresc, planul de bataie incepe din acelasi sediu central, livada ciresei. Nu te nelininisti, tirol, ca vin.

Vin sa-ti necinstesc partiile feciorelnice, sa-ti mananc carnatii. Poftesc sa ma dau cu saniile tale trase de cai. Vezi sa fie unii grasi si veseli si musai cu o coama deasa si blonda si picioare pufoase jos.

Sosesc seara, pune rogu-te de-un curcan cu broccoli la cuptor sau altceva usor. Ca sunt pusa pe un trai sanatos. E drept ca dimineata vreau oua cu bacon stralucitor de zeama sfarainda. Pregatite atunci de un bucatar cu tichie inalta.

Da, dimineata pot face putin rabat la sanatate pentru stropul meu zilnic de prajeala tiroleza. Hai, poate ca o sa mananc doar o data si apoi poate inc-o data tiroler groestl si paste cu carnati. Ceapa perpelita cu sunculita si cartofi imi face bine, se pare.

Tirol, vin sa-ti beau vinul fiert cu claparii descheiati dar inca indesati in picioare. Asta vreau dupa o zi de ski, la chioscul apreski, la botul calului partiei. Skiez ca disperata si apoi ma cufund in apele tale termale si ma incalzesc pe inserat in saunele tale. Sa-mi iasa toti demonii din trup.

Sa dai drumul la cabluri din zori. Am pofta sa ajung pronto pe partie, sa prind tonusul crocant al primei zapezi neschiate inca de alt muritor. Tirol, toate astea sa le faci dar seara sa faci liniste. Si sa stingi felinarele devreme.

Ca cireasa vrea sa doarma odata cu gainile dupa atata sport si sanatate. In asternuturi pufoase si tihna de munte. Tirol, aprovizioneaza-te bine la H&M, ca vin sa vad, sa cuceresc si sa iau acasa.

Tirol, sunt pe drum. Si n-o sa am net deloc. Deci luam pauza de blog cu cirese. Si ne vedem luni, 18 ianuarie, cu bujori in obrajori. Partieeeeeee.