De cand eram cireasa pui imi doresc sa ma urc pentru o vreme in fantasmagoricul tren Orient Express.
Nu e doar filmul cel ce m-a facut sa vanez fantasme. Am vazut trenul asta magic oprit intr-o gara, demult. Era pe vremea maritisului meu. Adica acum aproximativ 143 de ani si cateva zile. Brat la brat cu fostul meu sot, inginerul fara inima, ne-am lipit de geamurile trenului numit dorinta. Oprise la Sinaia, pentru a-si distra in mod balcanic distinsii lui pasageri.
Ce oameni calatoresc cu trenul asta din povesti. Doamne cu palarii si perle si domni cu frac si zambete superioare si larghete financiara. Pot sa-mi inchipui singura, mai departe, ca din cand in cand mai si dispare cineva. Cate o doamna corpolenta ce tinea mereu in brate un catelus. Sau macar un domn asmatic, indragostit de o subreta. Parca asa zicea in filmul intesat de crime. Imi place misterul, imi place si trenul.
Din cate am apucat si eu sa prind, zic mai departe. Canapelele sunt tapisate cu o catifea netocita. Toate manerele sunt mesterite din alama. Perdelele sunt de conac englezesc. Oglinzile au rama frumoasa, de tablou de pret. Chiar si uitandu-te doar la exterior, te prinzi ca e ceva cu trenul asta. E asa, ca venit din alte vremuri. Ce inseamna marketingul bine lucrat. Sunt o victima sigura.
Atunci, imediat ce am ajuns la internet, am verificat preturile pentru o cursa macar mica. Tin minte cum mi s-au lasat colturile gurii in jos si umerii le-au urmat. Costa mii de euro sa te dai chiar si cateva zile cu trenul asta luxos. Si tot bosumflata am ramas, pana de curand. Cand m-am gandit ca poate ar trebui sa incerc doua variante.
Sunt o cireasa, ce naibilor. Ar trebui ori sa cer o sponsorizare de la o firma. Sa ii ademenesc pe niste reponsabili de bugete sa imi acopere cheltuielile unei saptamani de Orient Express. Si sa le promit in revers povesti nemuritoare si imagine umflata cu pompa. Sau pur si simplu sa ma angajez o vreme in tren. Macar 2-3 luni, cat sa-mi fac damblaua. O sa exersez pentru interviu faza cu tava dusa impecabil in timp ce trenul se tot misca sub mine.
Mai e o varianta. Sa astept nitel pana ajung o baba respectabila. Si dupa ce o sa-mi gasesc un domn cu frac si inima mare, sa il imbarc cu forta intr-o calatorie. Apoi sa nu-mi mai bat capul cu detalii. Stiti, in Orient Express oamenii mai si dispar. Pentru proiectul asta am alaturi de mine si o prietena buna. Si ma gandesc sa bag strambe si la mama de cireasa.
Cireasa isi doreste mult sa se imbarce in Orient Express. Pentru donatii si / sau idei despre cum poate ea ajunge mintenas in trenul poftei dumisale, va rugam scrieti mai jos.
