cireasa si caciulile

februarie 3rd, 2011

A fost odata ca niciodata o cireasa naiva. Ea credea ca ce-i place ei e bun si pentru aproapele beneficiar. Un fel de ce ei ii place si altuia ii face.

Cand colo, ce sa vezi. Cireasa are mereu pofta sa-si aseze chestiuni fistichii pe crestet. Cum identifica ea o situatie in care poate sa arate ca un urs de purtat prin sat, cum scapa in lada cu dracovenii. Si isi indeasa pe scafarlie o palarie, doua, trei, cate se impune.

Sunt convinsa ca viata are alt gust cand port pe cap ceva care imi face sa-mi lase gura apa. Cu palarie fistichie ma simt aceasta regina urbana, demna de suit pe un tron la fel de urban. Si bineinteles ca am chef sa ma simt regina in fiecare zi zamislita sub soare.

Ce pacat ca trebuie mereu sa am grija la alegerea proiectelor de pus pe cap.  Unii barbati se simt provocati de capul meu supraetajat si simt nevoia sa reactioneze in consecinta. Ah, muah, mrrr, crash bum, bang, cam aceasta este gama de reactii starnita de alegerile mele in materie de caciuli si palarii.

Pe unde trec purtand ceva drag pe cap, strang ode. Dar colectionez si mici nedumeriri sau surasuri stinghere ale barbatilor care vad regina din mine. Dar pe care ar prefera sa o vada fara palarie. De ce asa, nu inteleg. Eu imi vad de treaba mea si nu ma las deturnata din al meu scop, acela de a cutreiera lumea cu capul plin.

Cand nu pot purta palarii si trebuie totusi sa tin ceva pe cap, aleg cele mai nastrusnice caciuli. Astea mai ales se pare ca ii dau gata pe barbatii cu care fac surf prin viata voit sau intamplator. Dar ce-i al meu e pus deoparte. Eu nu ma las de meserie.

Am pofta sa pun pe cap, pun. Si ce ma mai distrez, asta nici nu am cuvinte sa explic.

cireasa cotoroanta feminista

decembrie 10th, 2010

Stateam pe plaja fluviului St. Laurent, in Canada, si ma jucam cu degetele de la picioare, cele pictate in rosu, in nisipul fin. Faceam deci asta intr-un loc de la capatul pamantului. Tadoussac e numele lui.

Ce mi-a mai placut acolo. Totul numai pescarusi curati, barci bibilite si frumos colorate, ca pentru Craciun, apus de soare mai ceva ca in tablourile kitsch, cladiri minione si bine intretinute si mancare bunuta, cu somon inclus. Stateam de vorba cu o vietate draga mie si inrudita si prin sangele uneori absurd dar de cele mai multe ori binecuvantat care ne curge prin vine.

Si depanandu-ne una alteia vietile cu ce au ele mai deosebit si mai meritoriu de scos la lumina, vietatea imi zice din senin.  Draga mea daca nu aveam copiii astia dupa care ma omor, probabil ca as fi ajuns si eu o cotoroanta feminista. Pe cireasa o apuca un ras indracit in Tadoussac, Quebec. Dar dupa ce ii trece accesul asta de veselie pura, isi aduce ea aminte de ceva.

I-a ai zis cineva, un barbat-cunostinta-si-nu-mai-mult-de-atat, ca il lasa nervii cand intra pe blogul ciresei, pentru ca prea abunda in feminism. Si tare s-a mai minunat cireasa, de i s-a incretit pielita subtire.. Pentru ca in inima ei nu se simteste deloc dar deloc feminista. Ea nu tanjeste la vreo egalitate sexuala. Se simte bine cu modul in care stau lucrurile acum si nu crede ca e nedreptatita in vreun domeniu pentru ca e femeie.

Se bucura, e adevarat, ca alte feministe de isprava au facut mai demult treaba buna. Altfel ea n-ar putea munci azi ce-i place si, probabil, n-ar putea sa voteze vreun presedinte. Ca sa nu mai vorbim de dreptul inalienabil la iubire. Care, fara aceste femei de isprava, ar fi grav starpit, obligat sa sada legat fedeles si cu un ciorap indesat in gura.

Dar cireasa a crezut mereu despre ea ca e doar o femeie bineintentionata. Una care incearca si aproape ca-i si reuseste, sa traiasca cat mai bine cu putinta. Cum de atitudinea asta, adunata cu discutiile despre barbati si femei si fascinul sau mirarea dintre ei, pot sa o impinga intr-asa o categorie cu nume percutant, feminismul adica, nu pricepe.

Si totusi cireasa trebuie sa admita ca e mai important cum esti perceput de catre publicul tau decat credinta ta intima ca esti nu stiu cum. Degeaba cred eu ca sunt o blonda cu picioare lungi, priceputa la geografie si experta in istorie. Daca intreb un prieten, aflu ca sunt satena tare, miniona cu picioare potrivite, si ca habar n-am unde exact este Zambia, intre ce si ce.

Prin urmare, vreau nu vreau, s-ar putea sa fiu asta. O cotoroanta feminista, ce sa fac. Mai bine ma obisnuiesc cu ideea si imi port hainuta cu demnitate.

Buna dimineata.

cireasa si suirea la cap

septembrie 28th, 2010

M-a intrebat cineva chiar vara asta. Auzi cireaso dar tu cum poti sa traiesti asa, in mediocritate.

Vad eu ca nici extraordinar de celebra nu esti. Nici fabulos nu castigi, ca as fi stiut. Ce o fi in capul tau, nu pot sa pricep. Te zbati asa, intr-o apa calaie, bag seama. Si pare ca nici nu faci mare lucru sa ajungi mai sus de-atat. Asa a mai adaugat acel om. El fiind soiul care nu-si vede deloc de treaba lui si e mereu curios de treaba altora. In special de treaba celor mediocri, dupa cum se vede treaba.

Cireasa nu s-a enervat, cum ati putea crede. Ba chiar a fost asa de generoasa incat a incercat sa-l lumineze pe atentatorul la armonia dumisale. Si in cuvinte simple, pe intelesul audientei, i-a spus ca daca el ar sti ce bine se simteste ea cu faima asta indoielnica si lipsita de stralucire, ar fi invidios. Cireasa nu apare la televizor, e drept. Dar primeste cele mai frumoase mesaje din partea celor care, mediocri ca si ea, o citesc.

Tare greu ii e ciresei sa ramana calma si sa nu se creada o zeita mai presus de pamanteni. Asa de pline de incarcatura pozitiva sunt marturisirile prin viu grai auzite de cireasa. Si atat de induiosatoare mesajele ajunse in casuta obisnuita sa gazduiasca cuvinte de lauda. Oare o fi putin lucru, domnul meu, sa i se reconfirme mereu ciresei ideea dulcinee bombonica potrivit careia e geniala. Nu crez. Ma intreb daca tu ai rezista.

Mai degraba suitul la cap  e problema ciresei. Daca dupa atatea laude constante, ma trezesc intr-o dimineata ca am nevoie de 18 prosoape calde mereu la indemana, de culoarea levanticai. Si un maseuz care sa ma bucure prin apasari si frictionari. Si buchete imbielsugate de trandafiri albi, cu miros palid si fata tepi vrajmasi. Daca o sa incep sa o terorizez pe vecina de jos obligand-o sa ma pieptene dimineata, la pranz si seara, cu o perie de argint.

Daca ma apuca vedetismul si ma duc la serviciu si spun ariciule, eu nu mai am chef sa pun taguri. Asta e munca adminstrativa si nu ma creste. Deci nu e de nasul meu si nu mai fac, da? Cam asta simt ca as putea sa patesc, dupa ce primesc mailuri in care mi se spune cireaso, sunt o necunoscuta. Sun in aeroport, am cumparat o revista sa am pe avion si am dat peste materialul tau despre motociclisti. Mi s-a parut incredibil, a trebuit sa zic. Mi-ai facut ziua misto, cireso.

Paranoia ma paste, daca nu sunt putin atenta. Cireasa iti da seama ca limita e foarte subtire. Se imbata ea asa de repede cu laudele si vorbele bune venite din partea unui public asa de bun ca cel din livada, incat mereu e in pericol. Are toate datele sa se simta mai egala decat toti ceilalti. Fix ca in ferma animalelor. Toate fructele sunt mediocre. Dar cireasa e mai mediocra decat alte fructe.

Ca sa-mi pastrez cumpatul si sa nu debordez de fericire si apoi nebunie, fac exercitii in fiecare zi. In fata oglinzii, dimineata, de cum ma spal pe dinti, imi zic. Cireaso, aceasta regina a scrisului, esti doar o femeie simpla. Incearca sa nu faci nici azi caz de succesul mediocru pe care-l ai. Incearca sa te prefaci ca esti normala. Si sa nu te imbeti cu toate miresmele ce ti se ofera constant. Cireaso, ai grija sa nu ti se urce atata bucurie la cap.

eseu despre succes

octombrie 29th, 2009

success copy

Se pare ca eseu vine de la a incerca. Un cuvant frantuzesc care da si numele unui stil literar.

Este vineri si mai jos este zugravita incercarea mea de cireasa romaneasca de a explica succesul. Cand o intreaba invatatoarea la scoala cireaso, pentru dumneata ce este succesul? Si adauga: fa bine de alcatuieste o compunere, cireasa se explica.

Premisa este in felul urmator si de la ea plec eu pe drumul meu. Societatea te invata ca succesul este suma a ceea ce-si doresc majoritatea oamenilor din societatea in care te invarti ca un titirez.

El se refera de cele mai multe multe ori la proprietati si alte bunuri palpabile. Si asta se completeaza echilibrat cu momente de glorie efemera. Precum aparutul la televizor si gura lumii (vecini, colegi de munca, fitecine).

Am stat si m-am gandit enorm. Pentru mine succesul nu este legat de succesul altora. El tinde sa fie complet relativ si se gudura pe langa ce-mi place mie mai mult sa fac in viata.

Daca reusesc sa ating treburile alea, inseamna ca am succes. Daca nu, inseamna ca trebuie sa mai muncesc sa il ating. Dar e clara treaba. Succesul meu n-are nicio treaba cu succesul general acceptat.

Mie pe lume imi place sa mananc bine, sa fac sport, sa iubesc fizic si psihic, sa lenevesc dimineata, sa calatoresc, sa port haine si incaltaminte comoda, sa ma rasfat cu tot felul de delicii. Sa am mult timp liber, sa muncesc ce-mi place, sa stau inconjurata de oameni, sa dansez. Sa merg mult la tara, sa merg cu bicicleta, sa am timp sa fac des cumparaturi la piata.

Dar societatea pare sa ma contrazica dramatic. Asa cum il inteleg eu, succesul la care ar trebui de fapt sa acced arata cam asa.

Societatea: Sa aiba cireasa o casa maricica pe pamant. Intr-o zona rezidentiala cu renume, inafara Bucurestiului.

Comentariul ciresei: Dar eu nu vreau sa imi ia zilnic 2 ore drumul pana in oras si inapoi. Si nici nu vreau ca odata ajunsa acasa, sa nu mai am chef sa ma dau jos de pe canapea. Din cauza ca mi-e lene sa bat atata drum.

Eu vreau in centru, intr-o casa mica, usor de intretinut. Pentru ca nici nu vreau facturi mari, impovaratoare. Eu vreau sa cheltui pe calatorii si pantofi si curmale proaspete si cafele in oras. Nu pe gaz, portat, fosa septica si impozit.

Societatea: Sa aiba cireasa o masina mare. Care sa ii inadeasca piticimea. Sa simta si ea ca e om. Sa scuipe seminte in capul pamantenilor de rand. Sa fie puternica prin cai.

Comentariul ciresei: Dar eu vreau o masina mica. Cu care sa ma strecor ca un tipar electric. Si sa parchez precum o antilopa supla de trafic. In plus, nu vreau sa stric planeta si mai tare prin poluare. Si nici sa-mi cheltui mare parte din salariu pe o masina gurmanda.

Societatea: Sa fie cireasa sefa sau sa aiba afacerea ei. Sa aiba oameni in subordine pe care sa ii struneasca cu succes. Sau sa nu dea socoteala nimanui, sa se indestuleze doar pe sine. Nu pe cine stie ce patroni.

Comentariul ciresei. Dar stati. Eu nu vreau sa fiu sefa pentru ca subordonatii au tot felul de probleme si sunt stresanti. Eu nu vreau sa muncesc ore tarzii la job. Am atatea altele de facut.

Si nici nu vreau sa-mi tremure camesa in spinare ca nu-mi ating obiectivele. Sau ca nu ma ajuta contabila. Sau ca nu am de unde da salariile sau ca angajatii ma fura. Eu vreau sa fiu fara griji. Sa se impauneze altcineva cu toate astea.

Societatea: Sa apara cireasa la televizor. De cate ori se poate si in cat mai multe conjuncturi.

Cireasa: E dragut la televizor. Dar cum apari acolo, cum incepe lumea sa te injure. Mai bine nu. Eu vreau sa ma iubeasca lumea. Asa necunoscuta cum sunt.

Societatea: Sa fie cireasa maritata si cu doi copii. Sa aibe un rost in viata cum trebuie sa avem toti. Sa se grabeasca sa-si faca o familie. Altfel nu e in randul lumii.

Cireasa: Auzi? Vreau sa imi dovedesti tu ca esti fericita. Si apoi, daca imi dovedesti prin procente ca asta si numai asta e calea. Apai imi reconsider si eu atitudinea. Ochesc un barbat-partida buna si ii torn cati copii trebuie.

Dar deocamdata mi-e tare bine asa. Am atatea lucruri de scris. Trebuie sa scot o carticica. Si inca o carticica. Vreau sa vad lumea. Imi place cum traiesc acum. De ce sa schimb doar asa?

Societatea: Sa izbandeasca cireasa in cariera. Sa ajunga CEO in domeniul in care activeaza. Si apoi director pe lume. Si sa poarte taioare si sa fie dura. Si sa se scrie studii de caz despre cum isi desfasoara ea business-ul.

Cireasa: Nu, multumesc. Pentru mine succesul in cariera este sa nu existe pic de stres in viata mea. Si sa imi placa maxim ce lucrez. Culmea e ca, dupa gustul meu, am deja succes. Mult.

Cam asa arata incercarea ciresei de a-si explica parerea despre succes. Nu stiu daca s-a prins cineva, dar personajul colectiv societatea a pierdut in fata ciresei. Care o sa incerce neobosita sa atinga succesul ei personal. Dupa criteriile ei personale.

Cum arata succesul vostru?

am gasit la dragos bucurenci

octombrie 16th, 2009

Un film incredibil de misto. Este un domn care zice cu voce tare, in fata unei sali, exact ce cred eu despre lume si a trai bine.

Uite aici. Are 16 minute dar merita investit timp in ele.

Pentru postul meu zilnic, click un etaj mai jos.