ca de la femeie la femeie

noiembrie 23rd, 2011

Am avut o scurta conversatie ca de la femeie la femeie sau ca de la pisica la pisica. Nici eu nu mai stiu exact. Cert e ca faptele s-au petrecut intocmai.

Preludiul povestii ar fi ca sunt anumite momente speciale in viata mea de femeie devenita independenta prin forta lucrurilor in care tare mi-as dori sa depind de cineva priceput. Momentele astea includ si situatii complicate, fine, sofisticate, fara legatura cu forta bratelor sau tehnicitatea actiunilor lor. Dar cel mai tare si mai tare ma arde sa depind de un barbat in toata regula atunci cand viata imi da branci sa fac lucruri peste puterile mele, la propriu.

Unul dintre momentele astea a fost acum doua zile. Ca o cireasa responsabila ce ma aflu, am mirosit in aer frigul si m-am gandit sa ma reped cu sageata albastra la un magazin unde scria service roti. Voiam sa-i pun cizmulitele noi, mai zimtate, pentru iarna.

Dar pana sa ajung acolo, m-am varat cat am fost eu de scurta in boxa, sa recuperez gumele trebuincioase. Rotile de iarna erau insa cocotate undeva sus. Exact atat de sus cat sa-mi fie cumplit de greu sa le iau de acolo. Cireaso, de ce naiba esti asa de scunda. Stiu ca asta are farmec dar totusi, de ce naiba esti asa de scunda iarna asta.

Dupa multe chinuri, echilibristici si praf inghitit, am reusit sa le iau una cate una. Dar erau atat de groaznic de grele. Cireaso, de ce esti asa de prapadita. Chiar daca lucrul asta are si ceva farmec, totusi de ce esti asa de mica iarna asta.

Si taman cand ma cainam eu pentru inceperea acestei activitati fara sa miaun dupa ajutor specializat unde stiam ca e de gasit, apare pisica pisuca. Nu m-am balbait, pisuca o cheama. Este pisica scarii. Este grasuna si are fata de gheisa. Desi castrata, o gramada de motani aratosi ii dau tarcoale. Toata ziulica ii comunica ei prin limbaj nonverbal dar si prin mieunat asiduu ca ar face totul pentru ea. Si totusi pisuca e complet indiferenta.

Cu o roata in brate si o grimasa pe fata, ma uit la pisuca si ii zic cu voce tare. Auzi pisuco, tu sa nu faci ca mine. Tu sa iti iei pana la urma un motan care sa te ajute la chestii de-asta. Pisuca zice doar miau-miau, orice o fi insemnat asta. Apoi se intoarce pe 4 picioare si pleaca in treaba ei. Asa si eu, caci discutia se terminase.

cireasa germanica

decembrie 30th, 2010

Au trecut ani de zile de cand cireasa a fost etichetata drept germanica. Si asta de catre un om pe care cireasa l-a iubit in fel si chip, cu abnegatie.

Primind eticheta cu pricina, cireasa a simtit un cutit in spate. Ba nu, 2. Ba nu, mai degreaba 29. Si asa, ranita, s-a interesat pe loc, direct la sursa, ce vrea sa insemne asta. Nimic bun, cum parea din tonul andrisantului. Germanica inseamna, veni prompt raspunsul, ca esti rece. Rece, asta e culmea, cugeta cireasa. Rareori m-a vazut cineva mai calda decat omul asta de la munte.

Adica nu stii sa pui comprese, sa-mi iei temperatura, sa alergi cu parul maciuca la farmacie si sa te ingrijorezi teribil cand ma vezi racit, a continuat el. E drept, a trebuit sa recunoasca cireasa. Asta nu stiu sa fac si sunt semne ca nici nu vreau sa invat. Dar oh, stiu atatea altele. Stai sa vezi si sa nu crezi.

Cum ar fi sa ard ca in foc de artificii langa omul care-mi place. Si sa ofer dragoste chiar si neimpartasita, cand e musai nevoie. Si sa am toleranta fata de slabiciunile aproapelui. Toate astea si multe altele de bine se pun in balanta cu partea germanica a ciresei si se dau huta si ghici cine castiga. Cireasa dogoritoare de atata vitalitate.

Omul de la munte pur si simplu nu a putut fi convins cu argumente rationale despre faptul ca cireasa e 1/5 germanica dar restul numai caldura. N-a trecut mult timp si omul de la munte a indepartat cireasa germanica de langa el. Dar ea visa cu dor la omul de la munte, sperand ca el, fata cu reactiunea, o sa se intoarca la sentimente mai umane fata de cireasa si o sa o reevalueze.

N-a fost chip. Omul a plecat in cautare de zari mai de soare pline. Soarta a facut ca a dat peste femei din ce in ce mai germanice, cele mai germanice femei.

Nu prea exista dreptate pe lume, gandea cireasa. Si in zilele noastre cireasa isi mai aduce aminte. Si asa, germanica cum se afla, intretine foc viu si jucaus. Insa doar unii si nu altii reusesc sa vada asa lucratura maiastra.

cireasa cotoroanta feminista

decembrie 10th, 2010

Stateam pe plaja fluviului St. Laurent, in Canada, si ma jucam cu degetele de la picioare, cele pictate in rosu, in nisipul fin. Faceam deci asta intr-un loc de la capatul pamantului. Tadoussac e numele lui.

Ce mi-a mai placut acolo. Totul numai pescarusi curati, barci bibilite si frumos colorate, ca pentru Craciun, apus de soare mai ceva ca in tablourile kitsch, cladiri minione si bine intretinute si mancare bunuta, cu somon inclus. Stateam de vorba cu o vietate draga mie si inrudita si prin sangele uneori absurd dar de cele mai multe ori binecuvantat care ne curge prin vine.

Si depanandu-ne una alteia vietile cu ce au ele mai deosebit si mai meritoriu de scos la lumina, vietatea imi zice din senin.  Draga mea daca nu aveam copiii astia dupa care ma omor, probabil ca as fi ajuns si eu o cotoroanta feminista. Pe cireasa o apuca un ras indracit in Tadoussac, Quebec. Dar dupa ce ii trece accesul asta de veselie pura, isi aduce ea aminte de ceva.

I-a ai zis cineva, un barbat-cunostinta-si-nu-mai-mult-de-atat, ca il lasa nervii cand intra pe blogul ciresei, pentru ca prea abunda in feminism. Si tare s-a mai minunat cireasa, de i s-a incretit pielita subtire.. Pentru ca in inima ei nu se simteste deloc dar deloc feminista. Ea nu tanjeste la vreo egalitate sexuala. Se simte bine cu modul in care stau lucrurile acum si nu crede ca e nedreptatita in vreun domeniu pentru ca e femeie.

Se bucura, e adevarat, ca alte feministe de isprava au facut mai demult treaba buna. Altfel ea n-ar putea munci azi ce-i place si, probabil, n-ar putea sa voteze vreun presedinte. Ca sa nu mai vorbim de dreptul inalienabil la iubire. Care, fara aceste femei de isprava, ar fi grav starpit, obligat sa sada legat fedeles si cu un ciorap indesat in gura.

Dar cireasa a crezut mereu despre ea ca e doar o femeie bineintentionata. Una care incearca si aproape ca-i si reuseste, sa traiasca cat mai bine cu putinta. Cum de atitudinea asta, adunata cu discutiile despre barbati si femei si fascinul sau mirarea dintre ei, pot sa o impinga intr-asa o categorie cu nume percutant, feminismul adica, nu pricepe.

Si totusi cireasa trebuie sa admita ca e mai important cum esti perceput de catre publicul tau decat credinta ta intima ca esti nu stiu cum. Degeaba cred eu ca sunt o blonda cu picioare lungi, priceputa la geografie si experta in istorie. Daca intreb un prieten, aflu ca sunt satena tare, miniona cu picioare potrivite, si ca habar n-am unde exact este Zambia, intre ce si ce.

Prin urmare, vreau nu vreau, s-ar putea sa fiu asta. O cotoroanta feminista, ce sa fac. Mai bine ma obisnuiesc cu ideea si imi port hainuta cu demnitate.

Buna dimineata.

apartamentele gara pentru 2

iulie 11th, 2010

Sigur ati observat ca in oras sunt niste spatii comerciale parca blestemate.

Unele care si-au schimbat proprietarii si obiectul activitatii precum un om decent ciorapii. Foarte des si cu zero rezultate. Ciorapii mereu se murdaresc, locurile alea mereu dau chix.

Cine stie din ce motive unele spatii sunt parca blestemate. Orice ai intreptinde acolo si oricat suflet si alte resurse ai pune, afacerile esueaza rand pe rand.

Probabil ca este vorba despre modul in care circula energiile acolo. Nu ma prea pricep dar se pare ca in locurile astea care au si vad dar si deschidere buna la strada asta se intampla. Vibratii rele care circula ca mici fantome, dupa bunul plac, speriind vanatul.

Nefiind o cireasa de afaceri, pot doar sa ma mir la aceste intamplari comerciale. Mai rau imi pare de apartamentele care sufera de aceeasi meteahna imposibil de reparat. Niste locuinte care functioneaza pe post de halte emotionale pentru actorii participanti la cuplu, care incearca sa-si faca un rost intr-insele.

Din destinatie finala pentru doi, ele transforma mereu situatia in arsice. Apartamentele astea se incordeaza, se dau peste cap si in loc sa se transforme in ceva bun si fermecat, imping lucrurile catre situatii absurde, de tipul gara pentru doi.

Stiu cel putin un asemenea asezamant care seamana nefericire. Este plasat intr-un bloc nou, acceptat de curand in harta administrativa a sectorului 1. Adica ceea ce am numi o partida de apartament. Cand il vezi, nu banui de ce e capabil.

Geometria spatiului pare ok. Vecinii de asemenea. Chiar si orientarea catre oarece puncte cardinale sanatoase. Apartamentul nu scoate o vorba si isi invita in el, rand pe rand, jucariile.

Asa ca cine intra acolo lasa in urma orice speranta. Partenerii intra cu surasul pe buze si motivatii pulsande prin suflete. Si nu trece mult timp si apartamentul le macina sufletele si le amesteca praful astfel rezultat cu deznadejde, nostalgie, depresie si adeseori nebunie temporara.

Barbat si femeie lasa zilnic sange intr-un mic lighenas aflat la intrare. Lasa sange zilnic in cantitati mari pana cand nu le mai ramane nimic. Si abia cand sunt galbeni la fata si cu obrajii supti se incumeta sa-si spuna am dat tot-tot-tot, Nu mai am nimic-nimic-nimic. Trebuie sa plec-plec-plec.

Apoi, barbat si femeie, mai inca storc 3-4 picaturi finale, care ies cu dureri interminabile. Si inchid usa cu grija, ca sa nu atraga atentia oricui se uita asupra unui sfarsit nedemn.

Si mi-e ciuda ca, macar acolo unde stiu eu sigur ca se intampla asa, nu exista o inscriptie gen atentie! apartament cu bulina! unde bulina sa semnalizeze un altfel de cutremur. Unul profund, interior, care darama tot.

catre conducatorul auto, potential prietenul meu

iunie 24th, 2010

Conducea un BMW serie 5, nou si negru. Ne-am intamplat la stop. Mi-a zambit cu subinteles. Ceva in genul draga facem si noi un cichi-cichi. Frumusos barbat, nu zic nu.

Mi-a sarit basca de mirare. Sa nu mai pot conduce si alta nu. M-am departat tilpil si demn in tromba, speriata. Dar n-am putut sa ma opresc din a-i scrie o epistola deschisa. Ca si cum inca am mai sta la stop impreuna. Mai, omule, tu chiar iti dai seama ce esti pe cale sa declansezi?

Daca ai nenorocul sa-ti zambesc inapoi, pentru ca m-ai prins intr-o pasa emotionala proasta. Daca bem o cafea impreuna si te seduc cu veselia mea. S-a mai vazut. Daca descopar ca ai niste ochi tulburator de vii si incep sa te iubesc cu foc si para. Daca gasim chiar si ce sa vorbim. Ala esti, iti zic eu. Murim de gat impreuna.

M-am gandit ce putintic instinct de conservare demonstreaza omul asta. Pai, mai omule, eu am avut un prieten cu BMW serie 3, deci ceva mai putin grav. Si era sa ne prapadim amandoi de uimire. Hai sa ne gandim un pic, sa ne clarificam.

Dupa ce sa zicem ca ne-am indragostit si ne-am mai consumat putin si am cotrobait unul prin corpul altuia cu rasuflarea taiata si entuziasmul primelor uniuni carne-suflet-carne paleste, se va intampla asa. Propun doar un scenariu simplu, fara variante.

Tu vei descoperi ca eu sunt de fapt prea pitica pentru un conducator de serie 5. O sa te uiti cu jind la lunganele prietenilor tai si o sa te rusinezi. O sa te intrebi de ce naiba mi-ai zambit la stop, in fatidica dimineata in piata unirii. Si o sa ma blestemi ca ti-am zambit inapoi.

O sa vezi, daca mergem intr-un weekend la Paris, ca nu scapi de mine trimitandu-ma la cumparaturi pe Champs Elysees. Si ca eu vreau sa vizitez cutare si cutare locuri si ca mi se pare normal sa luam metroul. Tu o sa te uiti ingrozit la romanii din jur, sperand ca nu te cunoaste nimeni si nu spune acasa ce faci.

Eu o sa-mi dau seama ca prietenii tai sunt niste neispraviti, din punctul meu de vedere. La tine macar imi plac ochii si combinatia carne-suflet-carne. Care ma induioseaza suficient incat sa uit, pe alocuri, cine-mi esti. Dar la ei nu-mi place nimic.

Si orice minut petrecut in preajma lor ma arde. Poti sa faci pe pielea mea oua ochi in momentele alea. Iar tu, tu crezi ca ne distram cel mai bine din lume cand ne intalnim cu ei. Si nu intelegi de ce pitica asta mai pune si bot. Dupa ce ca e pitica. Fir-as al naibii cu norocul meu, o sa zici. Pe cine-am omorat, o sa mai zici.

La un moment dat o sa constanti ca sanii mei natural mari parca nici nu stau asa sus cum ai invatat tu ca stau sanii la femeie. Si o sa constati ca, desi ai picat blana cand mi-ai atins pielea fina, am celulita. Si iar o sa te uiti cu jind la lunganele prietenilor tai. Cele cu carne tare si sani cu sfarcuri puse stanga-dreapta in dreptul claviculei.

Eu o sa constat ca tii la ceasul tau de mana ca la un copil. Si ca desi il iubesti asa cu foc, abia astepti sa-l schimbi. Sa ai alt copil pe care-l iubesti ca pe ochii din cap. Unul nou, care sa te arda la buzunar de sa simti. Pentru ca numai atunci stii tu sa atingi nirvana. Da-da, e o metafora pentru o stare de gratie. Asta voiam sa zic, dragul meu.

O sa constati ca buzele mele sunt incredibil de subtiri. Mai subtiri decat stii tu ca sunt buzele la femeie. Si ca dintre ele nu curge tocmai lapte sau niscaiva miere. Ca ele emana putregaiuri si idei complet traznite. Chestii si valori care ar cutremura carnea oricarui prieten de-al tau. Bine ca nu m-a auzit mama ta ultima data, stii tu cand.

O sa-ti plezneasca un vas in ochi de nervi cand o sa auzi ca merg la cizmar. Eu o sa mor cand o sa ma duci la mare la Mamaia in weekend. Tu o sa te imbraci la limita de rau dupa gustul meu, desi cu straie bogat alese. O sa ma uit in jur sa vad cine ne vede. Eu o sa port pantofi cu talpa plata, dupa ce ca sunt pitica. Nu stiu sa merg pe tocuri. Poti sa crezi asa ceva.

Pot sa mai zic pana maine dimineata dar n-are rost. Ai prins ideea. Eu si cu tine chiar nu ne potrivim. Si fii mai atent pe viitor. Nu mai zambi asa, fara discernamant. Nu te uita la zulufii mei si la ochii de caprioara. Sunt insasi medusa, cu serpi in loc de par, daca ma cunosti mai bine. Iar tu, pentru mine, nu mai zic.

Hai, condu cu atentie. Si sa auzim de bine.