deservicii ale furnizorilor

februarie 15th, 2011

Este complet ironic modul in care multe firme gasesc de cuviinta sa-si trateze clientii.

Am lucrat in corporatii multa vreme, asa ca pot sa va incredintez de un lucru inteles acolo, in culise. In principiu, pare ca firmelor le pasa extraordinar de tare de parerea clientilor. In toate sedintele la care am participat, clientii sunt acesti Dumnezei. Se discuta mereu despre servicii performante menite sa-i momeasca. Firmelor le e frica de clientii lor big time.

Orice schimbare, orice mic spasm intamplat in magazin baga spaima in aparatul imens aflat in spatele tejghelei. Sigur, nu este vorba despre dragoste adevarata, care s-ar putea termina cu un sarut cu limba. Vorbim despre faptul ca orice miscare a clientilor aduce corporatilor fluctuatii in buzunar, egal importante.  Si atunci de ce totusi furnizorii de servicii se poarta asa de absurd de urat cu ai lor clienti, ma depaseste.

Incep din ce in ce mai tare sa cred ca servicii clienti este un limbaj codat pentru deservicii majore clienti. Pentru ca uite.

Exista o companie de telefonie fixa care iti spune ca e simplu ca fularul sa-ti instalezi internet prin cablu, luat de la ei. Uite brosura, o sa te descurci brici cu ea. Si apoi, cand iti faci mintea funda, ei recunosc ca da, e destul de complicat dar nu vor sa vina sa ajute. Nu au departament pentru asa ceva. Trebuie sa gasesti si sa platesti tu un IT care sa te ajute, cum oi putea. Si apoi, cand cumperi internet wireless de la ei, te indeamna sa nu-ti faci griji, ca e simplu sa treci de la una la alta. Uite brosura. O sa mearga de minune. Si cand nimic nu merge, orice ai face, ei iti spun ca da, e drept ca merge mai greu. Si apoi te trimit sa umbli singur un cutiuta de pe scara, sa muti niste fire, sa stabilesti niste conexiuni. Wtf.

Alte firme baga in fata departamentul lor de customer care. Sunt mandri ca au asa ceva, spre deosebire de primii. De fapt vor sa zica customer scare dar au zis sa cosmetizeze putin. Daca ati sti cate cursuri fac reprezentantii customer scare. Foarte multe cursuri in care invata sa fie mai eficienti si mai buni. Si totusi, se poarta din ce in ce mai rau cu ai lor clienti. Inventeaza sisteme din ce in ce mai complicate, toate in defavoarea clientilor. Au fete mohorate si solutii la fel. E teribil de greu sa ajugi la ei si cand in sfarsit se intampla, iti explica ca nu. Pur si simplu nu. Tot ce ai tu nevoie e nu. Wtf.

Telefonie, gaz, jaluzele, mobila, saltele, lustre, iar telefonie, lumina, cablu, toate se iau de mana inspre a te conduce incet si sigur spre nebunie. Si totusi, aparatul corporat tremura de spaima ca ai putea sa-i parasesti. Dumnezeu sa-i mai inteleaga, ca eu una nu.

ironia sistemului

februarie 9th, 2011

Exista cineva catre care duc 51% dintre itele din viata mea. Este cel mai iubit dintre pamanteni. Un personaj care nu poarta numele asta degeaba, ci pentru ca l-am iubit de i-au si mi-au mers fulgii.

A curs multa apa pe dambovita de cand cel mai iubit dintre pamanteni si cu mine am avut ceva de impartit, orice. Dar livada se incapataneaza sa-mi prezinte file intortocheate de poveste in care personajul asta e cumva implicat.

Cum ma invart, cum ma sucesc, apare cate un mosor si din mosor mi se ofera un fir. Ca trag eu de el, ca trag altii pentru mine, rezultatul e cam tot ala. Se vadeste la un moment dat ca mosorul odata desfasurat, duce tot acolo. Fix in fund la taxatoare.

Ba mai am treaba cu prieteni comuni, ba apar din neant prieteni noi. Ei fiind conectati, se conecteaza si cireasa sporadic si cam in raspar, fara sa aiba incotro. Daca nu gasesc niciun prieten comun, se intampla sa ma urc intr-o masina. In ea cu siguranta urla catre mine cuviincios un difuzor, la ore tarzii. Muzica este crosetata de catre cel mai iubit dintre pamanteni.

Cand nu se gaseste vreun prieten comun sau nu ii sopteste vreun difuzor, cireasa se mai trezeste tresarind din vreun vis bizar si/sau rusinos, precum cel de aici.

Cireasa nu se omoara dupa starea asta de fapt. Ca orice dragoste mare, care se respecta, dragostea asta s-a terminat in lacrimi si genune. Cel mai iubit dintre pamanteni e un fel de buba de pe care s-a mai luat coaja uneori. Prin urmare, ea e ocupata sa cauterizeze atent eventuale supurari. Si nu se gudura de bucurie ca da peste tot peste urmele lui in drumurile ei. Aceasta este premisa.

Dar isi duce cireasa crucea ei, ce sa faca. Isi indeasa degetele in urechi, bate intr-o tingire, se leaga la ochi cu naframa de borangic. Totul ca sa intre cat mai putin informatie legata de subiect. Dar uite ca mi se intampla ceva la care nu m-am asteptat. Cireasa primeste tot felul de spamuri si invitatii si remindere si alte prostii de la tot felul de platforme online.

Pe toate le ignora cu gratie, caci nu se poate sa ne jucam toate jocurile si sa dam join peste tot. Nu. Dar mailul de astazi i-a atras atentia. Zicea asa.View Cel mai iubit dintre pamanteni’s photo now and leave a quick comment to show you care. If you no longer wish to receive emails like this, you can stop being a Fan of Cel mai iubit dintre pamanteni here.

Inteleg ca oamenii langa care imi fac eu culcus si muzica pe care o ascult are legatura cu el. Dar ce perversa tehnologie a ales din noianul de contacte pe care le am, numele asta. Si mesajul asta care pare este un hohot de ras la adresa mea. Va zic, lumea merge intr-o directie gresita.

asistenta stia

martie 9th, 2010

Si asta ma linisteste enorm. Pentru ca fiecare dintre noi, locuitorii acestei tari cel putin creative, suntem ingrijorati cand vine vorba de sistemul responsabil de generarea sanatatii populatiei.

Am ingurgitat spitale pe jumatate in ruina, saloane urat mirositoare cu saltele matusalemice, aparaturi batranesti cu iz de experiment si personal medical calificat dar oh, nepasator. Plus infirmiere cinice, analize indoielnice, curatenie lipsind si portari tigani spagari si fara inima.

Cireasa are si ea parerea ei, vezi mai sus. Sau mai precis avea, pana sa i se intampla urmatoarea intamplare. Se intalneste ea pe culoar cu Brunetul, ultimul doctor ce tine strans in mana cheia de la vezica ciresei. Pe culoar, multi oameni cu probleme. Prin urmare, intelege ca ii trebuie o campanie puternica de PR ad-hoc.

Ca sa fie bagata in seama si sa obtina de la el cuvintele trebuincioase, trebuie sa sara in ochi Brunetului. Si asta altfel decat prin sanii generosi si pielita fina de cireasa. Isi propune sa vorbeasca repede si concis, ca sa reuseasca sa trezeasca o urma de interes.

Reuseste. Brunetul ii spune peste umar, asaltat de alti pacienti, cu un marketing mai slab, sa revina peste o saptamana. Intre timp sa duca un borcanel doldora la analize. Adresa la care trebuie lasat borcanelul este in alt corp de cladire. Unde se fac lucrari, totul arata ca pradat de turci. Cu holdele arse, fantanile otravite, fecioarele pangarite si-asa-mai-departe.

Multumita e cireasa ca a reusit sa smulga de la doctor atentie. Desi e absolut convinsa ca dansul nu stie cine e si a uitat in cateva secunde, in timp ce era tras de halat de catre alti bolnavi, ce, cum si de ce.

Trece timpul. Aici va rog sa inchipuiti procedeul ala prin care se semnalizeaza in filme treaba asta. Dimineata, pranz, inserare, noapte, toate cu repezitorul. Si asta de sapte ori.

Vine cireasa la sorocul cuvenit. Tine cu manute tremurande borcanelul pretioasa incarcatura. O livreaza unei asistente la laboratorul spitalului. Si apoi da sa plece. Cand, surpriza. Asistenta se uita pe al ei computer (pe care cireasa o banuia ca il are doar ca sa ascunda silueta unui borcan cu ciorba sau o revista de scandal) si zice.

Cireaso. Da doamna. Tu vrei sa arati analiza asta vineri, cand te intalnesti cu Brunetul, nu? Da doamna. Atunci o sa bagam tare sa fie gata pana atunci, ca sa ai pe ce sa vorbiti.

Poate ca nu ati inteles ce spun eu aici. Un doctor ocupat mi-a spus in timp ce aproape mergea pe culoar sa vin in data x, la ora x. Nu numai ca stia cine sunt dar a notat intalnirea asta cu mine intr-un carnetel intranetic, astfel incat si alti oameni potential interesati de soarta mea, locati in alte parti, sa poata sti treaba asta. Si sa contribuie, dupa caz.

Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi se pare absolut fabulos asta. Desi jumate din spital e o ruina si prin camere fluiera a paguba si lene niste muncitori cu basca pe-o parte, asa, cireasa era trecuta in sistem. Si se stia de soarta ei.

Exista speranta pe lume, as spune eu.