Smsul face parte integranta din viata ciresei.
Cireasa da sms cum precum bea boul apa caci adora acest mod sumar de comunicare. In special foloseste ea smsul in situatii de dragoste. Acolo unde iubirea este incipienta sau neimpartasita (inca) sau un joc de sotron unde castigatorii se schimba pe rand, fara mare zarva.
Sa fim seriosi. Un sms bine ticluit la vremea lui face cat 18 telefoane. Si acum sa vezi pozna. Reincepe cireasa sa simta simtaminte pentru un domn. A mai simtit ea si in trecut lucruri similare insa situatia a impus ca dansa sa-si indese trairile sub pres. Nu ca acum ar fi cazul pentru o dezvoltare neingradita dar comanda-i inimii, daca mai poti.
Asa ca se invartoseaza cireasa si trimite un sms timid dar din care se ghiceste pofta si propensiunea catre destinatar. Ce faci tu azi. Te-as invita pe la mine la un ceai. Ce zici. Te pup. Deci inima si-a pus-o ea pe tava. Si apoi se pune si asteapta. Domnul cu pricina, nimic. Cu timpul, zambetul multumit de isprava trimiterii mesajlui se ofileste ca o petunie in colt de gura.
Si incepe cireasa sa se simta stupida, dupa cum se arata in textul alaturat. Se gandeste ea ca asta inseamneaza ca s-a inselat. Ca domnul nu impartaseste nici macar in mica masura parjolul. Dar mai trimite ea si alte smsuri, cu diverse destinatii si, dupa cateva zile, intelege adevarul cutremurator. De-o vreme, nu stim cata, mesajele ei nu ajung niciunde.
Pe de-o parte, rasufla nitel usurata. Inseamna ca domnul nu tacea pentru ca nu-i pasa, ci pentru ca nu era la curent cu posta rapida si ultimele stiri. Insa ii tresalta inima dintr-o pricina. Daca dupa ce se rezolva problema comunicationala, se dezleaga un nod si domnul primeste mesajul duminica la 11 dimineata. Asta ar fi un dezastru. Cireasa alesese momentul mesajului cu pricina cu multa grija.
Referitor la situatia asta punctuala, a trecut ceva timp. Astfel incat curajul ciresei de a mai grai cate ceva catre domnul cu pricina a mai scazut. Singurul lucru care ma face sa ma simt cu 12% mai bine este o iluzie. Si anume ca el, desi i-am declarat alte dati pleiada sentimentelor mele, crede acum ca ma tin tare si de-aia tac. Sper ca-si zice in barba apriga femeie, cireasa asta. Intai zice ca imi admira muschii si apoi dispare ca o magarita in ceata.
Cireasa se straduie teribil sa rezolve problema de neinteles a smsurilor imposibil de trimis. Pare ca totul merge uns dar ele nu ajung. Si pana la achizitionarea unui telefon nou, cireasa este in epoca de piatra. Daca primeste un sms, are doua variante. Sa taca enigmatic si sa-l lase pe om sa inteleaga ce doreste. Cam riscant, e drept. Sau sa puna mana si sa sune, ca si cum asa si doar asa, prin voce, se fac lucrurile azi. Pfui.
Daca cireasa are pofta sa trimita, o singura optiune se vede la orizontul deloc roz al telecomunicatiilor din livada. Sa sune si sa zica ce pofteste. Ce abuz. Nu am acces la sms, pentru o vreme. Si asta ma face sa ma simt ca si cum conduc o masina, in Bucuresti, fara claxon.
