S-a trezit cireasa prea de dimineata. S-a dus nauca sa se intepe intr-unul dintre brate. Ala cu vene mai bune. Exista institutii pe acest pamant unde se inteapa cirese, daca puteti crede.
Si chiauna de somn cum era, se pune ea cuminte pe bancuta-canapea. Si se uita ca curca-n lemne catre cabinetul cu intepaturi. Incepe sa tot caute in geanta. Se foieste, scoate niste obiecte, le baga la loc. Nu mai stie ce cauta. Casca. Nici nu prea e nimeni in salita, la care sa se uite. Isi intoarce o suvita din parul lung pe care l-a avut candva si incepe sa citeasca pe indelete.
Apoi este luata si intepata cu salbaticie. Fuge in fine din stabilimentul de tortura. Si cand sa scoata cheia de la sageata albastra, sa purceada catre casa, ce sa vezi. Ia-o de unde nu-i, pe stimabila cheie. Si incepe cireasa sa dea din colt in colt, pentru ca asta nu e socoteala. Fara cheie nu avem masina si fara masina nu ajungem acasa, la micul dejun si la net.
Incepe cireasa sa scrie biletele precipitate si sa abordeze persoanele responsabile de parcare. Acesta este numarul meu, va rog sa ma sunati daca gasiti o cheie cun un ren agatat de ea. Oamenii, inhaimurati nevoie mare, au chiar si capul badijonat impotriva frigului. Dau din ochisori a intelegere si promit ca ma contacteaza. Simpatizeaza cu a mea cauza.
Se repede cireasa inapoi in cladirea cu intepaturi si gaseste o gramada de oameni stand pe bancuta pe care ea sezuse singura. Le explica cu voce plangacioasa ce s-a petrecut. Am stat aici pe bancuta, asa cum stati dumneavoastra acum. Si nu mai am cheia de la masina. Trebuie ca a cazut. Daca aveti placerea sa ma ajutati.
Oamenii, dupa cum le e firea. Unii sar ca arsi si se uita insistent sub fund. Altii scobesc pe sub bancuta. Altii trag de ea pentru a privi in spate. Si ii misca in demersul asta si pe cei care au ramas sezuti. Si aceasta ultima categorie, cea care nu vrea sa participe la actiunea gasiti cheia cu ren a ciresei, participa de fapt cel mai mult.
Pentru ca le var mana pe dupa spatele si pipai tot locul, la nivelul fundului. Nu-mi pasa ca sunt inerti sau ca nu le place. Am nevoie de cheie. Si pentru ca isi dau si ei seama ca sunt prea blazati, accepta cu stoicism manevra mea manuala repetata. In felul asta ajung sa pipai o femeie tanara cu botul lungit de suparare, un domn de vreo 50 de ani si o femeie tanara si grasa. Pe toti ii pipai si nimeni nu se plange. Nu e.
Cu umerii cazuti ajung langa masina si dau sa-mi scriu numarul pe acelasi biletel. Stiti, sunt cireasa, va rog sa sunati daca gasiti cheia mea cu ren. Da, de la sageata albastra. Si totusi am inspiratia sa trag de usa. Si uite cum se deschide si uite si cheia, in broasca masinii. Ma bucur, ii multumesc lui Dumnezeu si Maica Precista si cine o mai fi pe-acasa.
Si apoi ma gandesc ca asta e un truc foarte bun pentru a pipai oameni nevinovati. Te duci pe orice bancuta la orice centru medical, la ora cand se recolteaza analize. Sustii ca ai fost acolo inainte si sigur ai scapat cheia de la masina sub fundurile lor. Apoi te-apuci si le deretici trupurile dupa bunul plac. Sau mai bine iti gasesti un prieten.