mama lor

aprilie 6th, 2011

Cred ca povesteam undeva ca am lipici la mame. A, uite aici.

Cu fiii ma inteleg pe termen limitat si despartirea are loc cu diverse asperitati. Nu pot sa ma laud ca ramanem in cele mai bune relatii. Nici vorba de prieteni la catarama.

Cu mama lor, insa e alta treaba. Una care imi iese ca la carte. Asa o relatie minunata am cu ea incat nici ca mai putem fi despartite vreodata.

Ea ma mangaie pe cap cu duiosie cand ne intamplam pe acelasi trotuar. Ma ciupeste de sub barbie. Ma intreaba din ochi daca nu cumva e cazul sa ma intorc. Se refera la problemele pe care le-am avut cu fiii ca la niste copilarii. E dragastoasa, lipsita de ranchiuna, dornica de vorba si tot ce trebuie pentru o relatie armonioasa. Mama lor.

Uneori mama lor se remarca prin merite deosebite. Ea iese in fata plutonului ca uleiul deasupra apei  prin abila sa capacitate de a folosi tehnologia moderna. Mama ia implicarea in retelele sociale pe care le stim si noi si o duce la cer.

Primesc deseori de la ea cereri de prietenie cibernetica. Mama lor descopera noi platforme pe care putem tine legatura. Nu e doar faptul ca eu n-am auzit niciodata de ele. Dar cred ca suntem deja prietene, prea prietene, intr-o gramada de locuri. Cam cat de tare sa ne iubim incat sa ne cram noi si noi locuri de joaca impreuna.

Dar mama lor e neobosita. Aceasta entuziasta a mea si a retelelor de socializare, ea scormone internetul dand brazda dupa brazda, din ce in ce mai adanc. Nimic nu-i scapa. E victima sigura a ultimelor noutati si vrea sa stam umar la umar in plimbarile noatre online. Mama lor.

Mama ei de viata. Eu cu ce-am gresit.

vintage: barbatii de care sa fugim

noiembrie 13th, 2010

“Barbatii de care ar fi bine sa fugim sunt usor de recunoscut, pentru ca si ei fug de noi, fug mancand nori chiar.

Din pacate, s-ar putea sa fie nevoie sa fim tot pe drum, tinand-o intr-o megalergatura, pentru ca barbatii de care trebuie sa fugim sunt din ce in ce mai multi. Sunt de fapt peste tot, oriunde intoarcem capul, dornice de o gura de aer.

Daca totusi faptul ca si ei fug de noi nu ne descurajeaza si avem nevoie de alte semne, mai clare, ca avem de-a face cu unul dintre ei, cam asa s-ar traduce: (…)” (Sana Nicolau, iunie 2008, hotcity.ro)

Si continuarea aici.

balonare in doi

februarie 8th, 2010

Traiul in doi e minunat, crede cireasa.

Ai cu cine sa razi, cu cine sa te strangi in brate dimineata, la pranz si seara. Ai cu cine sa comentezi chestii din viata ta si, neindoios mai placut, chestii din viata altora. Adica poti sa despici in 18 vietile si alegerile cunostintelor, cu cineva care stie despre ce vorbesti. Barfeala de calitate, spus mai simplu.

E misto cand duminicile au un rost. E misto cand ai cu cine sa vezi un film tolanit pe canapea, in pijama. E misto cand poti sa faci sex imediat ce ai pofta. Sa te rostogolesti pe cealalta parte de pat, sa intinzi mana si iei fructul neoprit. Foarte tare traiul in doi.

De fapt, cred ca s-a inteles. Cand stai om langa om, e de bine. Beneficiile curg garla. Un mic amanunt, ar fi, daca e. E rau cand esti in casa cu cineva si esti balonat. E seara de cerneala si totul e perfect. Dragostea inoata la mine in sufragerie. Si sa zicem ca am mancat niste mere, ca mi-era pofta.

Si acum stam pe canapeaua lenesa. Si burtea mea face bububu. Si actiunea din film se precipita si odata cu ea ma precipit si eu. Bratul lui este incolacit pe dupa gatul meu. E un moment romantic. Asa ca incerc sa tin partea de sus nemiscata. Ca sa nu se sesizeze careva. Ca si cum nici fructe n-am mancat, nici gaze nu prea am.

Partea de jos a corpului de cireasa e scuturata de convulsii. Noroc ca am facut mult sport si am muschi buni. Toti muschii. Insa durerea de burta bate filmul. Ma incrunt si reusesc sa nu las rusinea sa se faca publica. Pe la jumate, ma cer incruntata la baie, cu pretextul ca fac pipi, ce vrei. Cireasa are vezica mica. Aiurea.

Eu caut la baie sa pun capat zbuciumului care imi chinuie bietele mate. Sunt balonata groaznic si trebuie sa ascund asta cu orice pret. Dar prietenul meu imaginar, I., e cumsecade. Insista mereu sa opreasca filmul si sa ma astepte de la pipi. Ori oprirea de film inseamna oprirea de sonor. Si lipsa sonor inseamna liniste in casa.

Ceea ce se traduce, daca nu era deja clar, in faptul ca degeaba m-am dus acolo. Doar n-o sa ma inec ca tiganul la mal. Dau drumul la apa, dar eu nu prea am presiune la jet. Asta inseamna zgomot putin. Usa e subtire. Sfinte Sisoe, pe cine am omorat sa nu pot trage si eu o basina cumsecade intr-o seara de iarna.

Ma duc balonata, ma intorc la fel. Reincepe filmul, reincep convulsiile. Bratul e pe dupa gatul meu. Burta face bububu. Traiul in doi e minunat, exceptand zilele cu balonare. Uite acum seara e ruinata. Sufar ca un caine, stiind ca izbavirea mea e doar la o basina distanta.

Si ma abtin. Si strang. Si iar pretind pipi. Si iar e prea liniste si degeaba m-am dus la baie. O, zei. Apoi, ma culc ingrozita. Stiind ca de ce adorm mai repede, de-aia o sa ma relaxez. Cu totul si cu totul de aur. Fiecare particica de corp de cireasa, cu pielita subtire.

Intai tamplele, uite, nu mai zvacnesc. Apoi umerii, se odihnesc. Apoi mainile, uite-le date in laturi, nu le mai simt. Apoi, potopul. Sper din inima ca am adormit prima. Dar daca nu, totul e pierdut. Mandria mea e compromisa. Frumos traiul in doi, n-am ce zice. Si plin de beneficii, mai putin atunci cand sunt balonata.

Dar cum putea cineva sa creada ca e adevarat. Ciresele nu se baloneaza niciodata. Si orice am spus mai sus nu are nicio legatura cu realitatea de zi cu zi.