balonare in doi

februarie 8th, 2010

Traiul in doi e minunat, crede cireasa.

Ai cu cine sa razi, cu cine sa te strangi in brate dimineata, la pranz si seara. Ai cu cine sa comentezi chestii din viata ta si, neindoios mai placut, chestii din viata altora. Adica poti sa despici in 18 vietile si alegerile cunostintelor, cu cineva care stie despre ce vorbesti. Barfeala de calitate, spus mai simplu.

E misto cand duminicile au un rost. E misto cand ai cu cine sa vezi un film tolanit pe canapea, in pijama. E misto cand poti sa faci sex imediat ce ai pofta. Sa te rostogolesti pe cealalta parte de pat, sa intinzi mana si iei fructul neoprit. Foarte tare traiul in doi.

De fapt, cred ca s-a inteles. Cand stai om langa om, e de bine. Beneficiile curg garla. Un mic amanunt, ar fi, daca e. E rau cand esti in casa cu cineva si esti balonat. E seara de cerneala si totul e perfect. Dragostea inoata la mine in sufragerie. Si sa zicem ca am mancat niste mere, ca mi-era pofta.

Si acum stam pe canapeaua lenesa. Si burtea mea face bububu. Si actiunea din film se precipita si odata cu ea ma precipit si eu. Bratul lui este incolacit pe dupa gatul meu. E un moment romantic. Asa ca incerc sa tin partea de sus nemiscata. Ca sa nu se sesizeze careva. Ca si cum nici fructe n-am mancat, nici gaze nu prea am.

Partea de jos a corpului de cireasa e scuturata de convulsii. Noroc ca am facut mult sport si am muschi buni. Toti muschii. Insa durerea de burta bate filmul. Ma incrunt si reusesc sa nu las rusinea sa se faca publica. Pe la jumate, ma cer incruntata la baie, cu pretextul ca fac pipi, ce vrei. Cireasa are vezica mica. Aiurea.

Eu caut la baie sa pun capat zbuciumului care imi chinuie bietele mate. Sunt balonata groaznic si trebuie sa ascund asta cu orice pret. Dar prietenul meu imaginar, I., e cumsecade. Insista mereu sa opreasca filmul si sa ma astepte de la pipi. Ori oprirea de film inseamna oprirea de sonor. Si lipsa sonor inseamna liniste in casa.

Ceea ce se traduce, daca nu era deja clar, in faptul ca degeaba m-am dus acolo. Doar n-o sa ma inec ca tiganul la mal. Dau drumul la apa, dar eu nu prea am presiune la jet. Asta inseamna zgomot putin. Usa e subtire. Sfinte Sisoe, pe cine am omorat sa nu pot trage si eu o basina cumsecade intr-o seara de iarna.

Ma duc balonata, ma intorc la fel. Reincepe filmul, reincep convulsiile. Bratul e pe dupa gatul meu. Burta face bububu. Traiul in doi e minunat, exceptand zilele cu balonare. Uite acum seara e ruinata. Sufar ca un caine, stiind ca izbavirea mea e doar la o basina distanta.

Si ma abtin. Si strang. Si iar pretind pipi. Si iar e prea liniste si degeaba m-am dus la baie. O, zei. Apoi, ma culc ingrozita. Stiind ca de ce adorm mai repede, de-aia o sa ma relaxez. Cu totul si cu totul de aur. Fiecare particica de corp de cireasa, cu pielita subtire.

Intai tamplele, uite, nu mai zvacnesc. Apoi umerii, se odihnesc. Apoi mainile, uite-le date in laturi, nu le mai simt. Apoi, potopul. Sper din inima ca am adormit prima. Dar daca nu, totul e pierdut. Mandria mea e compromisa. Frumos traiul in doi, n-am ce zice. Si plin de beneficii, mai putin atunci cand sunt balonata.

Dar cum putea cineva sa creada ca e adevarat. Ciresele nu se baloneaza niciodata. Si orice am spus mai sus nu are nicio legatura cu realitatea de zi cu zi.

o aniversare si un wc buclucas

noiembrie 18th, 2009

veceu

Asa stiu eu sa sarbatoresc cel mai bine doi ani de fiinta. Povestindu-va o intamplare pe care in mod normal chiar ca ar fi trebuit sa o tin pentru mine. Cu tot exhibitionismul de care am dat dovada in astia doi ani, asta chiar nu cade sa fie pove.

Dar am simtit ca trebuie cumva sa marchez momentul si sa duc stindardul mai departe. Am incalecat pe-o sa, ba nu, pe un WC, si o sa incerc sa va redau cat de bine ce s-a intamplat.

Acum o zi am luat o citronada in oras cu prietena care naste fandacsii. O femeie simpatica, ce face cele mai dragute palarii din oras. Potrivite cu personalitatea purtatoarei. Eu am deja trei asemenea creatii. Si e doar inceputul.

Tot vorbind, la un moment dat, m-a taiat. Am lasat pe interlocutoarea mea si m-am dus increzatoare la baie. Suntem intr-un local de fitze din oras, pozitionat in zona de uimitor augur dorobanti-beller.

Ma pozitionez eu cum fac de-o viata, cand nu sunt acasa sau la mama sau alt prieten intim. Foarte rar consider ca pot sa impart cu cineva acelasi spatiu ingust de pus bucile. Deci ma sui cu cele doua picioare de-a stanga si de-a dreapta si-mi gasesc repede echilibrul. Doar sunt o profesionista.

WC-ul nu scoate niciun scartait sau altceva rau prevestitor. Imi termin proiectul in graba si dau sa ma scol. Nu-mi iese miscarea. Si atunci incepe aventura. WC-ul trosneste din toata incheieturile si pleaca vijelios intr-o parte.

Eu, in loc sa-i dau drumul, ma tin tare pe el. Stiti cum fac cowboy-ii aia la rodeo. Calul salbatic vrea sa-i dea jos si se scutura cu nervi. Ei nu si nu, se tin acolo tare, pe el. Asa si eu, cu wc-ul meu. Surfez pe el, infruntand vicisitudinile.

Reusesc sa raman cocotata dar asta nu e neaparat bine. Cadem amandoi intr-o parte. Vreau sa ne intelegem. Nu cad eu si capacul, ci intreg tronul, plus rezervorul. Izbitura e magnifica, se cutremura stabilimentul.

Agila ca o pantera, reusesc sa ma feresc de corpul neinsufletit care sta sa se pravale peste ale mele fine oase.

Primul soc, dupa cel al cazaturii, este lipsa apei. Am vazut eu in filmele americane cum, atunci cand eroul strica ceva in baie, orice, chiar si cand muta sapunul de pe locul lui sau se perie mai tare pe dinti, incepe si sare apa. Multa apa. Acum, nexam.

Evaluez dezastrul. Scaunul de wc este intreg, dar scos complet din tatani. Rezervorul insa este spart rau in partea de sus. Acolo unde ne-am ciocnit si eu si el de zid. WC-ul zace ca un cadavru intr-o rana. Pe jos sunt cioburi de ceramica.

Primul gand e sa-i dau in judecata. Daca imi ciobeam mintea in cazatura. Si nu mai puteam sa scriu cum trebuie. Si dupa ce scriam prostii la job, ma dadeau afara. Dar imi aduc rapid minte in ce tara locuiesc. Si imi dau seama livida ca oh!

Nu numai ca nu o sa-mi dea un pahar cu apa rece cand ies de acolo, ca sa-mi treaca sperietura. Si apoi un purcoi de bani, cu rugamintea sa nu-mi angajez avocat si sa uitam intreaga intamplare.

Ci ca o sa ma alerge cu o haita de caini infometati bine in prealabil, pana le dau banii. Si la ce basini pare ca are in cap patronul, sa vezi cum nu mai plec eu la ski. Ci stau si platesc rate la ceramica italiana, pana imi sar mucii.

Asa ca imi vine gandul cel rau. Ma aplec si iau wc-ul de umeri. Asa, ca pe un betiv drag. Il iau incetisor, dar tot pica o ploaie de stelute din el. Zidarie amestecata cu ceramica de calitate.

Reusesc sa-l aduc in pozitia initiala. Ii calibrez si capacul, care se descentrase grozav. Umblu fara delicatete. Cam cum ii aranjezi cravata unui mort. Si ii mai indesi pe cap si o palarie. Ca sa para ca e viu, dar doarme.

Sta acum putin cas, dar e prezentabil, acest mort fardat. Daca nu esti atent, crezi ca n-are nimic. Unesc apoi cele doua sparturi ale rezervorului. Vai de bietul urmatorul pretendent la usurare. Asta e. Din baie scapa cine poate.

Imi compun apoi o mutra versatila. Daca ei se reped asupra mea furiosi, ma plang ca au incercat sa ma omoare si ca ii dau in judecata si la ziar. Daca nu zice nimeni nimic, platesc si rup pamantul de fuga.

Sterg sudoarea de pe frunte. Intru in local si ma duc la masa prietenei, neoprita de datornici. Explic ca am avut un accident si spun ca trebuie sa plecam degraba. Ea se amuza grozav si in loc sa inteleaga importanta unei plecari pripite, o tot taraganeaza.

Ba priveste un borcanel cu nu stiu ce, ba mai baga o maneca de palton, ba isi da parul pe spate, ba mai spune cate o gluma. Buna, nu zic, dar na, ma intelegeti. Reusesc totusi sa o scot de-acolo si parcurgem un pas pe ora, in ritmul ei. Artistii, ce vreti, in lumea lor.

Abia dupa ce ma pierd in valtoarea de tarani din zona incep sa mai prind inima. Tot ma mai uit ca un hot in spate. Pregatita sa vad niste angajati cu sort care ma urmaresc cu reteveie si facalete. Sfarsit.

Unii apropiati m-au intrebat daca apucasem sa trag apa. Raspunsul este nu, nu apucasem. Altii, si mai fara de perdea, au vrut sa stie daca facusem No. 1 sau No. 2. Despre asta chiar nu vreau sa vorbesc.

Insist ca astazi este si ziua internationala a wc-urilor. Deci postul asta s-a potrivit de minune.

cum ajungi la cules de cirese

iunie 22nd, 2009

cuvinte

Cand ma plictisesc, eu nu obisnuiesc sa rasucesc intre degete o suvita de par si sa ma gandesc ce bine ar fi sa am o renta viagera (orice o fi insemnand asta, oricum suna tare bine).

Nici nu ma asez cu toate ale mele comod pe canapea, latita, sa apas spasmodic cu degetul aratator pe comanda pentru tele.

Ezit sa ma distrez procurandu-mi astfel la mine in sufragerie, claie peste gramada, lei fiorosi, aruncatori cu ciocanul, exploratori arctici, explicatii stiintifice legate de corpul de om intors pe dos, tehnici de tatuare si tunning de masini.

Cand ma plictisesc, eu dau o raita prin blog, sa vad cum ajunge lumea aici. Sigur, unii vin la cules de cirese stiind ce o sa manance si mai ales cum. Dar sunt oameni pe lume, ce chestie, care n-au auzit de mine si intra aici cautand tot felul.

V-am adus unde voiam: sa va spun si voua ce au cautat unii pe google si au ajuns astfel la mine, sperand ca ii voi lumina. Mare ti-e gradina ta, Doamne.

Cele mai dese cautari sunt pe grasi: dolofane dragute pe plaja & femei grase care fac baie, apoi sfarcuri (cateodata lasate), wc (cum stau barbatii pe wc), si mosi & babe: care danseaza, babe care vor sa se combine & cum arata mosi din toata tara.

Un capitol intreg intra pentru basini si inca un stol mare de curiosi, pentru curci. Da, am scris mai demult un articol despre curcile de carne, care ma ajuta si acum la trafic.

Mai sunt cativa razleti dar hotarati, care spera sa le explic de ce tac barbatii. De unde sa stiu eu, doamnelor si domnilor, de ce tac? Poate ca nu au nimic sa va spuna.

Dar unii, spre exemplu, au vrut sa gaseaca femeia cu 4 picioare, aici. Altii au vrut sa stie cum sa faca sa nu se mai masturbeze si tot la mine au ajuns, ce ironie. Pentru ca eu lupt cu incapatanare contra intreruperii acestui obicei drag.

N-am putut oferi nici rochii pentru mirese mici si grase, sorry. Si bag mana in foc ca despre melodia se marita fata mea nu am ciripit vreodata. Anunt important: impotriva sforaitului nu cunosc decat metoda pernei pe fata, ce conduce la tacere finala.

Insa pe acel om care a cautat, de 7 ori la rand, la ore diferite, imperecherea la melci, probabil ca l-am uimit. Da domnule drag, la cirese afli cum se imperecheaza melcii. Si pleci multumit acasa.

Totusi n-am vorbit deloc despre cum se dragostesc carasii, si tosusi cineva a venit aici manat de dorinta: sa afle treaba asta de la cireasa. Stiu cum o fac chiar si mustele, dar nu pestii. O sa ma gandesc la asta, insa.

Unde oi fi discutat eu despre ogari care prind iepuri? Dar despre mamici perverse care poarta botine galbene? Dar despre faptul ca vreau sa emigrez in olanda? Cand mi-a scapat un panseu legat de ce ma fac cand am tenie in mine?

Vreau sa cred totusi ca cei care au ajuns sa inghita cirese cautand vase pentru fiert lapte nu sunt chiar rau dezamagiti, pentru ca nu mi se pare o problema grava.

Mai nasol este pentru cei care aveau o urgenta: cum sa strige un arici. Sau tanarul (sper) care intreba la cirese: daca o las pe una gravida ce fac?

Oi fi zis despre mirosul ciorapilor, nu mai stiu. Desi e cam scarbos, si eu nu discut lucruri scarboase. Oi fi zis si despre regele shaormei, doar cunosc unul. Afectiunile afinatei le-am cunoscut pe pielea mea. Dar zau daca inteleg de unde stie google asta.

Dar cum sa fi folosit eu cliseul ochi-poarta catre suflet? Si oricum, cine ar vrea sa stie amanunte de pe net pentru asa ceva? Daca nu stii sa citesti in ochii oamenilor, nu te invata netul, cel plin de ochi virtuali.

Nu, domnilor, nu stiu un unguent pentru o zgaiba de-a dumneavoastra. Nu, nu detin o carticica pentru torturi practic si nici nu cred ca o sa-mi cumpar vreodata.
Cineva credea in mod sincer ca “doar tu ma faci fericita”. O fi, nu zic. Stiu ca sunt fascinanta.

Nu, nu stiu cum se planteaza pomelo si ce trebuie sa faci cand simti mancarimi de noapte. Si nici macar n-am stiut ca exista pe lume o umbrela speciala pentru caini. Oricum, mama de cireasa o sa se bucure de vestea asta.

O precizare: ati ajuns la fix daca sunteti in cautare de urechi pufoase, miei, uniforma de marinari, arabela, orgasm, irod, buze cu diamante si cat costa un bilet spre napoli. Desi, fie vorba intre noi, as fi preferat sa nu stiu chestia asta, ultima.

Am facut o selectie frugala, pentru prietenii obisnuiti ai ciresei, de cautari google care aduc lumea aici. Mai sunt multe, unele despre care nu pot spune aici, ca se imbujoreaza cireasa. O fiinta prea timida pentru lumea in care traim.