Asta daca as fi contactata de catre managerii ce gestioneaza anunturile mortuare. Mortul ar privi de sus cu mandrie si fara prejudecata. Si s-ar bucura ca e cool si dupa ce a trecut in nefiinta.
As croseta din cuvinte cele mai rapitor de ademenitoare prospecte pentru medicamente. Sau macar as incerca. Daca industria de profil ar realiza. Ce mult mai frumoasa ar fi viata tuturor. Cand bolnavii s-ar si distra in timp ce citesc efectele adverse.
Placutele comemorative ar fi opere de aratat cu mandrie urmasilor. Si nu doar anodine insemnari in piatra. Daca oficialitatile de la primarie. M-ar chema pe mine sa scrijelesc cu sula-n marmura. Cuvintele menite sa ramana pe vecie sau aproape. Prin locurile din oras. 100 de ani de la trecerea in nefiinta a marelui poet. Scartz.
Am cu scrisul, eu, o relatie speciala. Nici vorba de una love & hate. Ci una asezata, cu accente de euforie uneori. Sunt momente cand ma sufoc, la propriu, de pofta sa scriu. Imi vine ideea si pana sa iau pixul, imi ies ochii din cap de emotie.
Cuvintele si modul cum le insir margele pe o ata aici. Sunt una din cele mai mari placeri. Date de Dumnezeu pe pamant, unei cirese. Inainte sa vi le dau, le mangai si le soptesc porcarii desucheate la ureche, de atata dragoste.
Acum vreo 12 ani, o revista mare a anuntat ca se lanseaza in Romania. Am aplicat, au zis ca ma suna ei daca e. N-au sunat. Asa ca, avand codita intre picioare si urechiusele pleostite. Am continuat sa fac cupoane de tombola.
Dar dupa o vreme, n-am mai putut. Si uite ca m-a luat cineva in serios. Traiesc din scris. Pofta reprimata insa, atata amar de vreme. (11 ani lungi de cupoane de tombola mai mici sau mai mari). Mi-a cauzat. Am sechele.
Boala mea nu face rau bolnavului. Ciresei, adica. Ci se manifesta prin faptul ca sunt nesatula. Vreau si mi se pare ca eu trebuie sa scriu tot. Tot ce este de scris pe lumea asta.
Nu doar articole pe teme mestesugit alese la reviste bune (vezi in stanga sus). Nu doar rubrica zilnica intr-un ziar anume. Unul din visurile mele pe termen scurt. Si nu numai carticica ce voi scoate candva, curand. Si apoi inca una. Si inca una.
Ci chiar si invelisul formal al cartilor gandite de alti oameni. Numele date nuantelor de oja. Textul pentru felicitarile trimise cu ocazia unui nou bebelus venit pe lume. Retetele de bucate vegetariene de gatit la microunde. Bleah. Dar ce conteaza.
Semnalizarea ghiseelor intr-o sectie financiara. Descrierea simptomelor gutei pentru revista lunara de resort. Indicatiile de folosit cosmetice. Contraindicatiile folosirii unor produse.
“Aceasta este poate, pentru dumneavoastra, doar o simpla punga de plastic. Dar ea, stimati concetateni, ea poate ucide. Si nu vrem asta. Nu lasati copiii sa le poarte pe cap in chip de palarii. Spuneti-le ca nu le sade bine.”
Cred ca ati prins ideea. Imi vine sa scriu orice. Imi vine sa ma pun eu cu mine la tranta. Si sa castig mereu. Si cu cat mai ciudat subiectul, cu atat mai bine. In plus, faptul ca asta vine cu un castig la pachet, ma imbata. Ador castigul. Si el pe mine.
Sunt o cireasa-scriitoare-mercenara. Si imi place de mor.
